43,011 matches
-
istoria culturii, literatura, geografia, economia națională și chiar și stenografia. Studenții și profesorii dezbăteau subiectele predate. Se organizau excursii prin împrejurimile pitorești și erau vizitate mînăstirile. Studenții puneau în scenă piese de Caragiale și Vasile Alecsandri, iar uneori Iorga invita actori profesioniști de la București. Apoi lecturi poetice, concerte de muzică populară și spectacole de dansuri populare, toate conform conservatorismului artistic al sămănătoristului Iorga 217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc de această "vilegiatură", numind-o "Neamul românesc" al lui Nicolae Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga remarca: "A sosit în sfîrșit vremea cînd vorbele mele nu se mai pierd în vînt"65. În ciuda faptului că era bolnav, suferind de dureri intercostale mari, a făcut eforturi extraordinare. Principalul său colaborator era Vasile Bogrea, care (după moartea actorului Petre Liciu) rămăsese singurul prieten al lui Iorga. Mai era și Alex Cusin, un colaborator capabil și loial. Și preotul și poetul ardelean Ion Agârbiceanu, Dimitrie Anghel, Alexandru Vlahuță și tinerii Nichifor Crainic și Aurel Metroniu. Jurnalistica lui Iorga a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
realistă a unui sat din Transilvania făcută de Liviu Rebreanu în romanul Ion, subliniind faptul că Rebreanu prezenta viața țăranilor ardeleni..., dar "sub forma zugrăvirii cenușii, a celor mai de jos reziduuri ale spiritului uman". Rebreanu prezintă "circa 80 de actori, violuri și crime, aceste manifestări fiind zugrăvite într-o manieră dură, semănînd cu un fel de hoit putred pe care cineva îl răstoarnă cu piciorul. Acesta este realismul (lui Rebreanu) de o sălbatică autenticitate, cel mai josnic din viața zoologică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ore petrecute în picioare în luminile fluorescente ale unui magazin Kmart nu sunt tocmai un picnic în aer liber. Chiar și în științele sociale munca de teren este dificilă. Am descoperit că pentru scopurile noastre oamenii isteți și creativi (artiștii, actorii, scriitorii, păpușarii) au aptitudinile de care avem noi nevoie. În afara faptului că nu au teorii pe care să le confirme sau să le infirme, deprinderile lor profesionale au adesea rădăcini în capacitatea lor de a observa. De asemenea, nu ne
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
modalității de a-i ține pe cumpărători mai mult în fața rafturilor, dar majoritatea acestora nu au avut succes. La Blockbuster s-a făcut o încercare de a-i atrage pe amatorii de noutăți pentru a cumpăra filme mai vechi cu actorii lor preferați. De exemplu, dacă era un film nou cu Bruce Willis pe casetă video, lângă el era un afiș mare cu filmele lui de succes. Era ca un fel de denivelare pentru reducerea vitezei, cu o singură deosebire: clienții
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
acoperită cu o pânză verde constituia suportul unor mici fotografii neclare, cu rame ciobite, pe care-i plăcea să le aibă lângă canapeaua ei. De fapt nu avea nevoie de ele, căci nimic nu se pierduse. Așa cum o trupă de actori ambulanți poartă cu ei pretutindeni, cât timp mai știu Încă replicile pe dinafară, o câmpie bătută de vânturi, un castel Învăluit În ceață sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acrobațiile unei omide (a fluturelui de noapte Lobster) care În prima copilărie arată ca un găinaț de pasăre, dar după năpârlire capătă niște apendice Încolăcite hymenopteroide și niște caracteristici baroce, permițându-i extraordinarei individe să joace două roluri simultan (ca actorul din spectacolele orientale care joacă rolul unei perechi de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită și acela de furnică mare care pare s-o sfâșie. Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă și culoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
châtie bien, nu l-am regretat pe bravul om când a plecat după o furtunoasă ședere de o lună. Apoi a venit un polonez. Era un student la medicină chipeș, cu ochi căprui și păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema popular pe atunci. Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
regretat pe bravul om când a plecat după o furtunoasă ședere de o lună. Apoi a venit un polonez. Era un student la medicină chipeș, cu ochi căprui și păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema popular pe atunci. Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de un incident violent. Niște cazaci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea În toate filmele pe care le făcea. Mojuhin venea spre conac Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
compartiment și dejucând astfel orice tentativă de a fi deranjați. Mai mulți soldați care călătoreau pe acoperiș ne ajutau să ne distrăm și mai bine, Încercând să folosească, fără succes, ventilatorul compartimentului nostru ca toaletă. Fratele meu, care era un actor de primă mână, a reușit să simuleze toate simptomele unui caz grav de tifos, ceea ce ne-a folosit când, În sfârșit, ușa a cedat. În zorii celei de-a treia zile, la o scurtă oprire, am profitat de o perioadă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna mult tineret; tinere frumoase cu membre bronzate și brățări pe mâini, un cunoscut pictor cu prenumele Sorin, actori, un balerin, ofițeri veseli din Armata Albă, dintre care câțiva au murit la puțin timp după aceea, și ba cu petrecerile de pe plajă, ba cu petreceri cu pături pe noi, cu artificii, cu o mare scăldată În lumina lunii și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de mult la Paris pentru a-mi citi În public scrierile. O trăsătură caracteristică vieții În emigrație, conformă cu caracterul său itinerant și dramatic, era frecvența anormală a acelor lecturi publice În case particulare sau săli Închiriate. Diversele tipuri de actori se profilează foarte clar În spectacolul de marionete care se desfășoară În mintea mea. Era actrița fanată, cu ochii ca niște nestemate, care, după ce Își presa o clipă batista ținută strâns În mână pe gura Înfierbântată, Începea să evoce nostalgice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când minciunile sunt „albe”, adică cele din categoria curtoaziei și flatării diplomatice. Dar ei pot să se folosească de noi, pot să ne ia din libertăți și drepturi, pot să ne înșele cu promisiuni false mai mult decât oricare alți actori ai vieții publice. De aceea judecata noastră în ceea ce îi privește este mai îndreptățit vigilentă și mai aspră. În același timp, pe noi, în calitate de cetățeni, nu ne absolvă nici o morală dacă nu discernem corect propriile interese și ofertele partidelor, dacă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
problemele instituționale prin relații interpersonale private, mai ales prin prieteni și rude și generează propriile lor reguli tacite ca să poată funcționa, preponderent pe cele ale favoritismului și nepotismului. Din cauza gradului scăzut de formalizare (inclusiv prin descrierea atribuțiilor profesionale ale fiecărui actor universitar), de instituționalizare (inclusiv în evaluare și ierarhizarea după rezultate) și de participare a cadrelor didactice la problemele universității, instituțiile tind să se bazeze pe „clicile universitare”. Universitățile tind să semene mai mult cu un spațiu privat decât cu unul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
obicei, aceia care impun standarde în lumea noastră ignoră (voit sau nu) dezbaterile internaționale actuale despre rostul universităților și universitarilor. Învățământul universitar a devenit unul de masă. Funcțiile sale se diversifică enorm de mult. Universitățile trebuie să devină și devin actori importanți ai lumii calificărilor și afacerilor, ai dezvoltării societății civile, ai mass-media. Evaluarea profesorilor și a programelor de studii trebuie să devină la fel de multicriterială și de orientată spre tipul de impact, spre efecte. Ai dreptate să spui că vine cineva
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
relativ de față, în Ateneul Român, zâmbitori, îmbibați de „spiritul sărbătorilor” și al sărbătoririlor. Poporul român, prin cei 4 000 de reprezentanți, sociologic eșantionați ca să ne dea percepția celor 17 milioane de alegători, își votase pe cei mai buni cântăreți, actori, sportivi, jurnaliști, analiști politici, miniștri, parlamentari, politicieni tineri și politicieni în general. Cei 10 s-au dovedit a fi 8, căci doi dintre protagoniștii Galei au întrunit sufragiul popular la două categorii: Cristan Tudor Popescu a fost desemnat și jurnalistul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sufragiul popular la două categorii: Cristan Tudor Popescu a fost desemnat și jurnalistul și analistul politic al anului, iar Mona Muscă a dobândit trofeul la categoria miniștri și parlamentari. Oamenii își iubesc cântăreții, mai ales de muzică populară (Irina Loghin), actori (Florin Piersic), fotbaliștii (Cristi Chivu), apreciază succesul marilor capitaliști români (Ion Țiriac), admiră incisivitatea fără frontiere a jurnalistului anului și ubicuitatea sa televizată în talk-show-uri și interviuri pe toate canalele posibile, admiră același lucru la tânărul politician al anului (Cozmin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
O lumină puternică, trandafirie. Noi toți aveam gâtlejul uscat de emoție. Nu mai văzusem niciodată un spectacol atât de frumos și bogat în imagini de bunăstare și desfătare. Înghițeam în sec. Doar ochii ne erau umezi. De invidie. Pe scenă, actori unguri se încrucișau cu actori de alte naționalități. Își făceau semne și schimbau între ei câteva cuvinte. Vorbeau aceeași limbă: engleza. Erau foarte politicoși. Foarte civilizați. — Cine e maghiar printre dvoastră? a întrebat o voce poate în maghiară, poate în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
toți aveam gâtlejul uscat de emoție. Nu mai văzusem niciodată un spectacol atât de frumos și bogat în imagini de bunăstare și desfătare. Înghițeam în sec. Doar ochii ne erau umezi. De invidie. Pe scenă, actori unguri se încrucișau cu actori de alte naționalități. Își făceau semne și schimbau între ei câteva cuvinte. Vorbeau aceeași limbă: engleza. Erau foarte politicoși. Foarte civilizați. — Cine e maghiar printre dvoastră? a întrebat o voce poate în maghiară, poate în engleză. Uneori seamănă. Oricum, noi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Național e jos de tot: se joacă melodrama Don Juan de Marana și feeria Fata aerului. Teatrul e întotdeauna gol pe trei sferturi, iar în loji niciodată nimeni. Dacă n-ar fi închirierile teatrului la trupele streine și balurile mascate, actorii ar muri de foame. Dar iată că sosește și marele tragedian Tommaso Salvini, rivalul lui Rossi. Întâia lui reprezentațiune este Moartea civilă. Succesul lui Salvini e mare, dar amintirea lui Rossi n-a putut-o doborî. Incontestabil artist superior, unul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
astăzi. Iarna era un singur teatru, Teatrul Național. Alături mai putea trăi opera italiană care mai întotdeauna dădea deficit. Un al doilea teatru românesc nu era cu putință. Lipsea clientela. Toate încercările făcute, fie cu trupe din provincie, fie cu actori din București, au dat greș. Trupa fraților Vlădicescu și Fany Tardini, cu Anestin, cu Mincu, a avut un oarecare succes la sala Dacia, dar nu s-a putut menține. Văzând că nu mișcă deloc, Vlădicescu primi să joace o piesă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
s-au îmbogățit de pe urma contrabandei. Aceasta este una din fețele Bucureștilor de altădată care a dispărut definitiv. petreceri aristocratice Teatrul Național șchiopăta mereu. Publicul nu venea la Teatrul Național. Înalta societate nici nu vrea s-audă de piesele și de actorii români. Femeile din aristocrație nici nu prea știau românește, toată educația lor, tot sufletul lor era strein. Ochii și mintea și inima lor ereau pironite asupra Parisului. Această elită, înstrăinată de neamul ei, vorbea, scria, citea, cânta și petrecea franțuzește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ce slujbă erea numit nu trecea mult și trebuia să facă o boroboață. Erea ceea ce se cheamă un adevărat papugiu de București. Părăsind devreme gimnaziul pentru ca să hoinărească prin cafenele, maidanuri și alte localuri clandestine ale orașului, încercase de toate: fusese actor, ziarist, funcționar etc. Vorba lui: numai popă nu fusese. Bineînțeles că a sfârșit prost, răpus de mizeria fiziologică; a murit tuberculos. Dar mai-nainte cu câțiva ani de a-și da obștescul sfârșit, a avut grija să se însoare și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să discutăm dacă Reagan a câștigat războiul rece sau, ca un cocoș care și-ar cere drepturile de proprietate asupra răsăritului soarelui, nu s-a întâmplat pur și simplu să fie prin preajmă atunci când URSS a pierdut acest război. Fostul actor a fost proiectat în mod favorabil împotriva unei succesiuni de premieri sovietici îmbătrâniți, dintre care trei s-au îmbolnăvit și au murit până la mijlocul mandatului lui Reagan. Totuși, cel de-al patruzecilea președinte al nostru merită recunoaștere deoarece a trasat
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]