47,696 matches
-
este cea mai strălucitoare stea observată cu ochiul liber de pe cer. Cu o magnitudine aparentă de −1,46, ea este aproape de două ori mai strălucitoare decât Canopus, a doua cea mai strălucitoare stea. Numele „” este derivat din limba greacă veche: ("Seirios", „luminos”). Steaua a fost asociată cu vara și are denumirea Bayer Alpha Canis Majoris (α CMa). Ceea ce percepe ochiul ca o singură stea este de fapt o stea binară, din care face
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
mai strălucitoare stea observată cu ochiul liber de pe cer. Cu o magnitudine aparentă de −1,46, ea este aproape de două ori mai strălucitoare decât Canopus, a doua cea mai strălucitoare stea. Numele „” este derivat din limba greacă veche: ("Seirios", „luminos”). Steaua a fost asociată cu vara și are denumirea Bayer Alpha Canis Majoris (α CMa). Ceea ce percepe ochiul ca o singură stea este de fapt o stea binară, din care face parte o stea de tip spectral A1V din secvența principală
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
mai strălucitoare decât Canopus, a doua cea mai strălucitoare stea. Numele „” este derivat din limba greacă veche: ("Seirios", „luminos”). Steaua a fost asociată cu vara și are denumirea Bayer Alpha Canis Majoris (α CMa). Ceea ce percepe ochiul ca o singură stea este de fapt o stea binară, din care face parte o stea de tip spectral A1V din secvența principală, denumită Sirius A, împreună cu o pitică albă de tip spectral DA2, denumită Sirius B. Distanța care separă pe Sirius A de
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
doua cea mai strălucitoare stea. Numele „” este derivat din limba greacă veche: ("Seirios", „luminos”). Steaua a fost asociată cu vara și are denumirea Bayer Alpha Canis Majoris (α CMa). Ceea ce percepe ochiul ca o singură stea este de fapt o stea binară, din care face parte o stea de tip spectral A1V din secvența principală, denumită Sirius A, împreună cu o pitică albă de tip spectral DA2, denumită Sirius B. Distanța care separă pe Sirius A de companioana sa variază între 8
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
ani. Sirius A are o masă de două ori mai mare decât a Soarelui și o magnitudine absolută de 1,42. Ea este de 25 de ori mai luminoasă ca Soarele, dar are o luminozitate semnificativ mai mică decât alte stele luminoase, cum ar fi Canopus sau Rigel. Sistemul are între 200 și de ani. Inițial a fost compus din două stele strălucitoare albăstrui. Cea mai masivă dintre ele, Sirius B, și-a consumat resursele, devenind o gigantă roșie înainte de a
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Ea este de 25 de ori mai luminoasă ca Soarele, dar are o luminozitate semnificativ mai mică decât alte stele luminoase, cum ar fi Canopus sau Rigel. Sistemul are între 200 și de ani. Inițial a fost compus din două stele strălucitoare albăstrui. Cea mai masivă dintre ele, Sirius B, și-a consumat resursele, devenind o gigantă roșie înainte de a-și pierde straturile exterioare, și s-a restrâns în starea sa actuală de pitică albă cu circa de ani în urmă
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
și-a consumat resursele, devenind o gigantă roșie înainte de a-și pierde straturile exterioare, și s-a restrâns în starea sa actuală de pitică albă cu circa de ani în urmă. De asemenea, Sirius este cunoscută sub numele colocvial de „Steaua Câine”, ceea ce reflectă importanța ei în constelația Câinele Mare. Răsăritul heliacal al lui Sirius marca inundațiile Nilului în Egiptul antic și „canicula” de vară pentru grecii antici, în timp ce la polinezieni marca iarna, fiind o stea importantă pentru navigarea în jurul Oceanului Pacific
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
cunoscută sub numele colocvial de „Steaua Câine”, ceea ce reflectă importanța ei în constelația Câinele Mare. Răsăritul heliacal al lui Sirius marca inundațiile Nilului în Egiptul antic și „canicula” de vară pentru grecii antici, în timp ce la polinezieni marca iarna, fiind o stea importantă pentru navigarea în jurul Oceanului Pacific. Sirius, cunoscut în Egiptul Antic ca "Sopdet" (greacă: Σῶθις = Sothis), apare în cele mai timpurii consemnări astronomice. În timpul erei Regatului Mijlociu Egiptean, egiptenii s-au bazat în calendarul lor pe răsăritul heliacal al stelei Sirius
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
o stea importantă pentru navigarea în jurul Oceanului Pacific. Sirius, cunoscut în Egiptul Antic ca "Sopdet" (greacă: Σῶθις = Sothis), apare în cele mai timpurii consemnări astronomice. În timpul erei Regatului Mijlociu Egiptean, egiptenii s-au bazat în calendarul lor pe răsăritul heliacal al stelei Sirius, anume în ziua în care aceasta devine vizibilă înainte de răsărit, când este destul de depărtată de strălucirea Soarelui. Perioada era chiar înainte de inundațiile anuale ale Nilului și înainte de solstițiul de vară, după o absență de 70 de zile de pe cer
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
care aceasta devine vizibilă înainte de răsărit, când este destul de depărtată de strălucirea Soarelui. Perioada era chiar înainte de inundațiile anuale ale Nilului și înainte de solstițiul de vară, după o absență de 70 de zile de pe cer. Hieroglifa pentru Sothis reprezintă o stea și un triunghi. Sothis a fost identificat după marea zeiță Isis, care a format o parte a unei trinități de zei cu soțul ei, Osiris, și cu fiul lor, Horus, în timp ce perioada de 70 de zile simboliza trecerea lui Isis
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
climatice tulbure ale verii timpurii. Pentru observatorii greci, acestea însemnau emanații care au cauzat influența malignă. Oricine suferea de efectele sale era considerat "astroboletos" (ἀστροβόλητος) sau „lovit-de-stea”. În literatură, a fost descrisă ca „arzătoare” sau „înflăcărată”. Sezonul următor de la aparația stele a devenit cunoscut ca, canicula de vara. Locuitorii insulei Ceos din Marea Egee ofereau jertfe lui Sirius și Zeus pentru a aduce brize răcoritoare și așteptau reapariția stelei din vară. Dacă se ridica clar, ea ar fi prevestit avere mare; dacă
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
În literatură, a fost descrisă ca „arzătoare” sau „înflăcărată”. Sezonul următor de la aparația stele a devenit cunoscut ca, canicula de vara. Locuitorii insulei Ceos din Marea Egee ofereau jertfe lui Sirius și Zeus pentru a aduce brize răcoritoare și așteptau reapariția stelei din vară. Dacă se ridica clar, ea ar fi prevestit avere mare; dacă steaua era cețoasă sau fadă, ea ar fi prezis molimă. Monede găsite pe insulă datând din secolul al III-lea î. Hr. reprezentau câini sau stele emanând raze
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
a devenit cunoscut ca, canicula de vara. Locuitorii insulei Ceos din Marea Egee ofereau jertfe lui Sirius și Zeus pentru a aduce brize răcoritoare și așteptau reapariția stelei din vară. Dacă se ridica clar, ea ar fi prevestit avere mare; dacă steaua era cețoasă sau fadă, ea ar fi prezis molimă. Monede găsite pe insulă datând din secolul al III-lea î. Hr. reprezentau câini sau stele emanând raze, subliniind importanța lui Sirius. Romanii sărbătoreau instalarea heliacală a lui Sirius în jurul a 25
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
așteptau reapariția stelei din vară. Dacă se ridica clar, ea ar fi prevestit avere mare; dacă steaua era cețoasă sau fadă, ea ar fi prezis molimă. Monede găsite pe insulă datând din secolul al III-lea î. Hr. reprezentau câini sau stele emanând raze, subliniind importanța lui Sirius. Romanii sărbătoreau instalarea heliacală a lui Sirius în jurul a 25 aprilie, sacrficând un câine împreună cu tămâie, vin și o oaie pentru zeița Robigo astfel ca emanațiile stelei să nu cauzeze rugină grâului în culturile
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
al III-lea î. Hr. reprezentau câini sau stele emanând raze, subliniind importanța lui Sirius. Romanii sărbătoreau instalarea heliacală a lui Sirius în jurul a 25 aprilie, sacrficând un câine împreună cu tămâie, vin și o oaie pentru zeița Robigo astfel ca emanațiile stelei să nu cauzeze rugină grâului în culturile din anul respectiv. Ptolemeu din Alexandria a cartografiat steaua în Cărțile VII VIII din lucrarea sa "Almagest", în care el a folosit steaua Sirius ca locație pentru meridianul central al globului. El a
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
instalarea heliacală a lui Sirius în jurul a 25 aprilie, sacrficând un câine împreună cu tămâie, vin și o oaie pentru zeița Robigo astfel ca emanațiile stelei să nu cauzeze rugină grâului în culturile din anul respectiv. Ptolemeu din Alexandria a cartografiat steaua în Cărțile VII VIII din lucrarea sa "Almagest", în care el a folosit steaua Sirius ca locație pentru meridianul central al globului. El a reprezentat-o în mod surprinzător ca una dintre cele șase stele colorate în roșu (vezi secțiunea
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
vin și o oaie pentru zeița Robigo astfel ca emanațiile stelei să nu cauzeze rugină grâului în culturile din anul respectiv. Ptolemeu din Alexandria a cartografiat steaua în Cărțile VII VIII din lucrarea sa "Almagest", în care el a folosit steaua Sirius ca locație pentru meridianul central al globului. El a reprezentat-o în mod surprinzător ca una dintre cele șase stele colorate în roșu (vezi secțiunea Controversa culorii de mai jos). Celelalte cinci stele, ca Arcturus sau Betelgeuse, aparțin clasei
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Ptolemeu din Alexandria a cartografiat steaua în Cărțile VII VIII din lucrarea sa "Almagest", în care el a folosit steaua Sirius ca locație pentru meridianul central al globului. El a reprezentat-o în mod surprinzător ca una dintre cele șase stele colorate în roșu (vezi secțiunea Controversa culorii de mai jos). Celelalte cinci stele, ca Arcturus sau Betelgeuse, aparțin clasei M și K. Stele strălucitoare erau importante pentru polinezienii antici pentru navigarea între numeroasele insule și atoli din Oceanul Pacific. Reduse la
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Almagest", în care el a folosit steaua Sirius ca locație pentru meridianul central al globului. El a reprezentat-o în mod surprinzător ca una dintre cele șase stele colorate în roșu (vezi secțiunea Controversa culorii de mai jos). Celelalte cinci stele, ca Arcturus sau Betelgeuse, aparțin clasei M și K. Stele strălucitoare erau importante pentru polinezienii antici pentru navigarea între numeroasele insule și atoli din Oceanul Pacific. Reduse la orizont, ele au funcționat ca niște compasuri stelare pentru a asista marinarii la
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
pentru meridianul central al globului. El a reprezentat-o în mod surprinzător ca una dintre cele șase stele colorate în roșu (vezi secțiunea Controversa culorii de mai jos). Celelalte cinci stele, ca Arcturus sau Betelgeuse, aparțin clasei M și K. Stele strălucitoare erau importante pentru polinezienii antici pentru navigarea între numeroasele insule și atoli din Oceanul Pacific. Reduse la orizont, ele au funcționat ca niște compasuri stelare pentru a asista marinarii la orientarea spre destinații particulare. De asemenea, ele au folosit ca
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Procyon cea nordică, care a divizat cerul polinezian în două emisfere. Așa cum apariția lui Sirius pe cerul dimineții a marcat vara în Grecia, ea a marcat și venirea iernii aprige pentru Măori, a căror denumire de "Takurua" reprezenta nu numai steaua, ci și denumirea sezonului. Culminarea sa din cadrul solstițiului de iarnă era marcată de celebrații în Hawaii, unde era cunoscută ca "Ka'ulua", „Regina Raiului”. Multe alte denumiri polineziene au fost înregistrate, printre care "Tau-ua" în Insulele Marchize, "Rehua" în Noua Zeelandă
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
și "Ta'urua-fau-papa" "Festivity of original high chiefs" and "Ta'urua-e-hiti-i-te-tara-te-feiai" "Festivity who rises with prayers and religious ceremonies" în Tahiti. Populațiile indigene Boorong din Victoria de nord-vest numeau Sirius "Warepil". În 1718, Edmond Halley a descoperit mișcarea proprie a „stelelor fixe” cunoscute până atunci după ce a comparat diverse măsurători contemporane astrometrice cu cele date în lucrarea "Almagest" a lui Ptolemeu. S-a observat că stelele luminoase Aldebaran, Arcturus și Sirius s-au mutat semnificant, ultima având o deplasare de 30
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Victoria de nord-vest numeau Sirius "Warepil". În 1718, Edmond Halley a descoperit mișcarea proprie a „stelelor fixe” cunoscute până atunci după ce a comparat diverse măsurători contemporane astrometrice cu cele date în lucrarea "Almagest" a lui Ptolemeu. S-a observat că stelele luminoase Aldebaran, Arcturus și Sirius s-au mutat semnificant, ultima având o deplasare de 30 minute de arc (cam cât diametrul Lunii) spre sud-est în 1800 de ani. În 1868, Sirius a devenit prima stea a cărei viteză a fost
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Ptolemeu. S-a observat că stelele luminoase Aldebaran, Arcturus și Sirius s-au mutat semnificant, ultima având o deplasare de 30 minute de arc (cam cât diametrul Lunii) spre sud-est în 1800 de ani. În 1868, Sirius a devenit prima stea a cărei viteză a fost măsurată. William Huggins a examinat spectrul acestei stele și a observat o vizibilă deplasare spre roșu. El a concluzionat că Sirius se îndepărtează de Sistemul Solar cu aproape 40 km/s. Comparat cu valoarea modernă
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
mutat semnificant, ultima având o deplasare de 30 minute de arc (cam cât diametrul Lunii) spre sud-est în 1800 de ani. În 1868, Sirius a devenit prima stea a cărei viteză a fost măsurată. William Huggins a examinat spectrul acestei stele și a observat o vizibilă deplasare spre roșu. El a concluzionat că Sirius se îndepărtează de Sistemul Solar cu aproape 40 km/s. Comparat cu valoarea modernă de −7.6 km/s, acestea au fost exagerate și au avut semnul
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]