43,006 matches
-
o temă atât de interesantă și bogată - tema luptei omului cu timpul. După un zglobiu «Hei», menit să-i atragă cititorului atenția în mod brusc asupra poeziei în discuție, facem cunoștință cu eroul pe care versurile autoarei urmează să-l cânte, anume «maistrul meu Hurduc». De la început, poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc: «dacă l-ai cunoaște» etc. (...). Pe rând, așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
altele, și la faptul că anumite motive firești ar fi putut să-i determine pe atâția alți poeți, care-s departe de vârsta de argint, să-și revendice pe acest tărâm prioritatea. În tot cazul, încercările tinerilor poeți de a cânta dragostea au început să fie încununate de anumite succese. Ne gândim, afirmând aceasta, la poemul Studenta de Aurora Cornu (apărut în Viața românească, nr. 10. 1953), poem care se arată din capul locului a fi mai mult decât o simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o idee centrală care să grupeze poemele - se întâlnesc deopotrivă versuri despre viața și sentimentele țăranilor colectiviști, ca și poezii de dragoste, o evocare lirică a lui Eminescu și cântece de Mai. Sub titlul Eliberarea Clujului, sunt înmănunchiate poezii care cântă descătușarea orașului natal al poetului. În ciclul Drumul minerilor, o încercare meritorie de poem epic, Aurel Rău tinde și reușește să cuprindă artistic momente esențiale ale vieții de ieri și azi a minerilor. Trei cântece despre viața și moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o încercare meritorie de poem epic, Aurel Rău tinde și reușește să cuprindă artistic momente esențiale ale vieții de ieri și azi a minerilor. Trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis încheie volumul. Natura apare în plinătatea ei cântată pe coarde variate, în amplul poem Grădinarul. Istorisind vizita pe care o face în grădina unui vestit miciurinist din Cluj, poetul cântă natura din perspectiva omului care o stăpânește și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a minerilor. Trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis încheie volumul. Natura apare în plinătatea ei cântată pe coarde variate, în amplul poem Grădinarul. Istorisind vizita pe care o face în grădina unui vestit miciurinist din Cluj, poetul cântă natura din perspectiva omului care o stăpânește și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
morală, pe tânărul erou al poemului (...) Alături de poezii valoroase, care dovedesc talentul poetului, există în Mesteacănul versuri plate și cenușii precum și poezii neizbutite (...) Deosebit de caracteristică din acest punct de vedere este poezia Nimeni nu va ști. Poetul vrea să-și cânte iubirea pentru o ființă dragă și îndepărtată. Ideea poate să fie bună. Realizarea este, însă, neizbutită: Am jurat cândva să ne iubim, Orice depărtare ne-ar desparte, ... Alte munci mi te-au chemat departe Și acum ce rar ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bate grabnic pasul! E Unu Mai. De Unu Mai Din inimă să-ți fie glasul! Poezia aceasta se caracterizează în general prin versuri care, dacă nu clocotesc de patos, nu sunt în orice caz lipsite de el. Poetul nu își cântă discret cântecul de armindeni, ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D. Micu apreciază greșit unele poezii ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O poezie care cântă iubirea poetului pentru o ființă asasinată de nemți, și ura împotriva asasinilor nu e obligatoriu să împieteze asupra imaginii eliberării. Se pare că pe cronicar îl supără «duioasele aduceri aminte», sentimentele de tristețe sau de durere. Sunt oare nelalocul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
face însă aceasta. «Rețetele» sunt dăunătoare poeziei autentice. Iar Aurel Rău este un poet autentic”. Într-un amplu comentariu din Iașul nou68 aflăm despre preocupările „eroului liric” din volumul lui Al. Andrițoiu: „În două cicluri de poeme - poetul Al. Andrițoiu cântă Țara Moților. Cântecul e înstrunat pe două coarde: una de jale și tristețe aspră, nădăjduitoare; cealaltă, de viață proaspătă, înnoitoare, înflorită și în lumea moțească. Cu alte cuvinte, Al. Andrițoiu încearcă să scrie biografia lirică a Țării Moților, văzută prin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Mihai Eminescu” la sfârșitul anului trecut - urmărind colaborarea unui crez artistic, tânărul poet Florin Mugur, student al școlii, a mărturisit idealul spre care năzuiește, nu din unghi temperamental, ci ca expresie limpede a unei poziții de militant: Vreau să știu cânta în cântec Ca Beniuc, ca toboșarul Vremurilor ce-or să-mplânte Tot mai sus, stindard ca jarul. Versurile tânărului poet nu clocotesc de tumultul și bărbăția demnă, ostentativă cu care poezia lui Mihai Beniuc ne-a deprins. Nu din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Manifest și Rutină își au povestea lor; deși apărute în numărul din iunie al Almanahului de la Cluj, probabil că acesta va fi avut o apariție întârziată, prin iulie; adică în preajma Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților (F.M.T.D.), eveniment de anvergură, cântat cu spor de lira poeților. Manifest - poezie publicată în pagina a doua a revistei clujene face notă discordantă în lirica avântat-sărbătorească din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
amăgesc, Nu vă spun că morții în războaie Trec în stele ca-ntr-un basm ceresc Și privesc cu ochii la văpaie. Sunt poetul vostru pe pământ, Din război mai port în ochi o ceață, Tinerețea voastră vreau s-o cânt Dragostea și setea de viață. Cum spuneam, cu totul alta era tonalitatea poeziei festivalului - publicată pare-mi-se ulterior și-ntr-un volum - scrisă de A. Toma, M. Beniuc, Violeta Zamfirescu, Tiberiu Utan, Ion Brad, Nicolae Labiș, Paul Anghel (în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
boltă cu rădvanul lui de foc După 23 August 1944, poetul «prevestitor» s-a aflat într-o situație nouă. Încetând «suferințele gloatei» poetul, obișnuit să se zbuciume și să scuture secera în numele ei, a găsit în fața lui sarcina de a cânta construcția socialistă. El face la începutul acestui nou drum o mărturisire a cărei ingeniozitate trebuie prețuită: Noi cei deprinși cu chiu-n căciulă Azi, liberi, ne simțim ca-n haină nouă. Poetul simte a-i lipsi jugul pe grumaz. Vitalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ingeniozitate trebuie prețuită: Noi cei deprinși cu chiu-n căciulă Azi, liberi, ne simțim ca-n haină nouă. Poetul simte a-i lipsi jugul pe grumaz. Vitalismul lui era blestemător la lupta de doborâre, acum misiunea lui e de a cânta construcția pașnică și de a sta de veghe prin cântec împotriva vrăjmașilor ei. Este ceva ce năzuiește M. Beniuc să facă de câtăva vreme, desfășurându-și în noile condiții vocația de poet militant. Poezie a vieții, fără pretenția sterilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și cu «mânia străbună» aruncă acum chemarea impetuoasă: Ei! Muncitorilor! A voastră e ziua măreață. Din străbunul Armindeni Răsare azi pretutindeni O nouă viață! Într-adevăr construcția socialistă solicită tinerețea perpetuă a sufletului, pe care poetul e dator s-o cânte cum dealtfel o și face. (...) Meritul ideologic remarcabil al lui M. Beniuc cel de azi este de a nu se fi lăsat ispitit de idilism și vulgarism edulcorat și de a fi păstrat sfârcul de bici cu care pleznește și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e lupta veche Din veac în veac, din an în an: E șarpele ce puie streche Lovit de Iorgu Iorgovan. În poezia de astăzi a lui M. Beniuc apar trăsături noi caracteristice unui poet socialist. «Arta poetică» în care poetul cântă tot ceea ce «e dat omului să-i placă», «tot ceea ce-ți face traiul mai frumos», e o proclamație a bucuriilor omului, a luminozității sentimentelor în salutarea specifică a omului orânduirii noastre, a fenomenelor de viață celor mai ingenue și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
jale neînchegată îl scurmă Când se șterg după dealuri ferestre și fumuri din sat. Odată, o roată s-a spart la căruță, Era toamnă și era în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În care orice om are dreptul să înțeleagă Tot ce poate un om înțelege. Simțind Cordun Că are cuvinte acasă să se întoarcă acum, A pornit-o la drum. A găsit văile sale de vise, Pe drum primea priviri prietenești. (...). Cântau peste câmpuri tractoare cu vaetul greu; Pământul fumega, căci plouase cu trăznet pe vale, Peste sat se rotea un imens curcubeu Și-o rândunică albastră dădea pe deasupra târcoale. CRITICA ȘI ISTORIA LITERARĂ Dacă în poezie, proză, dramaturgie eflorescența editorială era
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Eu însă știu, gingașă floare, Că nu-i nimic pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și proza, articole de istorie și teorie literară. Colaborează cu versuri D. Florea-Rariște, Al. Pogonat, G. Ursu, Ion Ojog, N. Tăutu (Ploua în stepa), George Lesnea (Nu pot s-ajung, Cântec pentru noi), Ion Pillat (Calendar), G. Tutoveanu (Să-mi cânte, Fir de nalba), Magda Isanos (Spital), Virgil Carianopol (Ana), iar cu proza, Octav Dessila (un fragment din românul Așa a fost), Eusebiu Cămilar (Fugă Rozalinei), Al. Lascarov-Moldovanu (Despre Ion). Dintre articole, se rețin: Gr. Scorpan, Neologismele lui Creangă, Radu Vulpe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286181_a_287510]
-
În care să-mi aduc copilul. — Și dacă nu găsim nimic? Ridic privirea spre Luke. Dacă ne aruncă În stradă? O să fie iarnă! O să fiu cu burta la gură! Mă imaginez brusc Înaintînd cu greutate pe Oxford Street, În timp ce corul cîntă „O Little Town of Bethlehem“. — Draga mea, n-o să ne arunce nimeni În stradă! Însă Giles a zis că poate n-ar fi rău să fim puțin mai flexibili În privința pretențiilor noastre, spune Luke, apoi face o pauză. Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În Pătuceștii de sus cu tine. — Tarkie e așa un tată bun, spun cu admirație, În clipa În care dispare din cameră. — O, e super, spune Suze cu dragoste, Începînd s-o alăpteze pe Clementine. Doar că toată ziua le cîntă numai Wagner. Ernie poate să cînte aria Brunhildei de la cap la coadă, dar În englezește abia dacă știe vreo cîteva cuvinte. Fruntea i se Încrețește subit. — Adevărul e că sînt un pic Îngrijorată. Retractez tot ce-am spus. Tarquin a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Tarkie e așa un tată bun, spun cu admirație, În clipa În care dispare din cameră. — O, e super, spune Suze cu dragoste, Începînd s-o alăpteze pe Clementine. Doar că toată ziua le cîntă numai Wagner. Ernie poate să cînte aria Brunhildei de la cap la coadă, dar În englezește abia dacă știe vreo cîteva cuvinte. Fruntea i se Încrețește subit. — Adevărul e că sînt un pic Îngrijorată. Retractez tot ce-am spus. Tarquin a rămas același ciudat. Îmi scot rimelul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
luat piuitul. N-am auzit În viața mea de Baby Einstein. — Nu-ți face griji, Bex! sare imediat Suze, văzîndu-mi expresia. Nimic din toate astea nu contează. Atîta vreme cît ești În stare să schimbi un scutec și să-i cînți un cîntecel, o să te descurci! Dar nu știu să schimb scutece. Și habar n-am nici un cîntecel. Dumnezeule mare, am feștelit-o rău de tot. Douăzeci de minute mai tîrziu, Suze a terminat cu alăptarea lui Clementine și i-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
el ambala drujba nemilos, ca un psihopat dintr-un film de groază. În cele din urmă, lucrurile s-au aranjat. Martin și-a scos masca și Janice și-a revenit, după ce a dat pe gît un coniac. Iar acum, formația cîntă și toată lumea e pe ringul de dans. Mama și tata se leagănă În ritm Îmbujorați și zîmbindu-și radioși, paietele mamei licăresc În lumină. Suze dansează cu o mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]