44,063 matches
-
necesar constituirii unei identități și influențării durabile asupra bunului mers al țării (partidele de la putere pierd aproape fiecare alegere). De asemenea, perioadele oarecum scurte pe care le petrec în opoziție nu permit construirea unui partid structurat care să-și reînnoiască discursul, practica și elita politică. Constatăm o diminuare globală a distanțelor ideologice ce nu se sincronizează cu opoziția structurilor postnomenclatură nerecunoscută și partidele care utilizează etichetarea anticomunistă ca garanție a calității. Reculul PRM arată că partidul de extremă dreapta își asumă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au fost impregnate ideologic pentru a servi „instaurării simbolice a regimului comunist”. Nu se rezumă doar la texte proletcultiste clasice, deja examinate din această perspectivă, ci descoperă sectoare ignorate până acum, dar purtând pecetea contaminării de aceeași insidioasă propagandă, de la discursurile prezidențiale la benzile desenate: scenariile de film, cărțile de învățătură pentru pionieri, textele omagiale, romanele populare, poeziile patriotice și revoluționare, folclorul nou, piesele de teatru partinic, documentarele propagandistice, povestirile eroice pentru copii, antologiile și abecedarele. Te fascinează să citești în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
efectului sau expedierea lor pudibondă undeva la periferie. În realitate, ni se dovedește, aceste producții „infestate propagandistic” au exercitat un rol major în procesul de impregnare a contextului social și ideologic, în „făurirea” (folosesc intenționat un cuvânt mult uzitat în discursul agitatoric) unei gândiri sociale adaptate nevoilor puterii. În „Prefață”, autorii acestei reconstituiri o spun explicit: vor să readucă în fața celor de azi producții uitate, considerate acum maculatură sau rebuturi estetice, dar care au exercitat un rol important în epocă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de a repoziționa forțele sociale: de partea progresului se găseau clasele sănătoase ale națiunii (muncitorimea în alianță cu țărănimea săracă), intelectualității rezervându-i-se șansa să-și revizuiască conștiința, să treacă printr-un purgatoriu și să adere la noua putere. Discursurile oficiale, articolele de direcție invitau intelectualitatea să înțeleagă sensul istoriei (cuvintele de ordine erau „democrație” sau „lumina”), să aleagă calea cea dreaptă, să nu refuze adevărul. Farul și călăuza, direcția o dădeau știința și arta sovietică, iar Sadoveanu anunța profetic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
activă și adeziunea spirituală la colectivitate, integrarea voluntară și entuziasmă într-o organizare socialistă - o „servitute intelectuală” ce anunța cedările ulterioare ale unei importante categorii de intelectuali. Analizele celor patru au ca ținte fie impregnarea culturii și a literaturii de către discursul comunist, fie evoluțiile particulare (= convertirea) ale unor creatori, fie elaborarea unor instrumente de propagandă prin film, teatru, SF sau manuale școlare. Diversitatea formelor și a ariilor de persuasiune sugerează că nici un mijloc nu a fost neglijat. Poate că cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Copilul e format prin îndoparea cu mituri și teze partinice: mitul învățătoarei sau al părintelui-educator politic, teza patriotismului socialist, teza umanității învățământului comunist, mitul eroului popular educat în spiritul noii epoci. Un idilism care sensibilizează pentru marile valori socialiste, un discurs care elogiază eroismul continuu și dislocă convingerile și deprinderile nepărtinice. O pedagogie pretins civică ce convertește totul în strategii ideologice de îndoctrinare, în propagandă și dogmă. Totul îmbrăcat într-un festivism care îi „înnobilează” pe beneficiari și le conferă legitimitate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sau „Floarea din gradină”, facilitează insinuarea subtilă a unui anumit tip de „comunism de consum”, digerabil, acceptabil, chiar agreabil. Producțiile subculturale sunt mai accesibile, pot fi gustate de mulți și nu trezesc reflexul de apărare pe care l-ar declanșa discursul dur, direct. Este în aceste producții, ca și în unele opere literare, o anumită „mecanică ideologică”, un „marketing ideologic” ce poate fi numit și „comunism la pachet”. Alături de segmente de discurs pur, neatractiv, alcătuind nucleul dur, se plasează și elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
trezesc reflexul de apărare pe care l-ar declanșa discursul dur, direct. Este în aceste producții, ca și în unele opere literare, o anumită „mecanică ideologică”, un „marketing ideologic” ce poate fi numit și „comunism la pachet”. Alături de segmente de discurs pur, neatractiv, alcătuind nucleul dur, se plasează și elemente promoționale, atractive, jucând rolul unor produse comerciale care se găsesc pe piața liberă. O combinație de clișee politice, cultură, comerț liber: scheme cognitive prefabricate, clișee și stereotipii în amestec cu produse
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care nu au acces la ea). La final, autorul prezintă posibilitățiile de reglementare sau autoreglementare ale comunicării digitale. „Societatea informațională: utopie sau realitate” („Információs társadalom: utópia vagy valóság”) reprezintă ultimul capitol al lucrării, în cadrul căruia autorul, Pintér Róbert*, analizează principalele discursuri despre societatea informațională: primul se concentrează asupra temeiurilor celor mai cunoscute, legate de Internet; cel de-al doilea se desfășoară între adepții futorologiei și cei împământeniți; al treilea reprezintă polemica dintre tehnofili (Modelul Athen) și tehnofobi (Modelul Orwell). Reflectând asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
despre societatea informațională: primul se concentrează asupra temeiurilor celor mai cunoscute, legate de Internet; cel de-al doilea se desfășoară între adepții futorologiei și cei împământeniți; al treilea reprezintă polemica dintre tehnofili (Modelul Athen) și tehnofobi (Modelul Orwell). Reflectând asupra discursurilor, se desprind trei probleme: posibilitatea de observare, accesibilitatea și surplusul informațional, respectiv aria de interes a tehnorealismului (mișcare pornită în 1998, tehnorealismul se situează între tehnofili și tehnofobi). În concluzie, se poate observa că toate studiile acestui volum au o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
frescă), obținându-se prea puțin (asociere de registre, strict delimitate, în ilustrarea unui caz de iubire eșuată între soți). Axat pe drama sentimentală a personajelor Ariela și Andrei, Intrarea oprită anunță efectuarea unui prim pas către atingerea unei coerențe a discursului epic. Fără a ținti mai multe scopuri, romanul se remarcă prin construcția personajului feminin și prin dezvoltarea abilă a conflictului psihologic. eu sper, tu speri, el (ea) speră....(2002) reprezintă fructificarea judicioasă a încercărilor anterioare, a tendințelor tematice și stilistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
chiar instrumental dar, pentru scopurile acestui paragraf, considerăm că este suficient ceea ce am stabilit deja. În al patrulea rând, cu cât o PPA este mai elaborată (atât sub aspect conceptual cât și sub aspect metodologic sau instrumental) cu atât predomină discursurile de ajustare poli-tipice iar acestea sunt cu atât mai complexe. În stadiile de dezvoltare mai puțin evoluată a politicilor publice de ajustare, acesta este cazul tipic (nu luăm în calcul, situația în care intervenția inițială discreționară este urmată numai de
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
prag al acestui „caroiaj” sau amplitudini, politica fiscală nondiscreționară este ineficace); intercondiționări: o politica fiscală efectivă va avea o sintaxă care va conține atât componente discreționare cât și componente non discreționare; gramatica respectivă va descrie ceea ce am numit mai sus discursul de politică fiscală; o prin intervenția de amorsare, un act discreționar va putea declanșa unul sau mai multe acte non-discreționare, în timp ce, printr un mesaj de semnalizare, un act non discreționar va putea declanșa unul sau mai multe acte discreționare; o
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
pe planul rapidității de reacție, al eficacității, al reducerii costurilor etc.) poate conduce, în timp, la creșterea gradului de „non-discreționaritate” al politicii fiscale în întregul său; cu alte cuvinte, sintaxa politicii fiscale va cuprinde din ce în ce mai multe componente („cuvinte”) non-discreționare în discursul său; o politica fiscală discreționară poate crea structuri instituționale și comportamente economice (îndeosebi fiscale) care, apoi, să constituie terenul pe care să poată fi implementată o politică fiscală non discreționară. Această relație de cauzalitate este una, în opinia noastră, dezirabilă
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
1998 (în colaborare cu Gheorghe Crăciun); Ariergarda. Subterana literară, Timișoara, 1998 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Pași în bibliotecă, O, 1985, 13; Radu Călin Cristea, La drumul mare al prozei scurte, F, 1985, 5; Monica Spiridon, O figură a discursului critic - textualismul, CRC, 1987, 4; Mircea Mihăieș, Anchetatorul apatic, O, 1988, 23; Cristian Moraru, Un Macondo bănățean, T, 1988, 10; Tudorel Urian, Marcel Proust și scriitorii plugari, AFT, 1988, 11; Cornel Ungureanu, Co-lecțiile lui Viorel Marineasa, O, 1992, 14; Eugenia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
fi obiectul cercetării noastre? Prima concepe obiectele și fenomenele sociale ca fiind date, existând dintotdeauna, observabile și identificabile obiectiv. Pentru cea de-a doua, obiectele și fenomenele sociale sunt continuu construite, actualizate și structurate prin interacțiune, prin practică și prin discurs. Ceea ce le dă realitate sunt cadrul pe care îl constituie și care organizează acțiunea și semnificațiile ce le sunt atribuite în fiecare moment. În cazul cel mai bun, cercetătorul se va delimita de abordările datate sau de cele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
parte, statutul de scriitor și toate beneficiile simbolice și materiale pe care le aducea îi ofereau o poziție favorabilă în ierarhia socială (distincție prin diferență, într-un spațiu omogen și nediferențiat material). Pe de altă parte, scriitorul, ca producător de discursuri, mânuind simbolurile prin care este definit modul de reprezentare a lumii, a fost implicit situat într-o poziție ambivalentă- constrâns să deservească puterea prin specificul activității sale, dar, în același timp, potențial creator și utilizator de imagini alternative ale realității
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
până acum și i-ar putea oferi o imagine de ansamblu asupra subiectului. Un autor spunea: cu cât cunoști mai multe religii, cu atât o poți înțelege mai bine pe cea căreia îi aparții. În acest sens, ne dorim ca discursul nostru să ne apropie mai mult de Dumnezeu, dar în același timp să ne oblige să-i privim cu un respect frățesc pe cei care aparțin altor orizonturi spirituale. Iar dacă lectura cărții nu va fi una prea dificilă, înseamnă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii, prin care este respins atât hedonismul cât și ascetismul exagerat. Din acea clipă „pentru credincioși a început o eră nouă, iar adevărul a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
negustori bogați, savanți, care fie deveneau monahi, fie reveneau în lume, dar manifestau față de Iluminat o simpatie activă. Clasa socială căreia îi aparținea Buddha prin naștere a influențat probabil componența anturajului său, dar mai mult decât aceasta, esența filosofică a discursurilor sale este factorul principal care a determinat caracterul aristocratic al doctrinei buddhiste primare. Buddha își împărțea timpul între grijile comunității și predicările în fața adunărilor de călugări, a reuniunilor brahmanilor, ieșind constant învingător din disputele cu aceștia. Vărul lui Ănanda era
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Atât Buddha cât și discipolii săi nu organizau adunări publice și nici nu țineau predici cu conținut dinainte stabilit; cuvântul lui Buddha era răspândit numai pe calea conversației. El își propovăduiește învățătura sub formă de prelegeri, povestiri, pilde și aforisme. Discursurile Maestrului luau forma chestionării socratice, a parabolelor morale, a controversei curtenitoare sau a formulelor succinte, prin care căuta să-și comprime învățătura, conferindu-i brevitate și o ordonare convenabilă. Felul lui de a gândi e plastic, dar el utilizează și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fost aprobată legea Drepturilor Civile, iar America începe să-și descopere minoritățile. Toate aceste evenimente au provocat o renaștere culturală. Ideile promovate pentru înțelegerea oamenilor aparținând unor culturi diferite au stat la baza rezolvării problemelor. La nivel academic, cursurile despre discursuri, oratorie, au fost înlocuite de cursurile de comunicare interpersonală. Atitudinea de a face totul pe cont propriu a dus la un individualism care nu mai lua în considerare încercarea de a schimba comportamentul celuilalt. Accentul eticii comunicaționale "a trecut de la
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
care la rândul lor implică și incoveniențe de ordin lingvistic. Astfel, pentru a avea loc o comunicare neproblematică fără obstacole este nevoie de un limbaj comun. Dar "limbaj" nu înseamnă doar vocabular, el mai presupune norme specifice de organizare a discursului, precum și un anumit sens atribuit cuvintelor. Există situații în care limbajul este comun (de pildă, limbajul matematic), și vocabularele sunt diferite (două limbi naturale), după cum există și situații opuse: vocabular comun și limbaje diferite. În situațiile din prima categorie, problemele
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de a se afirma ca entități distincte în sfera puterii politice. În același timp, se are în vedere crearea unui cadru în care culturile minoritare participă la o reconstrucție continuă a principiilor modelatoare ale sferei valorilor. Multiculturalismul apare ca "un discurs tipic pentru o modernitate târzie care își asumă experiența socială a diversității și diferenței". Gândirea postmodernă a pus în evidență relațiile de putere care se află în spatele revendicărilor privind identitatea culturală. în numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge,în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Lochard Comunicarea politică, Jacques Gerstlé Comunicarea publică, Pierre Zémor Convinge fără să manipulezi. Învață să argumentezi, Philippe Breton Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus Manipularea cuvântului, Philippe Breton Mediatizarea discursului electoral și imaginea publică a candidaților, Viorica Roșca PR politic, Flaviu Călin Rus Propaganda politică, Jean-Marie Domenach Relații publice din perspectivă sociologică, Răzvan Enache Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus Simbolistica politică, Lucien Sfez Strategii de comunicare eficientă, Mircea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]