47,058 matches
-
de cabinetul Boc, care se precipită să declare "situație de urgență", doar că, din ignoranță sau neglijență, anunță "stare de urgență", declanșând un nou val de neliniște în opinia publică. Absența oricărei strategii de stimulare a economiei, coroborată de un discurs care ostilizează opinia publică împotriva unor segmente din societate când aviatorii sau magistrații, când militarii sau profesorii, când toți bugetarii sau toți pensionarii de-a valma denunțate că ar avea venituri "nesimțite", după expresia primului ministru Boc, accentuează starea de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
smulse brusc din gospodăriile lor și private de rolul lor tradițional, prin colectivizare? Toată această bulversare socială părea că se stabilizează cât de cât în momentul în care cuplul Ceaușescu intervine, cu viziunea sa arhaică despre familie, grefată pe un discurs natalist asociat într-un mod paradoxal cu modelul promovării femeii copiat din Occident. Am scris în altă parte că decretul de interzicere a avortului în 1966 a marcat un nou stil al represiunii comuniste, cu efecte asupra ansamblului societății, dar
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a fost pentru noi toți, cei care ne-am angajat din 1990 să combatem orice fel de revizionism și naționalism în regiune, un argument esențial. Întorsătura pe care a luat-o problema Kosovo este umilitoare, căci ea tinde să justifice discursul antioccidental asupra modului arbitrar de a acționa al marilor puteri, care decupează lumea după bunul lor plac. Este și neliniștitoare, pentru că va trezi toți demonii pe care îi credeam cel puțin adormiți. Este stupid să se creadă că, dacă se
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și continuă să fie. Cuvinte foarte frumoase dar prea grele, mari și vagi au acoperit momentul întunecat al rupturii din decembrie 1989. Cuvântul "democrație". Democrație exprima sfârșitul comunismului, dar implicând o pluralitate de concepții și reprezentări: pentru unii nostalgici ai discursului comunist, democrația presupunea egalitatea... Economia de piață, am văzut și înțeles, deschidea perspectivele anarhice ale unui capitalism sălbatic sau controlat de "tovarășii" nomenclaturiști ocupând pozițiile cu mult înainte de 1989. Dincolo de neînțelegerile și instrumentările unui nou limbaj pe care România începe
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Alegerile 2000, Trei, București, 2001. VLĂSCEANU Lazăr, Politică și dezvoltare. România încotro?, Trei, București, 2001. VOSGANIAN Varujan, Contradicții ale tranziției la economia de piață, Expert, București, 1994. VOSGANIAN Varujan, Mesajul Dreptei românești. Tradiție și modernitate, Nemira, București, 2002. ZUB Alexandru, Discurs istoric și tranziție, Institutul European, Iași, 1998. În seria Dezbateri contemporane au mai apărut: (selectiv) • ... Așa se scrie istoria!, Gheorghe Drăgan • Capitalismul, vol.1, Jean Baechler • Capitalismul, vol.2, Jean Baechler • Corupția politică, Robert Harris • Discurs istoric și tranziție, Alexandru
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
București, 2002. ZUB Alexandru, Discurs istoric și tranziție, Institutul European, Iași, 1998. În seria Dezbateri contemporane au mai apărut: (selectiv) • ... Așa se scrie istoria!, Gheorghe Drăgan • Capitalismul, vol.1, Jean Baechler • Capitalismul, vol.2, Jean Baechler • Corupția politică, Robert Harris • Discurs istoric și tranziție, Alexandru Zub • Educația în postmodernitate, Emil Stan • Europa absentă, George Uscătesco • Evadări în lumea liberă, Adrian Marino • Experiența externă, Ștefan Borbély • Globalizarea, Tiberiu Brăilean • Liberalismul, Gabriel Mursa • Libertatea academică, Viorel Rotilă • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și Cartel Alfa. 57 V. Marius Oprea, Moștenitorii Securității, Polirom, Iași, 2003. 58 Lista fondatorilor la Dan Pavel și Iulia Huiu, " Nu putem reuși decât împreună". O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Polirom, Iași, 2003, p. 41. 59 Ion Iliescu, discurs rostit la TVR în seara zilei de 25 ianuarie 1990, în id., Revoluție și reformă, București, 1995, p. 85. 60 România Liberă, 26 ianuarie 1990. 61 Abia după alegerile din 2004, când pierde puterea executivă, PSD se va resemna să
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al diviziunii. Atunci când, în iarna lui 2004, Adrian Năstase îi acuza amenințător pe bucureșteni, pe care îi separa de restul țării, atribuindu-le responsabilitatea exclusivă a câștigării alegerilor prezidențiale de către candidatul opoziției, el nu făcea altceva decât să continue un discurs bazat pe logica segregării și a luptei de clasă, discurs inaugurat de FSN și Ion Iliescu în primele luni ale anului 1990. 66 Cazul Cofariu și exploatarea mediatică, în Occident, a falsului după care ar fi fost vorba de un
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acuza amenințător pe bucureșteni, pe care îi separa de restul țării, atribuindu-le responsabilitatea exclusivă a câștigării alegerilor prezidențiale de către candidatul opoziției, el nu făcea altceva decât să continue un discurs bazat pe logica segregării și a luptei de clasă, discurs inaugurat de FSN și Ion Iliescu în primele luni ale anului 1990. 66 Cazul Cofariu și exploatarea mediatică, în Occident, a falsului după care ar fi fost vorba de un ungur bătut de români, și nu invers, au căpătat între
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
specialiștii recunosc monologul ca mod de expunere, socotindu-l o variantă a dialogului. - este de fapt o replică mai lungă, ce s-a detașat din dialog; - personajul își rostește gândurile, își analizează anumite sentimente și rațiuni ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
personajul își rostește gândurile, își analizează anumite sentimente și rațiuni ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Aparteul: - este un scurt monolog într-o piesă de teatru; - este rostit cu glas scăzut de acor, către spectatori;marcând astfel, că este spus pentru sine și auzit numai de aceștia; nu este auzit și de partenerii săi de scenă. Discursul retoric: - este o altă formă a monologului. AUTOR Ț NARATOR - PERSONAJ AUTORUL Definiție: 1. Autorul: persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Naratorul: povestitor, personaj care relatează fapte, întâmplări. 3. Personajul: fiecare dintre personajele care figurează
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o artă a tabloului; tabloul este prezent în trecerea de la descriere la narațiune, de fapt niște descrieri în mișcare; - adeseori apare dialogul, dialogul în dialog, monologul;arta dialogului: vorbirea personajului este introdusă de un verbum dicendi („zicea”, „grăia”, „întreba” etc.); - discursul contrastului epic este stilizat, compus din figuri repetitive, locuri comune; - reluarea integrală (sau parțială) a unor pasaje și momente poetice tipice; - repetiția redundantă, pentru sublinierea duratei sau a dificultății de a birui adversitatea întâmpinată de eroi, etc. Reguli de compoziție
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
București, 1969; Drumurile lui Ion Neculce, București, 1984; Convorbiri cu Dimitrie Cuclin (în colaborare cu Ella Istratty), București, 1985; Eșafodul din Bosfor, București, 1995; Amintiri din lumea cealaltă, București, 1996; Titanul Nicolae Iorga, București, 1996. Ediții: Cronica faptelor regale. Cu discursurile M. S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, București, 1938-1939; Carol II. Lozinci regale, București, 1939; Scrisori inedite ale unor muzicieni români, București, 1955; Octavian Goga, Poezii inedite, București, 1973; Portrete și autoportrete. Cântăreți români, București, 1974. Traduceri: Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
Alexandru Ivasiuc. Comentariul, articulat la text, dar și la context (evoluția prozei românești), se ordonează în jurul structurilor narative și tipologice, făcându-se remarcat și printr-un echilibru între analiză și privirea de sinteză, specific cercetătorului, criticului și istoricului literar L. Discursul interpretativ evită excesele (ca și în monografia consacrată lui Constantin Negruzzi), nu acceptă nici divagația eseistic-impresionistă, nici exprimarea didactic-pedantă, domeniul predilect rămânând, indiscutabil, proza. SCRIERI: Constantin Negruzzi, București, 1980; Istoria literaturii române. Proza contemporană, Iași, 1980; Prozatori contemporani, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
în Antichitatea greacă și latină, în Evul Mediu și în epoca modernă, nu oferea, în vechime, spațiu pentru distincții obișnuite astăzi. Literatura nu era limpede despărțită de alte întreprinderi culturale, iar „scrisul frumos”, „literatura artistică” stăteau alături de alte tipuri de discurs (filosofic, juridic, teologic, istoriografic, „științific” chiar), cu condiția ca acelea să fie marcate de eloquentia, să fie scrise „frumos”. Prin urmare, conceptul de „literatură veche” trebuie circumscris prin raportare la ideea de literatură, așa cum a fost ea înțeleasă din Antichitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
intenționalitatea (sau nonintenționalitatea) izbânzii artistice. F. - pentru care definițiile (și finalitățile) retoricii trebuie neapărat să-și culeagă elementele din spații supravegheate mai ales de filosofie (în cartea Retorica și neoretorica și în altele) - propune nu doar reabilitarea acestei „științe a discursului”, ci și cercetarea textului, identificarea structurilor, a valorilor și funcțiilor acestora, adică degajarea unor modele retorice în permanentă corelare cu datele fundamentale ale climatului cultural și „ideologic” dintr-o epocă dată. SCRIERI: Conceptul de literatură veche, București, 1968; Retorica și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
acestora. Prin urmare, cercetătorul trebuie să intre în lumea lor pentru ca să descopere motivele și rațiunile care însoțesc activitățile sociale ale acestora. Sarcina este apoi să redescrie aceste motive, acțiuni și situațiile în care ele se produc în limbajul tehnic al discursului științific social. Motivele și acțiunile individuale trebuie apoi abstractizate în motive tipice pentru acțiuni tipice în situații tipice. Aceste caracteristici sociale științifice furnizează înțelegerea activităților și pot deveni ingrediente în discursuri explicative mult mai sistematice, cum ar fi elaborarea unei
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în care ele se produc în limbajul tehnic al discursului științific social. Motivele și acțiunile individuale trebuie apoi abstractizate în motive tipice pentru acțiuni tipice în situații tipice. Aceste caracteristici sociale științifice furnizează înțelegerea activităților și pot deveni ingrediente în discursuri explicative mult mai sistematice, cum ar fi elaborarea unei teorii fundamentate. În timp ce susținătorii fiecărei strategii reclamă superioritatea celei proprii, fiecare dintre acestea au criticii lor. Nici o strategie nu este fără limite și defecte. Din acest motiv cercetătorii trebuie să adopte
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de Lauwe, P. H. (1987) Cultura și puterea, București, Editura politică Coffey, A, & Atkinson, P. (1996), Making Sense of Qualitative Data. Thousand Oaks, CA: Sage. Collins, R. (1974) Conflict Sociology: Toward an Explanatory Science, New York: Academic Press Comte, A. (1913) Discurs asupra spiritului pozitiv. Ordine și progres, Iași Cooley, Ch. H. (1964) Human Nature and the Social Order, New York: Schocken Cooley, Ch. H. (1929) Social Organization, New York: Scribner Cusson, M. (1997) Devianța, în Tratat de sociologie, coord. Raymond Boudon, Humanitas, București
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
America nu mai este America!”. Captiv și dezorientat într-un spațiu străin, poetul recurge la memorie și imaginație, ca unic resort al existenței: „Trăiesc în trecut/ Pentru că nu pot să-mi amintesc viitorul”. Uneori, ca pentru a sublinia deșertăciunea vieții, discursul liric se refugiază în parafraze biblice: „Unde este Prietenul?/ Unde Înțeleptul care duce cu sine umbra unui copac?/ Unde Rătăcitul/ Pentru care Adevărul nu s-a născut?”. În aceeași sferă tematică se înscriu, parțial, versurile din Identitatea neantului (1998, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
București, 1976; Franz Kafka, Pagini de jurnal și corespondență, pref. trad., București, 1984 (în colaborare cu Mircea Ivănescu); Elias Canetti, Provincia omului, București, 1985; Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, în Friedrich Nietzsche, Opere, ÎI, București, 1994; Hans Urs von Balthasar, Mic discurs despre iad, București, 1994; Gotthold Ephraim Lessing, Educarea speciei umane, București, 1996; Adrienne Speyer, Taină morții, București, 1996; Carl Jaspers, Oamenii de însemnătate crucială (Socrate, Buddha, Confucius, Iisus), București, 1996. Repere bibliografice: Andrei Corbea, În „atelierul” lui Kafka, RL, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate în proporții diferite, aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-au fost uneori reproșate versatilitatea stilistică, multiplicarea uneori deconcertantă a formulelor discursului liric, desele schimbări de registru. De fapt, pluralitatea expresiei, coexistența fațetelor diverse reprezintă însușiri definitorii ale profilului său liric. Relativ prolific - unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
vedem complexitatea lor, nu vrem să știm care este calitatea reală a vieții oamenilor care le locuiesc... Pe teren putem afla ce efecte poate avea mizeria insuportabilă, violența fără perspectivă, mediatizările ostentative, cinice, jignitoare doar ale tuturor relelor din orașe, discursurile demagogice, promisiunile fără acoperire... 5. Cum am putea avea orașul pe care-l vrem? Reținem câteva dintre concluziile Forumului Mondial al Orașelor (Paris, 2006): printr-o politică economică, socială, culturală care să satisfacă exigențele de demnitate ale tuturor locuitorilor, inclusiv
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aduce bunăstarea unui număr cât mai mare de oameni. Este nimerit "să fie mai bine racordate diferitele cartiere ale orașului, să scadă chiriile, să se construiască la periferie, să se salveze centrul orașului, toate în același timp"3. Desigur, în discursurile lor, acești planificatori au adoptat formula care consta în naturalizarea formelor raporturilor sociale și a utilităților colective pe care le-au promovat ca răspunsuri adaptate exigențelor situației. Acest recurs la "ideologia nevoilor" nu trebuia să oculteze caracterul inovator al luării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]