44,517 matches
-
salon își păstrează și astăzi stilul, el având rol dublu, atât ca salon pentru bal cât și ca salon de primire. Dormitoarele, aflate și ele la etaj, au vederea către curtea interioară. Aristocrația bucureșteană a preluat stilul Beaux Arts în epoca lui Carol I, perioadă în care în București s-au construit o mulțime de palate cu stiluri diferite, în diverse stiluri istorice sau combinate. Aceste palate aveau ca proprietari persoane care aparțineau unei societăți rafinate, elegante, care trăia după modelul
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
cu desăvârșirea lejeră a meșterului. În acest meșteșug de veche orfevrărie, din poeții noștri, doar Arcadie Suceveanu știe să fie la fel de convingător. În plină post-postmodernitate, sonetul este o formă vetustă - e ca și cum cineva ar încerca să cânte la liră în epoca sintetizatoarelor. Reînviindu-i virtuțile letargice, Vasile Romanciuc injectează vechii forme nevrozele și anxietățile noastre arhi-noi: „Știi cine ești? Ce ești? Îți aparții?/ Un vânt cu destinație secretă/ Te folosește ca pe-o giruetă.../ Ce trist e să trăiești fără să
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
ca fiind morți. În această perioadă, sicriele au fost dotate, ocazional, cu dispozitive de urgență pentru a permite „mortului” să ceară ajutor pentru a putea dovedi că este încă viu. A existat o preocupare atât de puternică încât oamenii din epoca victoriană au organizat chiar și o societate intitulată "Society for the Prevention of People Being Buried Alive" (în ). Credința în vampir, un mort viu care rămâne în mormântul său în timpul zilei și iese la pradă pe timp de noapte a
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
este un gen care cuprindea dintre cele mai mari păsări despre care se știe că a trăit în Epoca Dinozaurilor. Denumirea, care înseamnă „pasăre vestică”, i-a fost dată de către Othniel Charles Marsh în 1872, după locul descoperirii sale, din apropiere de râul Smoky Hill, din Kansas. Astfel, este una dintre primele păsări care a primit o denumire științifică
Hesperornis () [Corola-website/Science/325710_a_327039]
-
pasăre vestică”, i-a fost dată de către Othniel Charles Marsh în 1872, după locul descoperirii sale, din apropiere de râul Smoky Hill, din Kansas. Astfel, este una dintre primele păsări care a primit o denumire științifică. datează aproape de la terminarea epocii dinozaurilor, la sfârșitul perioadei cretacice. Hesperornis avea înălțimea de cel puțin 1 metru, iar, după unele estimări, ajungea chiar la înălțimea unui adult bine-făcut, 1,8 metri. Pare ciudat că, după milioane de ani de dezvoltare a zborului la păsări
Hesperornis () [Corola-website/Science/325710_a_327039]
-
anul 1876 sub titlul „Butoiul cu Amontillado” în ziarul "Timpul", anul I (1876), nr. 150, pp. 1-2. Povestirea a fost tradusă apoi de I.L. Caragiale sub titlul „O balercă de amontillado”, versiunea sa fiind publicată în anul 1896 în revista "Epoca literară" din București, anul I (1896), nr. 8, pp. 2-3. Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui I.L. Caragiale, îngrijită de Paul Zarifopol, vol. II (Ed. Cultura Națională, București
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
Prima traducere în limba română a fost realizată de Pompiliu Păltănea (P.I.P.) și a fost publicată în anul 1907 sub titlul „Tăcere” în ziarul "Viața literară și artistică" (anul I, 1907, nr. 29, p. 233), fiind reeditată în "Vieața Nouă", "Epoca", "Evenimentul" și "Tribuna poporului" (toate în 1908). Povestirea a fost tradusă apoi de C. Cioflec (publicată sub titlul „Tăcere” în revista " Foaia ilustrată" din Budapesta, anul II, 1909, nr. 23, pp. 1-2), de Nicolae Dașcovici (publicată sub titlul „Tăcere” în
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
Istoria militară a Imperiului Otoman poate fi împărțită în cinci perioade principale. Epoca fundației se referă la anii dintre 1300 (expediția bizantină) și 1453 (Căderea Constantinopolului), perioada clasică se referă la anii dintre 1451 (încoronarea sultanului Mehmed al II-lea) și 1606 (pacea de la Zsitvatorok), perioada de reformă dintre 1606 și 1826 (desființarea
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
revistei lipsea din Biblioteca Academiei Române și nu mai putea fi consultat. Traducerea realizată de I.L. Caragiale (considerată de mulți istorici literari ca fiind prima traducere românească a povestirii) a fost publicată în anul 1896 sub titlul „Masca” în revista ieșeană "Epoca literară" (anul I, nr. 1, 1896, pp. 2-3), fiind reeditată în 1898 sub titlul „Masca, după Edgar Poe” în revista ieșeană "Calendarul Dacia". Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
(în islandeză "Íslendingasögur") desemnează o categorie a creațiilor epice în proză scrise în Islanda medievală care prezintă biografia unor islandezi de seamă ce au trăit cu precădere între 930 și 1030, interval cunoscut sub numele de epocă Saga ("Söguöld"). Este vorba de un număr de aproximativ patruzeci de texte cunoscute sub numele de Saga ale islandezilor ("Íslendinga sögur"), care au fost scrise între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea. Aceste saga au fost cultivate
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
prezintă doar o scurtă perioadă din viața unui personaj, povestiri care condensează o acțiune în câteva pagini. Astfel, „Povestirea despre Țiðrandi și Țórhall” ("Țiðranda țáttur og Țórhalls") abia dacă depășește 1200 de cuvinte. Acțiunea acestor țættir este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Majoritatea acestor scurte istorii au fost notate în culegerile de texte care prezintă viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
1869. La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum și abolirea regimului shogunatului. La 26 noiembrie 1868 împăratul și-a instalat curtea și reședința la Edo, oraș ce primește numele de Tokyo („Capitala de Est”). A început o nouă epocă în istoria Japoniei pe care împăratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji („guvernarea luminată”). Această eră s-a dorit a fi, în același timp, un continuum dar și o mare mutație socială și politică în societatea japoneză. Japonia
Restaurația Meiji () [Corola-website/Science/325776_a_327105]
-
psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al doilea război mondial au fost orientate spre formarea mentalității militariste, fanatice. De la restaurația Meiji și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial împăratul va fi conducătorul guvernului și al armatei. În epoca Meiji împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși a favorizat mai mult pe conservatori decât pe liberali, a fost și a rămas o personalitate marcantă și totodată un
Restaurația Meiji () [Corola-website/Science/325776_a_327105]
-
după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși a favorizat mai mult pe conservatori decât pe liberali, a fost și a rămas o personalitate marcantă și totodată un simbol. O trăsătură fundamentală a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost că el a jucat un rol pasiv, lăsând oamenii de stat să acționeze în numele său. Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaseră Japonia într-un stat capitalist modern atât datorită propriilor eforturi
Restaurația Meiji () [Corola-website/Science/325776_a_327105]
-
de procesul prin care trece, materia se transformă, dar nu dispare niciodată, prin această prefigurând legea conservării masei, care avea să fie formulată multe secole mai tarziu. A studiat și gravitația. În domeniul biologiei, a avut concepții progresiste pentru acea epoca. Susținea că universul este compus din elemente de bază, prin a caror da naștere mineralelor, plantelor și apoi animalelor. De asemenea, a subliniat rolul eredității în evoluția ființelor vii dar și al mecanismelor de adaptare a acestora la mediul. Mai
Nasir al-Din al-Tusi () [Corola-website/Science/325820_a_327149]
-
ferme moștenite din multe țări europene este nevoie de acordul altor moștenitori (dacă există) care au un tip de drept de preemțiune. Dreptul succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care decurgeau din caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă înainte de epoca întăririi statului. La moștenire veneau numai fiii, iar mai târziu și fiicele. În cazul în care defunctul nu avea copii moștenirea era culeasă de părinții săi, iar dacă și aceștia erau predecedați, de frații săi. De regulă, fiul mai mare
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
volant. Pe teritoriul României au fost descoperite fusaiole antice în diverse locuri, cum ar fi Oncești, Maramureș, pe dealul Cetățea, Pietroasele, Buzău, Cârlomănești, Buzău, Agârbiciu, Sibiu, în locul numit "în Pădure" s-a descoperit o fusaiolă de lut datând, probabil, din epoca fierului, expusă la Muzeul Național Brukenthal, Capidava, unde s-a găsit, pe lângă fusaiole, și un fus de lemn carbonizat, etc. Fusaiolele de ceramică, majoritatea de formă bitronconică, sunt prezente în așezările geto-dace pe tot parcursul perioadei cuprinse între sec. V
Fusaiolă () [Corola-website/Science/325816_a_327145]
-
Comitetului Central al Comsomolului în scopul educării tineretului. Anii 1930 — editura a început să publice nu numai cărți, ci și ziare și reviste, care au reprezentat a cincea parte din toate materialele tipărite în URSS. Revistele pentru tineret populare în epoca sovietică: "Мurzilka", "În jurul lumii", "Tânărul tehnician", "Garda tânără", "Tânărul comunist", "Viața comsomolistă", "De aceeași vârstă", "Meridiane studențești", "Vojatîi", "Tânărul naturalist", "Proiectant-constructor", "Tânărul pictor", "Pravda pentru pionieri", "Poze haioase", "Mesager școlar" — au început să fie editate aici. "Mesager școlar" — singura revistă
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
a omenirii" a fost fondată în anul 1999, după modelul celebrei serii franceze "La Vie quotidienne". În peste 10 de ani de existență editura a publicat peste 110 de cărți, fiecare dintre ele fiind un "portret" istoric al unei anumite epoci ("Viața de zi cu zi în Moscova secolulului al XIX-lea", " Viața de zi cu zi în Moscova medievală."), profesii ("Viața de zi cu zi a forțelor speciale ruse", " Viața de zi cu zi a balerinelor de la Teatrul Imperial Rus
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
speciale ruse", " Viața de zi cu zi a balerinelor de la Teatrul Imperial Rus") sau clase sociale ("Viața de zi cu zi a nobilimii ruse în vremea lui Pușkin", " Viața de zi cu zi a studenților europeni în Evul Mediu din Epoca luminilor"). În 2002 editura a lansat o nouă serie intitulată "Trecutul apropiat" (memorii și epistole). Printre cărțile publicate în seria "Trecutul apropiat" sunt " Viața pe vântul de răsărit" de I. Gunther, "Viață și destin. Amintiri" de A. Taho-Godi, "Девочка, катящая
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
istoricul Horia Nestorescu-Bălcești. În 1944, în momentul instaurării regimului comunist, Marea Lojă Feminină intră în adormire împreună cu celelalte Mari Loji românești, iar multe dintre membrele ei luând drumul exilului. Numai după trezirea generală a Masoneriei românești în anul 2000, supraviețuitoarele epocii ajutate de masoane inițiate la Marea Lojă Feminină a Franței, se reorganizează și reconstituie Loja Steaua Orientului fondată în 1922, Steaua Sudului fondată în 1883 și Steaua Dunării. Marea Lojă Feminină de Adopție Independentă creată în 1922, își va schimba
Marea Lojă Feminină a României () [Corola-website/Science/325809_a_327138]
-
în mod considerabil premizele istorice din această povestire. Salvatorii sunt conduși de generalul napoleonian Lasalle (care nu a fost, însă, la comanda trupelor franceze care au ocupat Toledo) și plasează acțiunea în timpul Războiului Peninsular, la trecerea a câtorva secole după epoca de apogeu a Inchiziției spaniole și într-un timp când aceasta își pierduse o mare parte din puterea sa. Torturile elaborate din această povestire nu au paralele istorice în activitatea Inchiziției spaniole din orice secol, nemaivorbind de secolul al XIX
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
Sun Press, a publicat o ediție limitată de 300 de exemplare numerotate, cu ilustrații de Alastair. Prima traducere în limba română a fost realizată de Faur și a fost publicată în anul 1885 sub titlul „Căderea casei Usher” în ziarul "Epoca". Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Ruina casei Usher” în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
cuprinde diferite sisteme de scriere, primele apărute în epoca bronzului (sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr.). În general este acceptat faptul că adevărata scriere a limbii (nu doar a numerelor) a fost inventată în mod independent în cel puțin două locuri: Mesopotamia (în special în Sumerul antic) în 3200
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
reprezentări de animale o valoare magică care să-l favorizeze în timpul vânătorii. Deoarece unele reprezentări se găsesc în locuri mai puțin accesibile, se consideră că acestea nu aveau doar o funcție simplu decorativă. Primele sisteme de scriere apărute la începutul epocii bronzului nu au reprezentat o invenție bruscă. Mai degrabă, ele s-au dezvoltat pe baza unor tradiții mai vechi ce constau din diferite sisteme de simboluri care nu pot fi clasificate ca scrieri proprii deși au multe caracteristici izbitor de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]