43,516 matches
-
coincidența; ea îl căutase, întrucât el menționase barul în emisiunea radio. Dave își dă seama că ea este cea care de multe ori îl telefonase pentru a cere piesa jazz „Misty”, apoi cei doi fac dragoste. Din acest moment, Evelyn manifestă tulburarea personalității de graniță. Începe să vină neinvitat la casa lui Dave. De asemenea, îi întrerupe o întâlnire de afaceri, acuzându-l pe Dave că o înșală. În ciuda eforturilor lui Dave de a nu o dezamăgi pe Evelyn, aceasta se
Un cântec la cerere () [Corola-website/Science/329600_a_330929]
-
63 de ani, ca urmare a unui sindrom respirator acut. Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822, al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui, Johanna Justine. Ea manifesta un vizibil talent artistic, pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847, publicată în revista "Siebenbürgischer Volksfreund" ("Prietenul Transilvănenilor"). Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
sex masculin și avem astfel dreptul să respingem sintagma „complexul Electra”, care caută să accentueze analogia dintre atitudinea celor două sexe.” În formarea identității sexuale, în forma ei discretă(ego), o experiență decisivă de natură psihosexuale a unei fete se manifestă prin complexul Electra - care constă în competiția dintre fiică și mamă pentru posesia tatălui. Atunci când copii ajung în stagiul falic (între 3-6 ani), ei devin conștienți de corpurile lor, ale celorlalți copii și ale părinților satisfăcându-și curiozitatea de natură
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât mai ales formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
acest nivel, iar organismul este derutat. Din cauza lipsei de sincronizare, în organism se declașează un semnal de eroare, un reflex de stress la nivelul anumitor receptori antihistaminici care apare sub forma unei indispoziții cu intensitate variabilă. Răul de mișcare se manifestă prin mai multe semne și simptome: paloare, înroșirea fetei, greață, diaforeză (transpirație rece abundentă), senzație de frig (frisoane), dureri de cap, hipomotilitate gastrică, vărsături, modificări cardiovasculare și endocrine, somnolență, apatie, leșin. Severitatea simptomelor este variată, de la un disconfort minor și
Rău de mișcare () [Corola-website/Science/329723_a_331052]
-
au rău de mare. El a concluzionat că sediul acestei maladii se află în urechea internă care are rol principal în păstrarea echilibrului corpului. Cercetările ulterioare au arătat că femeile suportă mai bine decât bărbații călătoria pe mare, nu se manifestă la copii sub 2 ani și survine destul de rar între vârsta de 8 ... 12 ani. Răul de mare sub formă de agitație și chiar vărsături a fost observat și în cazul unor animale de circ care călătoreau pe mare (elefanți
Rău de mișcare () [Corola-website/Science/329723_a_331052]
-
forme alternative de caractere hiragana. Folosirea scrierii hentaigana a fost descurajata oficial în 1900. continuă să apară în unele nume regionale ale Japoniei actuale, în special în Kyūshū. Un fenomen similar scrierii man'yōgana, numit ateji (当て字), încă se mai manifestă, unde cuvintele (inclusiv cuvintele împrumutate) sunt scrise folosind caractere kanji cu valoarea lor fonetica, de exemplu: ("kurabu", club) sau ("kōhii", transcriere a en. "coffee", cafea).
Man'yōgana () [Corola-website/Science/329728_a_331057]
-
la Liceul Evreiesc Oradea Mare, urmând să-și dea bacalaureatul ca elev al Liceului Szent László. După bacalaureat pleacă la Budapesta unde lucrează ca ucenic într-un atelier de olărit. Rămâne aici un an de zile. Dragostea de teatru se manifestă încă din fragedă copilărie. Primul contact cu teatrul îl are la Tășnad, prin intermediul trupelor ambulante (după propriile sale mărturii cele ale lui Jódi Károly, Vig Ernő și Antal Lajos) care au avut o influență semnificativă asupra dezvoltării sale ulterioare. "”Veneau
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
anticipativă a lui Follett a fost că organizațiile ar trebui să opereze pe principiul „putere (împreună) cu” (engleză: "power with"), nu „putere asupra” (engleză: "power over"), adică puterea în cadrul organizației să nu aibă un caracter ierarhic și coercitiv, ci co-activ, manifestându-se ca o colaborare între manageri și non-manageri. Pentru acest deziderat, conflictele ar trebui soluționate prin „integrare”, Follett înțelegând prin aceasta căutarea unei soluții care să satisfacă ambele părți și subliniind că integrarea trebuie să includă inovarea. Metodele moderne de
Mary Parker Follett () [Corola-website/Science/329924_a_331253]
-
martie 1890, Saint Petersburg, Imperiul Rus - d. 17 iulie 1980, Moscova, RSFSR, URSS) a fost un matematician rus și alpinist. În onoarea sa a fost numită triangulația Delaunay paralelă. A fost tatăl fizicianului Nikolai Borisovici Deloné. Încă din tinerețe a manifestat un interes deosebit pentru matematică, astronomie și tehnică. Studiile secundare și universitare le-a urmat la Kiev în perioada 1903 - 1913. În 1916 și-a susținut examenul de magistru, apoi a fost numit docent, trecând la munca universitară. Activitatea sa
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]
-
nordul Basarabiei - minoritari etnic și politic, să-și valorifice posibilitatea de autodeterminare. Sub raport social, evenimentele au avut loc într-un context caracterizat de opoziția unor segmente ale populației la schimbările cu caracter economic, instituțional și social care s-au manifestat sau care urmau să apară în contextul includerii teritoriului basarabean în Regatul României. Orașul Hotin, la acea dată reședința județului Hotin din România Mare, este situat astăzi în regiunea Cernăuți, Ucraina. Evenimentele s-a desfășurat într-un ținut unde populația
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
ucrainene din zonă, astfel încât să provoace o revoltă generală care să determine Armata Română să-și împartă forțele. Răspunsul român rapid, a determinat probabil o atitudine mai prudentă din partea locuitorilor etnici ucraineni ai satelor, care în ansamblul lor nu au manifestat o atitudine deschisă favorabilă rebeliunii. O asemenea tentativă de destabilizare a ordinii, a creat însă o stare de tensiune și frică în rândul populației - mai ales în rândul celei alogene și au menținut sentimentele de nemulțumire față de administrație. Totuși, aceste
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
un piedestal de granit. În anul 1940 înainte de venirea ocupanților sovietici, a fost evacuat la București și repartizat Muzeului Militar. Soarta lui ulterioară a rămas necunoscută. Din punct de vedere propagandistic comunist revolta de la Hotin a avut o dublă funcționalitate, manifestată în cadrul unor tendințe istoriografice contradictorii. Pe de o parte a reprezentat un perfect exemplu de "„ajutor altruist oferit de către statul sovietic și poporul rus fraților lor oprimați din Basarabia”", iar pe de altă parte a putut fi un model de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
statului, iar Gheorghe Martinuzzi a stabilit o nouă structură a puterii și a înființat curtea de la Gyulafehérvár.. Stările feudale și-au pierdut cu această reorganizare orice influență asupra treburilor statului. Sașii, deși cu o atitudine prohabsburgică, au încetat să se manifeste activ din punct de vedere politic și au adoptat o poziție de opoziție pasivă. Péter Haller, magistratul regale de la Szeben, a fost singurul sas prezent la curtea de la Gyulafehérvár. Secuii erau la rândul lor slab reprezentați la curte. Sprinitorii regelui
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
prezent la curtea de la Gyulafehérvár. Secuii erau la rândul lor slab reprezentați la curte. Sprinitorii regelui Ioan al II-lea Zápolya nu erau în general originari din Transilvania, dar ei ocupau funcțiile cele mai importante din stat. Nobilimea conducătoare a manifestat în această perioadă încredere într-o viitoare reunificare a regatului, iar Martinuzzi a acționat în această direcție. În 1549, în conformitate cu prevederile tratatululi de la Nyírbátor, ambasadorii regelui Ferdinand I și ai Isabellei Zapolya, mama regelui minor Ioan al II-lea, au
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
în care apar scrieri educative de elocvență precum ale lui Neagoe Basarab „Învățături către fiul său Teodosie” (1654) sau „Cartea românească de învățătură”(1643) a mitropolitului Varlaam. O altă mișcare literară care apare în veacul al XVII-lea este umanismul, manifestându-se în principal cu cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin și Nicolae Costin. Tot în acest veac publică cronicarii munteni Mihail Moxa, Kyr Gavriil, Stoica Ludescu sau se scrie Cronica Buzeștilor. Și tot acum Nicolae Milescu Spătarul scrie Jurnalul de
Literatura română a secolului al XVII-lea () [Corola-website/Science/328071_a_329400]
-
urmă supuse de către franci; alamanii au fost zdrobiți în 496 și 505, thuringienii în 531, bavarezii cândva după 553, și în fine saxonii către 804 în urma campaniei prelungite a împăratului Carol cel Mare. Și alte entități au început să își manifeste identitatea. Domeniul ceh al Regatului Boemiei, care a acceptat suzeranitatea imperială germană ca ducat către 925, a fost promovat ulterior la rangul de regat, în 1158. La nord și la sud de Boemia, germanii s-au extins către răsărit, întemeind
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
în categoria celor care posedă această capacitate. În 1817, Christian Brentano descoperă la rândul său, așa cum deja o făcuseră mai înainte abatele Lambert și P. Limberg, extrema sensibilitate a stigmatizaților față de sacru, mai ales în timpul extazelor, sensibilitate care se poate manifesta prin puterea de a autentifica relicvele, de a recunoaște ostiile consacrate, sau supunerea față de autoritatea bisericească. Clement Brentano la rândul său, atrage atenția doctorului Wesener asupra faptului că stigmatizații acceptă voluntar să ia asupra lor bolile și suferințele celorlalți. În
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
din latina "ablutio" - spălare + greaca "phobos/ phobia (φόβος / φοβία)" - frică] reprezintă o stare patologică de neliniște sau de frică irațională și obsedantă de a se spăla sau de a face baie. Este mai frecventă la copii și femei. Ablutofobia se manifestă prin evitarea de a se spăla pe perioade lungi de timp, anxietate excesivă atunci când aceste persoane se gândesc la spălare sau atunci când încearcă să se spele și anxietate și teama atunci când văd pe alții că se spală. Unii dintre cei
Ablutofobie () [Corola-website/Science/328177_a_329506]
-
constituit-o sosirea lui Robert Guiscard, cu un mare număr de trupe, care au început asedierea asupra bizantinilor din Bari în 5 august 1068. Înăuntrul orașului erau două partide: unul care își dorea menținerea supunerii față de Bizanț, iar celălalt care manifesta simpatii pro-normande. Atunci când trupele normande s-au apropiat, gruparea pro-bizantină a avut câștig de cauză, iar localnicii au închis porțile cetății și au trimis o ambasadă la împăratul Roman Diogenes pentru a obține de la acesta sprijin militar. Negocierile propuse de
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
ai normanzilor din Aversa și Capua cu doar câteva mici excepții. Încorporarea Neapolelui în statului familiei de Hauteville a durat 60 de ani pentru fi dusă la îndeplinire, începând din 1077. În vara lui 1074, ostilitățile au început să se manifeste între Richard I de Capua și Robert Guiscard. Ducele Sergiu al V-lea de Neapole s-a aliat cu cel din urmă și și-a transformat propriul oraș în centru de aprovizionare pentru trupele lui Guiscard. Firește, această atitudine i-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
aclamat ca împărat la Constantinopol, iar bizantinii și-au concentrat atenția și forțele către amenințarea turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano. Abelard a fost exilat, însă Robert i-a acordat iertarea, ca și câteva cetăți. Abelard s-a revoltat din nou la sfârșitul lui decembrie 1071. El a recrutat printre trupele sale nu numai bizantini
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
asemănării acestuia cu organele genitale feminine. Mai târziu, în anii '80, Madonna recurgea la apariții publice în care avea zona buricului expusă. Buricul era și este în continuare recunoscut ca o zonă erogenă a femeii, iar posibilitatea de a-și manifesta sexualitatea în văzul tuturor a dat femeilor mai multă putere și încredere de sine. Procesul de emancipare a femeilor a continuat și în anii '90, când cercelul în buric a devenit o modă ce s-a răspândit cu rapiditate. Prima
Piercing în buric () [Corola-website/Science/328224_a_329553]
-
de Taranto, avut de Guiscard din prima sa căsătorie. În 1073, Sichelgaita deja îl proclama pe Roger ca moștenitor, imediat după ce Robert Guiscard se afla bolnav la Trani. Un văr al lui Roger, Abelard a fost singurul baron care a manifestat dizidență față de numirea lui Roger, pretinzând că el ar fi succesorul de drept asupra ducatului. Roger l-a însoțit pe tatăl său într-o campanie în Grecia în 1084, împotriva Bizanțului. El se afla astfel în Grecia atunci când Guiscard a
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
arhiepiscopul Anselm de Canterbury se întâlnise și el cu suveranul pontif în vederea încheierii păcii. În octombrie 1104, Roger l-a asediat pe contele Guillaume de Monte Sant'Angelo, care la acel moment era independent față de puterea normandă centrală și chiar manifesta obediență față de bizantini, și l-a alungat din Gargano, abolindu-i comitatul. În 1092, Roger Borsa s-a căsătorit cu Adela de Flandra, fiică a contelui Robert I de Flandra și rămasă văduvă după moartea primului soț, regele Canut al
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]