45,675 matches
-
aproape cinci, nenea Păcurel. Am și-un frățior de câteva luni foarte cuminte. Puiule, nenea Păcurel are șase copii, iar cel mai mic este de vârsta frățiorului tău. Din acel moment am început să-l văd altcumva pe Păcurel, era parcă mai înalt, nu într-atât de tuciuriu, crescuse parcă cu cel puțin câțiva zeci de centimetri în percepția mea, și asta doar datorită permisivității și înțelepciunii tatălui nostru. Printre alte lucruri importante, tata mi-a explicat că Păcurel își câștiga
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
câteva luni foarte cuminte. Puiule, nenea Păcurel are șase copii, iar cel mai mic este de vârsta frățiorului tău. Din acel moment am început să-l văd altcumva pe Păcurel, era parcă mai înalt, nu într-atât de tuciuriu, crescuse parcă cu cel puțin câțiva zeci de centimetri în percepția mea, și asta doar datorită permisivității și înțelepciunii tatălui nostru. Printre alte lucruri importante, tata mi-a explicat că Păcurel își câștiga existența onest, era un mod existențial prin care putea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mentalului său care impunea respect și rezervă în a solicita ceva. Știam doar că toate se obțin cu muncă și prin muncă susținută, că nimic nu mi se cuvine gratuit. Îmi place să spun că pe undeva, în casa noastră parcă se instituise „armata noului model”; pe de o parte mama cu rigoarea sa de „general”, pe de altă parte tata a cărui simplă prezență impunea un respect desăvârșit. În 1969 am mers în clasa I și-am fost primul copil
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
generozitatea, implicarea și dăruirea tatălui nostru. Țin minte cum ai mei îi puseseră la dispoziție prima cameră de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit. De câte ori Vlad povestește, ochii i se umezesc puternic, uneori devenind parcă neputincios în a derula firul amintirilor, mă cuprinde de umeri, înghite ostentativ ca și cum ar înghiți un bol alimentar și-mi spune: „Ați avut un tată minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars mai degrabă și s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
voștri suntem în mare măsură responsabili și asta pentru că buna creștere începe cu cei șapte ani, de pe bătătura casei.” Și mai spunea tata ceva, dar o spunea atât de evident, apăsat și bine direcționat, încât simt cum mi-a rămas parcă încarnată în țesătura epidermei și-n configurația sângelui: „În viață trebuie să lași loc de bună ziua, altfel riști să fii catalogat neam prost; fă-ți datoria responsabil pentru că altfel ți-ai bate joc de propriile alegeri. Fă-o plenar, nicidecum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mari, mărgele curate și transparente pe care le tot strângeam cu mâinile mele neputincioase. A plecat să vadă cerul liber și descătușat într-o zi de duminică, iar mama i-a fost alături până aproape de sfârșit. Spun aproape pentru că refuza parcă să plece în prezența cuiva. A fost un moment când mama s-a retras din salon și atunci, în mare discreție, așa cum își trăise întreaga sa existență, a făcut-o. Noi rămăsesem acasă, mama îmi spusese să pregătesc o varză
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
maniera sa personală: Toma, mâine fiică-ta pleacă la țară cu Adi, i-am verificat bagajul, uită-te și tu, pe mine mă dor creierii în cap, și-a luat doar cărți motivând că acolo n-are de unde împrumuta. Tata parcă rupea ceva din calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se putea mai calm și cu detașare totală: Dragă, o să și le care singură, dus-întors. Bine că cel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vreun impuls dictat de poziția sa socială. O colegă minunată, ca noi toți. După plecarea doamnei David, nici un părinte n-ar mai fi spus ceva, ce mai puteai spune după ieșirea din scenă a „doamnei ministru” și notele acelea „șlefuite parcă microscopic” ? Tata însă a făcut-o cu mare sinceritate, detașare și un rafinat umor, așa cum știa tata s-o facă. Văzând că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : Tovarășul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cel mult 2 vor fi declarați admiși. Așadar, e o luptă existențială. În secunda următoare ne uitam unii la alții și fiecare iscodea cu privirea posibilul învingător. Așa a și fost. Din acel amfiteatru imens, sorții au ales două nume, parcă predestinate să fie ultimele din lista celor citați ca și act de prezență, Coteț și Covaci. Cu Adina am legat ulterior o prietenie durabilă și sinceră pe care o întreținem și astăzi, însă mai mult telefonic și pe „Messenger”. Fetele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sosit. Eram în formație completă la cursul domniei sale, așteptam intrarea domnului profesor, iar eu aveam în minte doar câteva jaloane pe care să-mi construiesc „mica dizertație”. Ușa s-a deschis și de fiecare dată când își făcea apariția, intra parcă și speranța. Și-a profilat silueta aproape de geam, privirea-i era ațintită pe o hartă a declivității reliefului, prezența sobră, în rest doar tăcere. Fetele mă scrutau cu privirea, doar doar mă voi ridica în picioare. Preț de câteva momente
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
am așteptat un impuls favorabil, deoarece nu doream ca intervenția mea să pară obraznică sau cu un ușor iz de imixtiune. Când domnul profesor și-a schimbat privirea pe fundalul clasei, m-am ridicat în picioare, mi-am adunat resursele parcă „ghem” și-am început apoi să „depăn” acest ghem într-o manieră a firescului, așa cum fusesem educată de mică s-o fac: Domnule profesor, cu tot respectul cuvenit, vă rog să-mi îngăduiți o scurtă intervenție în numele a ceea ce reprezintă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
speranța. Indice de personalitate, modestia. Domnul doctor, Eugen Târcoveanu, profesor doctor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, specialitatea chirurgie. L-am întâlnit pe domnul profesor într-un moment existențial de declin, când corpul meu refuza parcă să răspundă nevoilor minții și sufletului, a unui suflet ce nu-și mai găsea liniștea în fața îndoielii și disconfortului organic. M-am agățat cu întreaga mea ființă de omul, nicidecum profesorul Târcoveanu, și-am redobândit încrederea, speranța, curajul de-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se abate tot mai mult, spre stânga și cade în baltă, în fața Igliței, peste Dunăre. Nici fata nu s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
unele lucruri pe care le-am studiat la clasă la orele de Geografia Europei, aspecte pe care mama acum mi le accentuează și care par mai simple cu ajutorul schemelor logice și a desenului ajutător. Întâlnirea mea cu Munții Măcinului oprește, parcă, preț de câteva secunde, timpul în loc. Sunt minunați, sunt altceva față de ceea ce știam în raport cu imaginea ce mi se oferă în mod obișnuit. Fiecare detaliu îmi este explicat și desenat de mama, arena granitică a Munților Măcinului, martorii oculari - inselbergurile - și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sale. Revin de fiecare dată cu aceeași plăcere și mă simt minunat alături de rudele mele, de bunica tot mai încărunțită și sleită de puteri odată cu trecerea anilor, de oamenii cu care mă însoțesc. Anul acesta n-am putut ajunge și parcă tânjesc după oamenii și locurile de acolo. Oamenii sunt aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai mare, un oraș dunărean care în relieful său expune Câmpia Brăilei, terasele Dunării și albia acestui fluviu. O perioadă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-l înșelase. Vreme îndelungată a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut casa și a plecat în Grecia. Zeci de ani casa a dus cu ea blestemul unei căsnicii nefericite, iar cei care cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul unei case bântuite de fantome. A devenit apoi Azil de bătrâni și totul părea că se liniștise, însă lucrările de consolidare a clădirii au dat de intrarea într-o hrubă în care au găsit osemintele unei tinere împușcate în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din toate punctele de vedere. Și ce vroiam să fiu și eu în locul lor... Asta se întâmpla Duminică seara, dar nu se putea închipui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această dată, despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în biserică. Aici era o lume nouă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nație autohtonă; mahalale din care se revărsau, În serile cu zăduf, ca să se bălă cească În gârla cu cântecul dulce și apele murdare și Într-un neînchipuit amestec de sexe și sudori, băr bații, femeile și copiii localnicilor. Îi simt parcă și azi mirosul ei cald de etuvă. Viața În Bucureștiul de atunci era patriarhală, leneșă, de trai bun și lesnicioasă pentru toată lumea, iar orașul avea fața unui târg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de casă nouă, În odaia lui de burlac la 63 de ani (vârsta climaterică, spuneau cei vechi, produs a două cifre fatidice, 7x9), un pătuc mai de unul singur, o măsuță pentru scris, cât și bruma suvenirurilor dintr-o existență parcă de mult uitată și parcă de tot străină, destinată acum, frântură cu frântură, paginilor de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui de burlac la 63 de ani (vârsta climaterică, spuneau cei vechi, produs a două cifre fatidice, 7x9), un pătuc mai de unul singur, o măsuță pentru scris, cât și bruma suvenirurilor dintr-o existență parcă de mult uitată și parcă de tot străină, destinată acum, frântură cu frântură, paginilor de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care aproape nimeni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum, cu melancolia anilor mai ajunși, la altă școală a copilăriei mele, la mahalaua noastră din Bucureștii, mult mai colorați și plini de farmec, ai ultimei decade din secolul trecut. Când liniștea provincială a bulevardului, pe Înserat de iarnă, era parcă tăiată, ca de un cuțit de argint, de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
germano-român pe care Îl avea În gând și În care Înțelesul cuvântului german nu era cel din dicționarele obișnuite, ci acel trezit În imaginația lui elucu brantă și aptă pentru sonorități neobișnuite. Astfel, cuvântul Barmherzigkeit (milă) Îi sugera lui Urmuz (parcă-l văd scutu rându-se pe Înfundate de râs, cu fruntea lui Împodobită cu papule sifilitice, „cununa lui Venus“) clipa când găinațul pă sării se scurge În fir prelung până la pământ, unde face plici!; iar Butter nu Însemna, pentru Urmuz
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintr-un imbecil un om inteligent, sau dintr-o molâie un creier activ, ci mai degrabă oameni primejdioși prin ceea ce li se pare că cunosc. Singura Învățătură care dă Într-adevăr roade (am spus-o În Glossa, prea des pomenită parcă În această carte!) este [a]ceea pe care ți-o agonisești tu Însuți, căci numai o aseme nea Învățătură dovedește că cutare sau cutare are cu adevărat dorința și aptitudinea de a cunoaște, de a Învăța ceva potrivit firii, Îndrumării
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]