44,063 matches
-
Basarabia) - 1936 Grupaj realizat de Paul H. Stahl Printre materialele rămase de la Institutul Social Român de dinainte de război, se află și o serie de foi legate de vizita făcută, în 1936, la Chișinău, de către Dimitrie Gusti. Ele cuprind trei părți: discursul cu care a fost primit, răspunsul profesorului și un raport de activitate al Institutului Social din Chișinău. Toate trei (mai ales ultimele două) cred că merită să fie cunoscute, cu toate imperfecțiunile cuprinse în dactilogramă. Astfel, dacă discursul de recepție
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
trei părți: discursul cu care a fost primit, răspunsul profesorului și un raport de activitate al Institutului Social din Chișinău. Toate trei (mai ales ultimele două) cred că merită să fie cunoscute, cu toate imperfecțiunile cuprinse în dactilogramă. Astfel, dacă discursul de recepție (care probabil a fost citit) cuprinde stângăciile discursului și contribuția ortografică de neevitat a dactilografiatului, răspunsul profesorului pune mai multe probleme. Este evident că cel care a notat discursul profesorului (în chip clar o vorbire liberă, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și un raport de activitate al Institutului Social din Chișinău. Toate trei (mai ales ultimele două) cred că merită să fie cunoscute, cu toate imperfecțiunile cuprinse în dactilogramă. Astfel, dacă discursul de recepție (care probabil a fost citit) cuprinde stângăciile discursului și contribuția ortografică de neevitat a dactilografiatului, răspunsul profesorului pune mai multe probleme. Este evident că cel care a notat discursul profesorului (în chip clar o vorbire liberă, și nu un text citit), ca și persoana care a scris apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cunoscute, cu toate imperfecțiunile cuprinse în dactilogramă. Astfel, dacă discursul de recepție (care probabil a fost citit) cuprinde stângăciile discursului și contribuția ortografică de neevitat a dactilografiatului, răspunsul profesorului pune mai multe probleme. Este evident că cel care a notat discursul profesorului (în chip clar o vorbire liberă, și nu un text citit), ca și persoana care a scris apoi la mașină nu erau nici profesori de sociologie, nici familiari ai limbii franceze. Astfel, au fost reținute din cele spuse doar
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
multe corect scrise. Așa cum sunt, ele sunt interesante pentru că vedem în ce fel vorbitorul își așază gândirea în raport cu altele care tratează problema intervenției în viața socială. Din păcate, cele spuse despre Marx sunt de neînțeles, întrucât cei ce au notat discursul au înțeles sau au reținut prea puțin. Din descrierea ideilor celor trei categorii de programe sociale și din numele pe care le evocă, un sociolog poate reconstitui întregul. Ideea dominantă este aceeași pe care o găsim în întreaga operă a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
participaseră mai înainte la ciclurile de conferințe bucureștene, tovarăși de drum statornici ai profesorului și ai Școlii sociologice. Caracterul pluridisciplinar al conferințelor, o altă idee de bază a Școlii, străbate ca un fir roșu programul conferințelor, al cercetărilor, al publicațiilor. Discursul de recepție al domnului Cesar Stoika Domnule Profesor Gusti, Președintele Institutului Social Român, domnule Halippa, președintele Institutului Social Român din Basarabia, onorat auditor, Din partea domnului primar al municipiului Chișinău Ion Costin, precum și a întregii conduceri, permiteți-mi ca în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fi deci o ficțiune motrice. În ce privește pe Mussolini, acesta este sub influența înaintașilor lui, Sorel și Nietzsche, care primul a vorbit despre răsturnarea valorilor, despre supraom și vorbește de oamenii „teribili și fericiți”. Să cităm din opera lui Mussolini, din discursurile lui publicate pentru prima dată în 1926 și reeditate. Într-o zi, regelui Macedoniei Filip i-au venit 3 vești: un general al său obținuse o mare victorie, nevasta îi născuse un copil, iar el fusese declarat învingător la jocurile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ținută la Institutul de Științe Politice al Universității din București, fostul președinte al României, dl Ion Iliescu, s-a folosit pe larg de teoria modului de producție tributal pentru a explica evoluția istorică a României și specificitățile procesului de tranziție. Discursul ex-președintelui României mi s-a părut a fi și un omagiu post-mortem adus profesorului Henri H. Stahl. La percepția operei științifice a profesorului Stahl de către specialiștii din România a contrbuit și încadrarea sa ideologică. Profesorul și-a afirmat fără reticență
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a câștiga autoritate și legitimitate prin impunerea unui nou „câmp de formare identitară” în domeniul științific. Acestă zonă disciplinară capătă o importanță deosebită, din perspectiva studiului de față, din mai multe motive. Primul ar fi că integrează în mod explicit discursul asupra spațiului în imaginarea de sine națională ce are loc la nivelul disciplinelor științifice socioumane, geografice și istorice din România interbelică. Un al doilea motiv ar consta în faptul că, prin intermediul analizei formării acestui nou (sub)domeniu științific, am avea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu frontiera răsăriteană a Europei. Problema e mai mult una a obținerii de legitimitate ca fost, actual și viitor stat antemurale christianitatis - ca să folosim formula lui John Armstrong -, și nu atât cea a arătării organicității teritoriale a spațiului național. Întregul discurs științific antebelic despre națiune și stat pare construit mai mult pe discursuri și concepte istorice și etnoculturale decât pe afirmații geografice. Momentul 1918, în afară de efectele sale teritoriale și instituționale directe, este extrem de semnificativ din punctul de vedere al acestei teze
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de legitimitate ca fost, actual și viitor stat antemurale christianitatis - ca să folosim formula lui John Armstrong -, și nu atât cea a arătării organicității teritoriale a spațiului național. Întregul discurs științific antebelic despre națiune și stat pare construit mai mult pe discursuri și concepte istorice și etnoculturale decât pe afirmații geografice. Momentul 1918, în afară de efectele sale teritoriale și instituționale directe, este extrem de semnificativ din punctul de vedere al acestei teze, întrucât susține un nou model al relațiilor dintre experții culurii naționale, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1. Ceea ce pare să se întâmple la nivelul organizării mecanismelor culturale naționale este prăbușirea vechii și unificatei pedagogii naționale. Unificată nu neapărat ca unitate deplină a grupărilor culturale și spirituale, cât ca resurse ideologice și științifice și ca tip de discurs cultural-academic folosit în „educarea” națiunii. Învățătorii națiunii de dinainte de 1918, cei ce reușiseră să transpună cu relativ succes pedagogia individuală herbartiană la nivelul sinelui colectiv național, vor intra într-un spațiu cultural foarte diferit, i.e. competitiv. Disputele pe tema deținătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
într-o rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în spațiul reprezentativității și al legitimității științifice. Spațiul antropogeografiei, al geopoliticii, nu este unul omogen, datorită faptului că numeroase opoziții și contradicții apar în chiar nucleul său disciplinar. Este un discurs pe tipar sociologic, de tip geografic sau e doar un nou fel de a articula psihologia popoarelor? Disputa rămâne una deschisă, câmpul, așa cum vom vedea mai jos, neajungând să se închidă în definiții foarte clare; vor fi cel mult definiții
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
În crearea unor noi imagini, investirea națională a spațiului e probabil cel mai important produs al acestui câmp interdisciplinar. Se pot identifica diverse straturi și strategii ce se suprapun parțial în antropogeografia românească. De la interesele politice explicite, cum ar fi discursul privind legitimitatea încorporării Transilvaniei în statul român - principala preocupare a unei foarte interesante reviste științifice interbelice, Geopolitica și geoistoria -, la mize mai abstracte, cum ar fi problemele regionalismului și ale regionalizării, imaginarea națională a unor mari continuități - dar și rupturi
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și rupturi și disjuncții - istorice și spațiale etnoculturale etc. Acest tip de dispute și discuții cultural-politice sunt probabil specifice amestecului și conflictului dintre „sentimente primordiale și politici civice în noile state”, ca să-l parafrazăm pe Clifford Geertz (Geertz, 1975). Întregul discurs se bazează pe o combinație specifică între încercarea de păstrarea a tradițiilor autentice, a modurilor de viață, a particularităților și a identităților substanțiale și dorința acelorași subiecți/agenți cultural-politici de a fi o parte egală din punct de vedere economic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
chiar dacă este clară doar în spațiul german - și acolo doar parțial. Ea merită însă luată în seamă și testată pe cazul românesc - unde, din câte se pare până acum, se aplică destul de puțin. Geopolitica este unul dintre cele mai interesante discursuri ale modernismului reacționar. Reprezintă mai mult decât un tip oarecare de argumentație folosit de un grup de savanți și pseudosavanți grupați în jurul lui Karl Haushofer și al Zeitschrift für Geopolitik, fiind unul dintre cele mai importante limbaje politice și culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Germaniei interbelice. În cazul românesc, după cum vom vedea mai jos, această nouă temă a unei „limbi politice” (Pocock, 1987) a modernismului reacționar nu este atât de importantă și centrală ca în cazul german, deși se potrivește foarte bine în contextul discursului despre unitatea noului stat românesc și, tipic pentru caracterul său pragmatic și eclectic, încearcă să împace geopolitica germană cu geografia umană a lui Vidal de la Blache. Emblema geopoliticii va fi adoptată în întregime și cu entuziasm de un grup cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
publice, adică în cantități de masă statistică, anume organizate astfel încât să poată asigura un oarecare grad de probabilitate acceptabilă” (Stahl, 1983, 13). Calificările științifice ale sociologiei ar putea continua fără ca ea să poată ieși însă din câmpul comun al unor discursuri diverse, aflate în competiție chiar, dar având un foarte puternic aer de familie. Acreditările științific-pozitiviste nu pot ridica sociologia deasupra unor încercări concurente de a defini specificul cultural și național românesc, cum ar fi morfologia culturală, istoria religiilor, filosofia etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
textelor și contextelor formative, ne vom îndrepta atenția acum către câteva texte. Hans Freyer, Anton Golopenția și sociologia „geopolitică” Modalitatea în care Anton Golopenția va încerca să introducă un demers de tip „geopolitic” în sociologia gustiană, să articuleze tipul de discurs freyerian pe sistemul unităților și al voințelor sociale à la Gusti este deja perceptibilă în lucrarea sa de doctorat, susținută în 1936 și întitulată „Informarea conducerii statului și sociologia tradițională” („Die Information der Staatsführung und die überlieferte Soziologie”). Teza sa
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ce o compun” (Golopenția, 2002, 537). Geopolitica își asumă o tendință hegemonică în câmpul disciplinar al științelor sociale, încercând să concentreze științele ce privesc aspecte autonome ale statului și societății într-o singură perspectivă și asumându-și construcția miturilor politice. Discursul geopoliticii germane, în special cel al școlii lui Haushofer, este relativ puțin folosit în geopolitica lui Golopenția, în favoarea construcției freyeriene a unei sociologii în slujba statului. Raportarea la „canonul” științific european (german) este una creatoare, prin intermediul unei lecturi selective și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cel al școlii lui Haushofer, este relativ puțin folosit în geopolitica lui Golopenția, în favoarea construcției freyeriene a unei sociologii în slujba statului. Raportarea la „canonul” științific european (german) este una creatoare, prin intermediul unei lecturi selective și al unei transformări a discursului recunoscut ca „geopolitic” în spațiul științific european. Această adaptare, sau translare, se înscrie însă, atunci când este una reușită, în limitele recognoscibilității. Prin intermediul lui Golopenția, dar și al întregii „geopolitici” românești interbelice, avem un exemplu al relației complexe și ambiguue dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
recognoscibilității. Prin intermediul lui Golopenția, dar și al întregii „geopolitici” românești interbelice, avem un exemplu al relației complexe și ambiguue dintre „centru” și „periferie”, al adaptării și transformării limbajelor științifice occidentale în științe sociale românești și al jocului continuu dintre modificarea discursurilor și a instrumentarului științific și păstrarea criteriilor prin care poate fi acceptat și recunoscut de către canonul occidental „central”. Note Analiza Irinei Livezeanu - pe care nu o vom detalia aici - e interesantă și informativă, chiar dacă incompletă și uneori ideologizantă O prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rămas acasă pentru că nu a avut bani.” Bărbatul de 33 de ani angajat la o firmă care nu-și plătea conștiincios oamenii, cu doi copii, cu soția rămasă de curând șomeră, întrebat în România de ce vrea să emigreze, are un discurs foarte concis și clar: pentru bani. După doi ani grei de muncă în construcții, în Spania, reușește să-și aducă soția și, peste încă un an, copiii. După reîntregirea familiei, intervievat în Barcelona, același bărbat are o motivație mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și intrase în turul doi. Abandonarea retoricii sale naționaliste în profitul celei asupra luptei împotriva corupției (Vadim Tudor promitea în programul său electoral „eradicarea mafiei din România în 48 de ore” în caz de victorie), în timp ce Traian Băsescu adopta acest discurs într-o manieră mai credibilă, nu i-a reușit liderului populist, care a pierdut locul de lider al opoziției ce îi aparținuse în timpul alegeri prezidențiale din 2000. Partidul Social-Democrat (PSD-PUR) a ajuns și el în fruntea alegerilor legislative și senatoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
2000). Primele concluzii Care sunt primele concluzii pe care le putem desprinde asupra ansamblului sistemului politic român și care sunt provocările în fața unei Românii postelectorale? Băsescu și prioritățile sale Pe 13 decembrie, noul președinte Traian Băsescu a ținut primul său discurs în sediul Alianței DA. S-a subliniat atunci ca prioritate a priorităților realizarea obiectivului adeziunii României la UE în 2007. Această prioritate este rezultatul a două obiective principale de la acest început de mandat: 1. formarea unei majorități stabile (ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]