43,766 matches
-
producția de țevi pentru conducte de apă și gaz metan, care vor fi apoi reconvertite și transformate în noile uzine Marcegaglia Forlì, Marcegaglia Cervignano și Marcegaglia Ravenna. În 1985, după preluarea societății Cct Santo Stefano din Ticino (Milano), va fi achiziționată și societatea Profilnastro Dusino din San Michele (Asti), aflată la momentul respectiv în lichidare judiciară, o societate al cărei obiect de activitate îl reprezintă producția de țevi din benzi laminate la cald. Necesitatea de a gestiona societățile de exploatare rezultate
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
Spa, care va deveni unul dintre principalii operatori financiari de pe piața italiană și europeană. În 1987, după ce a absolvit cu note maxime cursurile Universității Luigi Bocconi din Milano, specializarea economia întreprinderii, companiei i se alătură Antonio Marcegaglia. În 1998, Grupul achiziționează de la societatea Credit Suisse complexul turistic Isola di Albarella, care va deveni unul dintre cele mai renumite centre de vacanță, refacere și relaxare de la Marea Adriatică. Datorită contribuției lui Antonio Marcegaglia, Grupul se diversifică și mai mult prin înființarea societății Bioindustrie
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
din Capalle (FI), prin înființarea în 1989 a societății Marcegaglia Impianti Saronno (VA) și, în același an, prin participații la capitalul societăților Fergallo din Motteggiana (MN), SIM din Sant'Atto (TE) și Elletre din Montebello Vicentino (VI). În 1991, Grupul achiziționează societatea Resco Tubi Cusago (Milano) și OMF Fiume Veneto (PN). În 1994, achiziționează societatea Brollo Profilati Desio (Milano) care va fi transferată ulterior în zona “ex Breda”, la porțile orașului Milano, pe o suprafață totală de 80.000 metri pătrați
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
și, în același an, prin participații la capitalul societăților Fergallo din Motteggiana (MN), SIM din Sant'Atto (TE) și Elletre din Montebello Vicentino (VI). În 1991, Grupul achiziționează societatea Resco Tubi Cusago (Milano) și OMF Fiume Veneto (PN). În 1994, achiziționează societatea Brollo Profilati Desio (Milano) care va fi transferată ulterior în zona “ex Breda”, la porțile orașului Milano, pe o suprafață totală de 80.000 metri pătrați achiziționată în 1996. Grupul achiziționează apoi în 1995 societatea ETA Euro Tubi acciaio
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
societatea Resco Tubi Cusago (Milano) și OMF Fiume Veneto (PN). În 1994, achiziționează societatea Brollo Profilati Desio (Milano) care va fi transferată ulterior în zona “ex Breda”, la porțile orașului Milano, pe o suprafață totală de 80.000 metri pătrați achiziționată în 1996. Grupul achiziționează apoi în 1995 societatea ETA Euro Tubi acciaio din Milano, urmând achiziționarea de participații la capitalul societății Allu's din Sesto Reghena (PN). Această diversificare asigură prezența Grupului atât în sectorul articolelor metalice de uz casnic
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
Milano) și OMF Fiume Veneto (PN). În 1994, achiziționează societatea Brollo Profilati Desio (Milano) care va fi transferată ulterior în zona “ex Breda”, la porțile orașului Milano, pe o suprafață totală de 80.000 metri pătrați achiziționată în 1996. Grupul achiziționează apoi în 1995 societatea ETA Euro Tubi acciaio din Milano, urmând achiziționarea de participații la capitalul societății Allu's din Sesto Reghena (PN). Această diversificare asigură prezența Grupului atât în sectorul articolelor metalice de uz casnic, cât și în cel
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
Green Power pentru dezvoltarea unor strategii și sisteme de producere a energiei prin gazeificarea deșeurilor și a biomasei și, în 1998, prin crearea societății Boiler Expertise, destinată proiectării și producției de cazane industriale și de putere. În același an, este achiziționată societatea Astra Mezzolara din Budrio (BO) și este preluată, sub denumirea Marcegaglia San Giorgio di Nogaro (Udine), fosta uzină Siderplating, care produce tablă laminată. Programul de dezvoltare a companiei inițiat de Antonio Marcegaglia continuă în 1999, prin achiziționarea societăților Morteo
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
societății BVB din San Lorenzo in Campo (Pesaro). În 2004, un pas important în dezvoltarea activităților Grupului în sectorul turistic îl reprezintă preluarea, împreună cu Banca Intesa și cu grupul Ifil, a 49% din Sviluppo Italia Turismo. În 2007, Antonio Marcegaglia achiziționează participații la capitalul societății Gabetti Property Solutions și investește încă 300 milioane de euro în uzina din Ravenna. Grupul își extinde activitatea și în sectorul energetic, unde, prin intermediul societății Arendi, controlată de Grup, lansează producția de panouri fotovoltaice. Prezența Grupului
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
complex hotelier și european: Forte Village din Santa Margherita di Pula, Sardinia. Acestuia i se alătură la puțin timp satul de vacanță “Le Tonnare” din Stintino, provincia Sassari. În 2007, Grupul dezvoltă și uzina din Boltiere (BG), iar în 2008, achiziționează hotelul Castel Monastero din Castelnuovo Berardenga (SI) și complexul imobiliar "Ex Arsenale" din La Maddalena (SS). În 1989, Antonio Marcegaglia, , începe politica de extindere pe plan internațional a Grupului Marcegaglia, care-și amplifică astfel prezența directă pe piețele internaționale. În
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
benzi laminate la cald și la rece, apoi în 1997 este înființată societatea Marcegaglia UK din Dudley, West Midlands În 1991, Antonio Marcegaglia lansează proiectul cu care Grupul va debarca pe piețele de peste ocean. În a doua jumătate a anului, Grupul achiziționează în Statele Unite societatea The New Bishop Tube din Philadelphia, iar în februarie 1992, societatea Damascus din Greenville, două unități de producție importante, care vor da naștere societății Damascus-Bishop Tube Company, specializată în producția de oțel inoxidabil. În 1993, Antonio Marcegaglia
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
în Statele Unite societatea The New Bishop Tube din Philadelphia, iar în februarie 1992, societatea Damascus din Greenville, două unități de producție importante, care vor da naștere societății Damascus-Bishop Tube Company, specializată în producția de oțel inoxidabil. În 1993, Antonio Marcegaglia achiziționează grupul belgian Cotubel, care comercializează țevi și produse din oțel inoxidabil în Franța și Benelux, și înființează societatea comercială Central Bright Steel în vederea comercializării țevilor sudate în Marea Britanie, urmând ca societatea să lanseze în 1997 activitatea de producție de tevi
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
oțel inoxidabil în Franța și Benelux, și înființează societatea comercială Central Bright Steel în vederea comercializării țevilor sudate în Marea Britanie, urmând ca societatea să lanseze în 1997 activitatea de producție de tevi sudate în zona Birmingham. În vara anului 1998, Grupul achiziționează o zonă industrială extinsă în Munhall, în apropiere de Pittsburgh, pentru a găzdui noua societate Marcegaglia USA, care va încorpora și societatea Damascus-Bishop Tube Company. În aceeași perioadă, Grupul înființează alte două societăți în Statele Unite, filiale ale societăților mamă din
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
cifrei de afaceri și la extinderea uzinei, numărul de angajați ajungând la 1000. Între timp, la Brema, prin asocierea în joint venture cu Grupul Arbed, ia ființă prima societate Marcegaglia destinată producției de oțel de calitate. În anul 2000, Grupul achiziționează societatea Earcanal din Leioa, Spania. După asocierea în joint venture cu Arbed, în 2004, Grupul Marcegaglia încheie cu grupul Corus un acord privind gestionarea în comun pe o perioadă de zece ani a oțelăriei din Teesside, asigurând furnizarea la preț
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
aceste terenuri pun în pericol și culturile din împrejurimi. Acest lucru se datorează faptului că o bună parte din populația de la sate este formată din bătrâni, care nu mai pot face agricultură. Cum nici nu au bani pentru a-și achiziționa utilaje și nici încredere de a-și da terenurile în arendă, de teamă să nu fie păcăliți, țăranii lasă suprafețe din ce în ce mai mari nelucrate. În statele europene, consumul mediu de îngrășământ activ la hectar este de 200-250 kg, în timp ce în România
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
troleibuze au circulat între anii 1957 și prima parte a anilor 1980 (cam 1985 ultimele vehicule, ca vehicule de școală mai mult). Au fost primele troleibuze de concepție și fabricație exclusiv românească . Prima serie a fost TV2E, care au fost achiziționate între anii 1957 și 1964 iar a doua serie, TV20E, între anii 1966 și 1970 sau un pic mai tarziu. În mare parte din punct de vedere tehnic erau asemănătoare, cu mici diFerențe la partea de design și confort, ultimele
Troleibuze în București () [Corola-website/Science/318286_a_319615]
-
de Mașini Electrice Dinamo”, cu zece ateliere pe șase hectare. În 1953, fabrica Dinamo este rebotezată „Klement Gottwald”, iar in 1961 - „Întreprinderea de Mașini Electrice București”. În 1990, întreprinderea devine SA. În 1997, întreprinderea a fost privatizată. În 1999, IMSAT achiziționează 91 % din acțiunile UMEB. În iulie 2006, acționarul majoritar era New Century Holdings (NCH), administratorul fondului de invesțitii Broadhurst Investments.
Uzina de Mașini Electrice București () [Corola-website/Science/318327_a_319656]
-
ca "standarde magnetice naționale". Principalul obiectiv permanent al Observatorului este înregistrarea continuă și pe termen lung a variațiilor temporale ale vectorului câmpului magnetic terestru, precum și măsurarea cu mare precizie a valorilor sale absolute, ca bază de raportare pentru înregistrări. Datele achiziționate cu sistemele analogice sau/și digitale calibrate cu instrumentele absolute sunt elaborate prin metode convenite de protocoale internaționale. Se urmărește prin aceasta punerea în evidență și separarea fenomenelor complexe care caracterizează câmpul geomagnetic cu cauze în interiorul adânc al Pământului (curenții
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
se impunea dotarea cu noi locomotive. Pentru această a fost adoptat tipul 1’ E, seria CFR 150.000 realizată aproape identic după seria germană 50.Total de 282 de locomotive, 1946-1960 În timpul celui de-al doilea război mondial România a achiziționat din Germania 100 de locomotive din seria germană 52 care au primit numerele de circulație 150.1001-150.1100. În plus față de aceste locomotive, la retragerea trupelor germane, în 1944, au rămas în țară 23 locomotive DR 52, 2 locomotive DR
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
la sfârșitul secolului, în 1894, au început lucrările la porumbar și crematoriu, concepute în 1886 de Jean Camille Formigé în stil neo-bizantin. Ansamblul a fost finalizată abia în 1908. În 1895 este instalat în cimitir Monumentul morților de Albert Bartholomé, achiziționat de orașul Paris la Salonul Petit Champ de Marș. În afară de morminte, cimitirul adăpostește monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu, Ana, contesa de Noailles, George Enescu
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
Transport în Comun (R.A.T.C.), care a preluat patrimoniul fostei IJTL Iași. Ca urmare a faptului că tramvaie noi pentru șine cu ecartament metric nu se mai fabricau decât la comandă, Regia de Transport în Comun din Iași nu a putut achiziționa tramvaie noi. Ea a apelat la folosirea de tramvaie I.T.B. modernizate în cadrul R.A.T.C. (din 1991) și de tramvaie V2A modernizate la S.C. Nicolina S.A. (1992-1997), regia dispunând în 1997 de 159 tramvaie. Ulterior, RATC a fost nevoită să cumpere tramvaie
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]
-
unul dintre iubiții lui Lady Jane Digby, o aventurieră aristocratică engleză. Ludovic I al Bavariei accede la putere la moartea tatălui său, în 1825 și a continuat politica de mecenat dusă pe când era prinț moștenitor. Admirator al lui Goethe, a achiziționat operele pe care acesta le apreciase în mod deosebit la palatul Bevilacqua din Verona, precum și "Cap de Meduză" al marchizului Rondanini, descrisă cu entuziasm în "Italianische Reise". În 1812, cumpărase sculpturile templului din Aphaia la Egina, descoperite cu puțin timp
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
După traversarea celor două străzi, linia traversa actualul teren al stadionului municipal și continua pe Calea Moților, prin satele Micești și Șard, intrând pe traseul actual după podul peste râul Ampoi. Calea ferată este cu linie simplă. Ea a fost achiziționată în 2006 de către compania privată Regiotrans. Pe acest traseu circulă zilnic aproximativ patru trenuri de călători, în fiecare direcție. <br style="clear:both;"> Din 7 iunie 2015, pe calea ferata Zlatna-Alba Iulia a fost pusă în circulație o garnitură de
Calea ferată Alba Iulia–Zlatna () [Corola-website/Science/319770_a_321099]
-
ca deprinderea de a citi și scrie să se fi pierdut până la data când Eyraud a descoperit tăblițele în 1866. Astfel, în 1868 Jaussen a putut să recupereze de pe insulă doar un număr mic de tăblițe plus încă trei tăblițe achiziționate în 1866 de la căpitanul corvetei chiliene "O'Higgins". În 1950 Barthel a descoperit rămășițele deteriorate a încă șase tăblițe în grotele din insulă, fiind folosite la ceremonii funerare. Oricum, nici o glifă nu a putut fi recuperată de pe aceste rămășițe. Din
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
mănăstiri a trinitarienilor, construită în stil baroc între anii 1719-1738. În anul 1784, în contextul reformelor religioase ale împăratului Iosif al II-lea, mănăstirea a fost dezafectată, cu intenția de a fi transformată în spital militar. Clădirea a fost apoi achiziționată de episcopul Ignațiu Batthyány, care a transformat-o începând din anul 1792 conform scopurilor fundației sale. Între 1792-1798 episcopul Batthyány a finanțat și coordonat lucrările de amenajare a clădirii, destinate ca spațiu în care să funcționeze biblioteca, observatorul astronomic și
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
de 150 de milioane de euro. Primul magazin sub brandul Stefanel s-a deschis la Siena în 1980 și, doi ani mai târziu, la Paris. Anul 1987 a marcat listarea companiei la bursa din Milano. În anul 2002 compania a achiziționat grupul "Nuance", lider mondial în retailul în aeroporturi, mișcare care a dus la triplarea cifrei de afaceri. Stefanel este primul retailer străin intrat direct în România în 1991 iar în prezent (decembrie 2009) deține 12 magazine dintre care șase sunt
Stefanel (companie) () [Corola-website/Science/319029_a_320358]