43,157 matches
-
bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere săpate în pământ și apoi
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
indivizi, de obicei membrii aceleiași familii. Nu au fost observate înmulțiri explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă și iarnă) își face provizii din boabe și semințe. Perioada de reproducere are loc din martie până în septembrie. Gestația durează 21 de zile, după
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
șerpii. Fiind preponderent nocturn este rar atacat de păsărilor răpitoare de zi. Este considerat dăunător pentru că distruge plantele, rozându-le rădăcinile. Având în vedere că populațiile șoarecelui subpământean sunt mici în România, el produce pagube minore prin consumul de masă verde sau zarzavaturi din culturi; iar în anii când populațiile cresc numeric, daunele produse sunt strict localizate. În România au fost identificate următoarele 5 subspecii: Mai milți cercetători pun sub semnul întrebării existența ultimilor 4 subspecii, susținând că în România există
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
părului lui Elsa pe partea dreaptă a părului ei,din cauza unui accident în care a fost lovită de magia Elsei,atunci când ele erau copii mici,iar această dungă a dispărut la sfârșitul filmului. La ziua încoronări,ea poartă o rochie verde măslinie cu un corsaj negru și mânicile sunt de culoare verde închis,iar părul ei este legat într-un coc și o parte din față este împletit și așezat la fel ca o coroniță .Ea poartă,de asemenea,un colier
Anna (Disney) () [Corola-website/Science/333764_a_335093]
-
noiembrie 1940 nava a servit ca vas spital, denumire ei oficială fiind "Lazarettschiff D". Începând din 20 noiembrie 1940 echipamentul medical a fost îndepărtat de pe navă, iar aceasta a fost revopsită din culorile de navă spital - alb cu o dungă verde, la gri - standardul naval. Ca urmare a blocadei britanice a coastei germane, vasul a fost folosit ca navă de cazare (cazarmă) pentru aproximativ 1.000 de stagiari U-boat din Divizia 2 Formare Submarine (2 "Unterseeboot-Lehrdivision)" în portul Gdynia în apropiere
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
despre care știa că a fost curățată de mine. Când a fost informat printr-un misterios mesaj radio despre existenta unui convoi german de dragoare de mine care venea din sens opus, el a decis să activeze luminile roșii și verzi de navigație ale navei sale pentru a evita o coliziune în întuneric, făcând nava "Wilhelm Gustloff" ușor vizibilă la fața locului, în noapte. Sursa sau autenticitatea acestui mesaj radio nu au fost confirmate, iar mai târziu s-a dovedit că
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
2 m. Denumirea de "orbeți" provine de la faptul că pleoapele lor sunt lipite, și din cauza aceasta pot simți cel mult deosebirea dintre întuneric și lumină, și numai în măsura în care lumina trece prin pleoape. Se hrănesc cu rădăcini, tuberculi și chiar plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Sunt rozătoare de dimensiuni mici. Lungimea corpului 23-25 cm. Lungimea cozii de până la 3,6 cm. Au corpul rotund, alungit și cilindric, capul scurt și lat, puternic turtit dorso-ventral; terminat cu un bot scurt
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
nordice ale Egiptului și ale Libiei). Orbeții trăiesc în zonele de silvostepă, stepă, semideșert și deșert. Urcă în munți până la 2400 m deasupra nivelului mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile verzi ale plantelor care sunt trase în interiorul galeriei prin plafonul acesteia, după ce au fost retezate cu incisivii. În același mod sunt procurate de la suprafață plantele necesare construirii cuibului. În terenurile cultivate preferă rădăcinile de trifoi, lucernă, apoi morcovii, cartofii. Orbeții sunt
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
demult, păduri adânci și dese. Le-o fi ars vreun pojar, le-o fi pustiit vreo furtună, dar s-au dus, și numai largul câmpiei mai mustește un dor străbun după ele, cercând în fiecare primăvară să lege un freamăt verde peste trupul său pârjolit. S-or fi înălțat pe aici, cândva demult, un cârd de munți cu creste cărunte, răcorite sus, în albăstrimea cerului. Vremea i-o fi măcinat, cutremure mari de pământ le-or fi crăpat temeliile, dar s-
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
mică ("Sylvia curruca"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), cănăraș ("Serinus serinus"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), fluierarul cu picioare roșii ("Tringa totanus"), fluierar de lac ("Tringa stagnatilis"), fluierar cu picioare verzi ("Tringa nebularia"), fluierarul de zăvoi ("Tringa ochropus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"), pupăză ("Upupa epops"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice
Lunca Inferioară a Turului () [Corola-website/Science/333803_a_335132]
-
buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască de mlaștină ("Rana arvalis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broasca mică de lac ("Rana lessonae"); Pești cu specii de: babușcă de Tur ("Rutilus pigus virgo
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască de mlaștină ("Rana arvalis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broasca mică de lac ("Rana lessonae"); Pești cu specii de: babușcă de Tur ("Rutilus pigus virgo"), țipar ("Misgurnus fossilis"), zvârlugă
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
Este o melodie omagială la care s-a folosit chiar și un sample din celebrul șlagăr ""Mi-ai furat inima"". Anul 2012 vine cu o nouă colaborare pentru Don Baxter. Alături de Smiley și Alex Velea, artistul lansează single-ul ""Cai verzi pe pereți"". Melodia a fost interpretată pentru prima dată la "Media Music Awards", în Sibiu, unde s-a bucurat de un real succes. Astfel se anunța începutul unei frumoase colaborări dintre cei trei artiști. În anul 2014, Don Baxter colaborează
Don Baxter () [Corola-website/Science/333832_a_335161]
-
șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), broască râioasă ("Bufo bufo)", broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"); Pești cu specii de: boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri"), porcușor de șes ("Gobio albipinnatus"), ghiborț de râu ("Gymnocephalus baloni"), țipar ("Misgurnus fossilis"), sabiță ("Pelecus cultratus
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
agilis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), broască râioasă ("Bufo bufo)", broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"); Pești cu specii de: boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri"), porcușor de șes ("Gobio albipinnatus"), ghiborț de râu ("Gymnocephalus baloni"), țipar ("Misgurnus fossilis"), sabiță ("Pelecus cultratus"), fusar ("Zingel streber, Zingel
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
cu ușurință obiectele înconjurătoare. le au uter dublu, placentă zonală, două mamele abdominale și două inguinale. Femelele nasc nasc 1, rareori 2 pui golași. Se hrănesc cu furnici și termite, la care se mai adaugă lăcuste, apoi fructe suculente, pepeni verzi și galbeni, ciuperci din termitiere. Nu beau apă. Duc o viață nocturnă, rareori ieșind din adăposturi în timpul zilei. Ziua stau ascunși în viziuni, pe care și le sapă adânc în sol, cu o viteză și putere uimitoare; galeriile sunt săpate
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
stadiul incipient de dezvoltare la începutul anilor 1990, rolurile lui Joe și Gus au fost mai întâi oferite actorilor canadieni John Candy și Rick Moranis. Amândoi au refuzat oferta deoarece erau ocupați cu alte proiecte. După ce filmul a primit undă verde în 1995, Joe Pesci și Danny Glover au fost în cele din urmă angajați pentru a juca în acest film. Câștigătorul premiului Oscar în 1977 pentru regia filmului "Rocky", John G. Avildsen, a fost desemnat inițial ca regizor al filmului
La pescuit () [Corola-website/Science/333045_a_334374]
-
zidului pentru construirea casei parohiale. Interiorul bisericii este simplu, cea mai de valoare piesă considerându-se a fi pictura altarului ce îl înfățișează pe Iisus răstignit pe cruce. În partea stângă se poate întâlni un amvon decorat cu o țesătură verde, iar spre est un balcon masiv de piatră ce găzduiește orga bisericii. Treptele care duc către partea superioară a Turnului Principal erauconfecționate din lemn de stejar. Ceasul a fost instalat în turn în anul 1908, odată cu orga din sală, și
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
cel mai mare copil al familiei. El s-a învățat de unul singur să cânte la chitară, și după aceea i-a învățat și pe frații săi. El este de asemenea, un vocalist al formației. Lucrurile sale favorite sunt: culoarea verde lămâie, formația The Script, bomboanele „Nerds” și să cânte la chitară. Când erau mai mici, Rocky și frații săi organizau show-uri pentru familia lor în subsolul casei și le cereau măcar un dolar ca să le urmărească spectacolele. Ei cântau
Rocky Lynch () [Corola-website/Science/333092_a_334421]
-
1816 - 1882), care în perioada 1868 - 1869, la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România, în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și guașe. Theodor Aman (1831 - 1891) a pictat acuarele ca „Eliberarea țiganilor” (1848) „Dominoul verde” (1882), "Bal mascat" (1882) (acuarelă combinată cu guașă). Nicolae Grigorescu (1938 - 1907) a făcut numeroase desene, acuarele și pasteluri, dintre care doar Biblioteca Academiei Române posedă 345. Ștefan Luchian (1868 - 1916) a pictat numeroase acuarele, dintre care majoritatea sunt în patrimoniul
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
a durat până la sfârșitul anului când Maayke a murit în timp ce dădea naștere unei fetițe; fetița a murit la trei săptămâni după aceea. În 1633 și 1635 De Ruyter a navigat în calitate de ofițer de punte la bordul navei "Groene Leeuw" ("Leul Verde"), o balenieră ce activa în Insula Jan Mayen. În acel moment încă nu ajunsese la comandă. În vara anului 1636 s-a recăsătorit, de această dată cu Neeltje Engels, fiica unui burghez bogat, care i-a dăruit patru copii. Unul
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Turnu Severin, 2000; -"Momârlanii din Valea Jiului. - "Album etnografic (în colaborare cu Dumitru Gălățan- Jieț), Editura Autograf MJM, Craiova, 2008; -"Interferențe eco și etnoculturale transfrontaliere, România-Serbia - "Album didactic (în colaborare cu colectivul Muzeului „Porțile de Fier”), Drobeta Turnu Severin, 2008; -"Coridorul verde al Dunării" - (în colaborare cu colectivul Muzeului „Porțile de Fier”), Drobeta Turnu Severin, 2008, -"I.C.Chițimia-Studii și articole de folclor și folcloristică", Centrul Cultural „Nichita Stănescu”, Drobeta Turnu Severin, 2010 (ediție alcătuită în colaborare cu Iordan Datcu). -"Premiul Uniunii Scriitorilor
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
la Iași, unde a absolvit Facultatea de Agricultură din cadrul Universității Agronomice.. Și-a început cariera universitară în 1955, ca asistent al profesorului Constantin Oescu, la disciplina "Floricultură, Dendrologie și Arhitectura Peisajelor". În același an câștigă un concurs pentru reamenajarea spațiului verde din jurul Universității Agronomice din Iași. În 1959, realizează inventarul plantelor decorative lemnoase din Iași și din împrejurimi, extinzând în următorii ani cercetarea asupra tuturor plantelor din Moldova. Leocov a coordonat primul plan istoric de regularizare a albiei râului Bahlui, alături de
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
un port liber cu un nou port construit în 1812. Ea a devenit locul artileriei Veneției. Sân Giorgio Maggiore este acum sediul centrului artistic Fundația Cini, cunoscută pentru bibliotecă să și este, de asemenea, sediul teatrului în aer liber Teatro Verde.
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
putea fi hotărâtă prin două căi. Una era aceea bazată pe identificarea inamicului de către un submarin aflat în patrulare, sau de către un avion de recunoaștere. De cele mai multe ori însă, grupurile de submarine se concentrau pentru atac mai întâi pe „masa verde” a "Befehlshaber der Unterseeboote" (BdU; "Comandantul Submarinelor"), unde se erau primite toate informațiile serviciilor de spionaj ale marinei. Odată ajunse în zonă, submarinele nu își coordonau atacurile. Coordonarea efectivă a submarinelor din haită era făcută doar de comandantul care făcuse
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]