43,501 matches
-
fiind printre primele, dacă nu prima, din seria de desene - Macedonski - pe care le-a făcut Nicolae Petrescu în toată viața sa. Nicolae Petrescu a publicat în anul 1913 / 1914 al doilea album de caricaturi intitulat "Albumul meu", editat de către Ziarul "Seara". Tudor Arghezi a făcut în 1913 aprecieri cu privire la apariția albumului de caricaturi, considerând că acesta ar fi apărut într-o ediție restrânsă, pentru prieteni, și l-a prezentat pe caricaturist ca fiind "un cunoscut al bucureștenilor de la Capșa, Imperial
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
generalul Ioan Argetoianu la vârsta la care s-a apucat de politică și Ion Brezeanu care face echilibristică pe o bilă rostind "E pur si move !..." Albumul de caricaturi are pe ultima pagină o lucrare care se intitulează "Așteptând apariția ziarului Seara" care reprezintă o mulțime aflată în fața editurii ziarului. Nicolae Petrescu participa adeseori la ședințele parlamentului îndeosebi atunci când membrii guvernului erau interpelați. Asistând la o astfel de ședință în luna martie a anului 1908, în care tema de dezbatere era
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
apucat de politică și Ion Brezeanu care face echilibristică pe o bilă rostind "E pur si move !..." Albumul de caricaturi are pe ultima pagină o lucrare care se intitulează "Așteptând apariția ziarului Seara" care reprezintă o mulțime aflată în fața editurii ziarului. Nicolae Petrescu participa adeseori la ședințele parlamentului îndeosebi atunci când membrii guvernului erau interpelați. Asistând la o astfel de ședință în luna martie a anului 1908, în care tema de dezbatere era legea privind repausul duminical introdusă pe ordinea de zi
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
ușor de ironizat, și nu problemele social-politice majore cu care se confrunta societatea românească la final de secol, se poate înțelege de ce opera caricaturistului Petrescu a fost atât de apreciată în presa vremii. Astfel, a publicat desene și caricaturi în ziarul "Pagini literare", "Adevărul de joi", "Furnica", "Zeflemeaua", "Adevărul", "Războiul", "Drapelul" și "Țivil-Cazon". În perioada 21 ianuarie 1899 -- 30 martie 1900, Nicolae Petrescu-Găină a publicat pe prima pagină al ziarului "Pagini literare", în fiecare număr, desene și caricaturi care înfățișau personalitățile
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
apreciată în presa vremii. Astfel, a publicat desene și caricaturi în ziarul "Pagini literare", "Adevărul de joi", "Furnica", "Zeflemeaua", "Adevărul", "Războiul", "Drapelul" și "Țivil-Cazon". În perioada 21 ianuarie 1899 -- 30 martie 1900, Nicolae Petrescu-Găină a publicat pe prima pagină al ziarului "Pagini literare", în fiecare număr, desene și caricaturi care înfățișau personalitățile de frunte ale timpului. Cele mai bune caricaturi sunt cele ale lui Barbu Ștefănescu Delavrancea călare pe o mârțoagă; Constantin Dobrogeanu-Gherea în postură de bucătar care avea un meniu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Alexandru Macedonski care se roagă la o icoană care-l reprezintă pe Dante. De remarcat sunt și caricaturile lui Grigore Tocilescu care descifrează o piatră funerară și V.A. Urechia care bagă pe gâtul unui subaltern pana istoriei. În paginile ziarului "Pagini literare", Nicolae Petrescu a publicat și o serie de compoziții cum este "Gruparea intelectualilor" în care apar portretele lui Ștefan Luchian, Alexandru Bogdan-Pitești, Nicolae Vermont, Mircea Demetriade, Alexandru Macedonski, Alexandru Obedenaru și alții, cu toții reprezentați în jurul unei mese la
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
mese la care desenează, citesc, scriu sau discută. Așa cum a remarcat Dimitrie Carnabat, Nicolae Petrescu a demonstrat o scăpărătoare vervă juvenilă în sensul că Petrescu a șarjat cu multă ironie și spirit de observație figurile personajelor. Alte compoziții sunt "Redacția ziarului Adevărul" unde redactorii sunt înfățișați bătând toba sau scriind, "Redacția Drapelului", "Redacția ziarului Războiul", "Redacția Secolului XX" și "Redacția Liberatorului", unde apare Alexandru Macedonski care ține un logos discipolilor lui. A mai apărut caricaturi în seria intitulată "Universitarii" unde apar
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Nicolae Petrescu a demonstrat o scăpărătoare vervă juvenilă în sensul că Petrescu a șarjat cu multă ironie și spirit de observație figurile personajelor. Alte compoziții sunt "Redacția ziarului Adevărul" unde redactorii sunt înfățișați bătând toba sau scriind, "Redacția Drapelului", "Redacția ziarului Războiul", "Redacția Secolului XX" și "Redacția Liberatorului", unde apare Alexandru Macedonski care ține un logos discipolilor lui. A mai apărut caricaturi în seria intitulată "Universitarii" unde apar portrete cadrelor didactice ale Universității din București și din Iași. Nicolae Petrescu-Găină a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
A mai apărut caricaturi în seria intitulată "Universitarii" unde apar portrete cadrelor didactice ale Universității din București și din Iași. Nicolae Petrescu-Găină a executat în perioada anilor 1898 - 1899 o serie de caricaturi pe care ulterior le-a publicat în ziarul "Adevărul de joi". Caracterul caricaturilor era unul politic, cele mai reprezentative dintre ele fiind intitulate "Fapte și Vorbe", "Rugăciunea trădătorului", "De la sate" și "Vin de la înmormântarea fostelor partide". O aluzie la evenimentele zilei individualizează lucrarea "Cei doi trădători", în care
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
cu liberalii" cu legenda „"Iosif Nădejde - Ia fetițo hapul c-o să-ți fie bine / Partida socialistă - cum îi zice șeful - Îl iau dacă vrei. Numai de l-aș putea înghiți"”. Toate aceste caricaturi tematice au ocupat întreaga primă pagină a ziarului "Adevărul de joi" și demonstrează o dată în plus orientarea politică a autorului. Personaje ca D.A. Sturdza și regele Carol I capătă prin modul de abordare individualitate, consistență și contur. Nicolae Petrescu a mai publicat în paginile acestui ziar, așa cum este
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
pagină a ziarului "Adevărul de joi" și demonstrează o dată în plus orientarea politică a autorului. Personaje ca D.A. Sturdza și regele Carol I capătă prin modul de abordare individualitate, consistență și contur. Nicolae Petrescu a mai publicat în paginile acestui ziar, așa cum este obișnuit în opera sa, și portretele intelectualilor pe Haralamb G. Lecca - autorul volumului "Prima secundă" și al piesei de teatru "Costa Diva" cu titlul "Premiantul Academiei și al Teatrului Național"; pe maestrul "Alexandru Macedonski și ciracii săi"; pe
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Prima secundă" și al piesei de teatru "Costa Diva" cu titlul "Premiantul Academiei și al Teatrului Național"; pe maestrul "Alexandru Macedonski și ciracii săi"; pe I.L. Caragiale în lucrarea " După un veac de om" și "Propagandă catolică". Lucrările publicate în ziarul "Adevărul de joi" dovedesc cu prisosință nu numai un rafinament al desenului, ci și perspicacitate, bun simț, mult talent, o fină observație a modelului și nu în ultimul rând o inteligență de invidiat. La sfârșitul anului 1904, Nicolae Petrescu-Găină a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Presa", "Timpul" și "Războiul". Gazetar pasionat și destul de talentat, el a fost redactor-șef la mai multe periodice, printre care "Albina Pindului" (1868-1878), "Liceul român" (1870), "Steaua Daciei" (1871), "Tribuna" (1873), "Bucegiu" (1879) și "Sentinela" (1887). A scris pentru majoritatea ziarelor și revistelor importante ale țării, inclusiv pentru "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Amicul poporului", "Familia", "Trompeta Carpailor", "Românul", "Columna lui Traian" și "Universul literar". Orientarea sa politică antiliberală o anunța pe cea a lui Mihai Eminescu. A debutat ca
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
un anumit talent în schițarea portretelor și scenelor comice, precum și a personajelor pitorești și romantice. A tradus și adaptat numeroase scrieri poetice și în proză; unele dintre ele au fost incluse în propriile sale cărți, dar cele mai multe au apărut în ziare. Printre autorii traduși de el se află Teocrit, Virgilius, Sappho, Anacreon, Seneca cel Tânăr, Ovidiu, Lucian din Samosata, Hafez, Dante Alighieri, William Shakespeare, Ludwig Uhland, James Macpherson (Ossian), Aleksandr Pușkin, Thomas Gray, Sully Prudhomme, Jules Verne, Émile Zola, George Sand
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
cel necioplit al poporului, dacă nu răsfrânge credințele poporului, speranțele lui, slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
cel necioplit al poporului, dacă nu răsfrânge credințele poporului, speranțele lui, slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
exemple de scrisori ale cititorilor articolelor lui vos Savant sunt prezentate și discutate în cartea „Dilema Monty Hall: o iluzie cognitivă prin excelență” a lui Donald Granberg. Discuția a primit răspunsuri și pe alte căi, de exemplu, în rubrica de ziar „The Straight Dope” a lui Cecil Adams, și a apărut în ziare importante precum New York Times. În încercarea de a-și clarifica răspunsul, vos Savant a propus un joc cu scoici pentru ilustrare: "„Te uiți în altă parte, iar eu
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
discutate în cartea „Dilema Monty Hall: o iluzie cognitivă prin excelență” a lui Donald Granberg. Discuția a primit răspunsuri și pe alte căi, de exemplu, în rubrica de ziar „The Straight Dope” a lui Cecil Adams, și a apărut în ziare importante precum New York Times. În încercarea de a-și clarifica răspunsul, vos Savant a propus un joc cu scoici pentru ilustrare: "„Te uiți în altă parte, iar eu pun un bob sub una dintre scoici. Apoi îți cer să pui
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
părerea și într-o scrisoare deschisă către Puțin. În august 2014 , după ce a dat un concert în Ucraina în favoarea copiilor refugiați din Donețk a fost acuzat că ar fi cântat în fața militarilor ucraineni și denunțat în anumite foruri publice și ziare ruse că „trădător”.Într-un prim proces de calomnie pe care l-a inițiat împotriva unui scriitor (Prohanov), artistul a obținut câștig de cauză și despăgubiri. Makarevici a fost căsătorit de trei ori: mai întâi (1976-1979) cu Elenă Fesunenko, pe
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
tatăl meu. În perioada care a durat de la mijlocul anilor '30 până în anii '70 ideile mele erau determinate de o categorie ilogică, pe care astăzi aș numi-o «religie», un fel de «credință fanatică».”" Într-un interviu din 1992 pentru ziarul britanic "The Independent" a explicat tăios această convingere: "„Explicația simplă este asta: am fost un cretin.”" În aceeași scurtă perioadă înainte de moarte, a refuzat o discuție cu un istoric, solicitată de guvernul rus, cu cuvintele: "„Vreau să mor ca un
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Blaga" (1970), "Gândirea lui Goethe în texte alese" (1973) și "Despre, despre, despre..." (1995, 2000). În 1977 s-a stabilit în Germania, mai întâi la Köln și apoi la München, colaborând la BBC (cu sprijinul lui Ion Negoițescu) și la ziarul "Curentul" (condus de V. Dumitrescu). Un articol despre Emil Cioran, pe care-l cunoscuse în timpul studiilor din Franța, a fost transformat apoi într-un volum ce a fost publicat la Paris ("Cioran jadis et naguère", 1988). A mai publicat în
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
Europa Centrală și de Est, concentrându-se pe Ungaria și România, unde a fost corespondent din 1991 până în 2000, lucrând în Budapesta, București, Cluj-Napoca, Brașov și Miercurea Ciuc, precum și pe teme de știință, cum ar fi astronomie, astrofizică și spațiu pentru ziare germane și de limbă română, radio și televiziune. Din 2000, el a călătorit în mod regulat pentru cercetare și informare în Europa Centrală și Europa de Sud-Est.
Keno Verseck () [Corola-website/Science/335713_a_337042]
-
de care ce i-a adus o mare avere lui Iuda. F. Farrand Tuttle Jr., un prieten de familie al lui Wallace, a relatat povestea unei curse de cai între Grant și Wallace în numărul din 19 februarie 1905 al ziarului "Denver News", dar Wallace nu a menționat-o niciodată. S-ar putea ca această întâmplare să fie doar o legendă a familiei Wallace, dar romanul, care conține o cursă de care plină de acțiune, l-a făcut pe Wallace un
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
în 1992, de Editura Prietenii Cărții din București în 1999, de Editura Gramar Mondero din București în 2008 și de Editura ALFA din Iași în 2012). Alte traduceri au mai fost realizate de preotul Gh. D. Vișan (publicată de Editura ziarului Universul din București în 1931; reeditată de Editura Grafoart din București în 1990, de Editura Apollo din București în 1994 și de Editura Nopți Albe din București în 1998 sub titlul "Sub semnul lui Hristos. Ben Hur"), Mircea Munteanu (publicată
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Tartu. Uluots s-a născut în comuna , comitatul Lääne în 1890 și a studiat dreptul la în anii 1910 - 1918. Ulterior, a predat drept roman și drept eston la Universitatea din Tartu până în 1944. Uluots a fost și redactor la ziarul Kaja între 1919-1920, și redactor-șef la Postimees în anii 1937-38. Uluots a fost ales în Riigikogu, parlamentul eston, în perioada 1920-1926, și apoi din 1929 până în 1932. A fost președinte al Riigivolikogu (camera inferioară) din 4 aprilie 1938 până la
Jüri Uluots () [Corola-website/Science/335794_a_337123]