435,226 matches
-
au devenit cercetași în cadrul "Company of Forest Rangers", Compania Pădurarilor. În ciuda condițiilor dificile, australienii nu s-au confruntat cu lupte grele și au fost folosiți, în principal, în misiuni de patrulare și ca membri ai garnizoanelor. Au fost implicați în acțiunile de la Matarikoriko, Pukekohe East, Titi Hill, Orakau și Te Ranga. Se crede că mai puțin de 20 au fost uciși în acțiunile militare. Conflictul s-a încheiat în anul următor iar regimentele Waikato Regiments desființate în 1867. Deși o mare
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
au fost folosiți, în principal, în misiuni de patrulare și ca membri ai garnizoanelor. Au fost implicați în acțiunile de la Matarikoriko, Pukekohe East, Titi Hill, Orakau și Te Ranga. Se crede că mai puțin de 20 au fost uciși în acțiunile militare. Conflictul s-a încheiat în anul următor iar regimentele Waikato Regiments desființate în 1867. Deși o mare parte a soldaților au decis să solicite terenurile agricole la încetarea ostilităților, majoritatea s-au retras în orașe în timp ce alții s-au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
forma Fremantle Naval Artillery. Personalul naval din Noul Wales de Sud și Victoria a luat parte la reprimarea Revoltei Boxerilor din China din 1900, iar HMCS "Protector" a fost trimis de Australia de Sud dar nu a intrat în focul acțiunilor. Coloniile au deținut un control separat asupra capacităților lor militare și navale până la la formarea Federației Australiene din 1901, când acestea au fost cumulate și plasate sub controlul noului Commonwealth al Australiei.. În perioada de la începutul anilor 1880, regimul egiptean
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
este campania Pușcașilor Noului Wales de Sud care au traversat 1.814 km fiind implicați în 13 ambuscade, reușind uciderea a 27 de buri, rănind 15 și capturând 196 în timp ce au inregistrat ca pierderi 5 morți și 19 răniți. Alte acțiuni notabile australiene includ misiunile de la Slingersfontein, Pink Hill, Rhenosterkop și Haartebeestefontein. Activitatea militară australiană din timpul războiului nu a fost mereu încununată de succes suferind pierderi masive uneori în finalul războiului. La 12 iunie 1901, pușcașii călare ai regimentului 5
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
fost învinși iar războiul s-a încheiat la 31 mai 1902. Un total de 16.175 australieni au servit în Africa de Sud și probabil alți 10.000 au fost înrolați individual în unitățile imperiale; pierderile sunt estimate la 251 morți în acțiune, 267 morți în urma bolilor iar 43 dispăruți în acțiune, alți 735 fiind răniți. Șase australieni au fost decorați cu "Victoria Cross" (Crucea Victoria). Revolta Boxerilor a debutat în China în 1900 iar un numar de națiuni vestice, inclusiv puteri europene
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mai 1902. Un total de 16.175 australieni au servit în Africa de Sud și probabil alți 10.000 au fost înrolați individual în unitățile imperiale; pierderile sunt estimate la 251 morți în acțiune, 267 morți în urma bolilor iar 43 dispăruți în acțiune, alți 735 fiind răniți. Șase australieni au fost decorați cu "Victoria Cross" (Crucea Victoria). Revolta Boxerilor a debutat în China în 1900 iar un numar de națiuni vestice, inclusiv puteri europene, Statele Unite și Japonia, au trimis curând trupe formând o
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Acestea au părăsit China în martie 1901 după ce au jucat un rol minor în câteva expediții ofensive și punitive pentru restaurarea ordinii civile. Șase australieni au murit în urma bolilor sau rănilor dar niciunul nu a fost ucis ca rezultat al acțiunilor inamice. Commonwealth of Australia a luat ființă la 1 ianuarie 1901 drept rezultat al federalizării coloniilor australiene. Conform Constituției Australiene, responsabilitățile de apărare erau acum de competența noului guvern federal. Coordonarea eforturilor defensive la nivelul întregii Australii în fața interesului manifestat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
nave plecând din Albany la 1 noiembrie 1914. În timpul călătoriei, una dintre escortele convoiului naval - HMAS Sydney - s-a angajat într-o confruntare și a distrus crucișătorul german SMS Emden în bătălia din Insulele Cocos de la 8 noiembrie, în prima acțiune din istorie dintre două vase inamice care a implicat Marina Regală Australiană. Deși se îndreptau inițial spre Anglia pentru instrucție și apoi mobilizarea pentru frontul de vest, australienii au fost trimiși ulterior în Egiptul controlat de britanici pentru a preîntâmpina
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
majoritatea bătăliilor majore de pe frontul de vest. Deși cruțată de dezastruasa primă zi a bătăliei de pe Somme, în câteva săptămâni patru divizii australiene au intrat în focul luptelor. Divizia a 5-a, poziționată în flancul stâng, a intrat prima în acțiune în timpul bătăliei de la Fromelles din 19 iulie 1916, suferind 5.533 de pierderi într-o singură zi. Divizia I a intrat la 23 iulie asaltând Pozières iar până la înlocuirea de către Divizia a 2-a la 27 iulie pierduse 5.286
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din timpul bătăliei de la Messines numără aproape 6.800 de oameni. Corpul I ANZAC a luat apoi parte la a treia bătălie de la Ypres, în Belgia, ca parte a campaniei de capturare a platoului Gheluvelt, între septembrie și noiembrie 1917. Acțiuni individuale au avut loc la Menin, pădurea Polygon (26-27 septembrie), Broodseinde (4 octombrie), Poelcappelle (9 octombrie) și Passchendaele iar în decursul a opt săptămâni australienii au pierdut 38.000 de soldați. La 21 martie 1918, Armata Germană a lansat Ofensiva
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Flotila de Fier Vechi" de ministrul nazist al Propagandei Joseph Goebbels dar acceptat cu mândrie de către vase) au luat parte la o serie de operațiuni ca parte a Flotei Britanice Mediteraneene și au scufundat câteva nave italiene de război. Prima acțiune terestră a avut loc în ianuarie 1941 când Dvivizia a 6-a a făcut parte din forțele Commonwealthului în timpul Operațiunii Compass. Diviyia a atacat și capturat and captured Bardia la 5 ianuare iar Tobruk la 22 ianuare, zeci de mii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în retragere ca urmare a debarcărilor și luptelor din Inchon. Ca parte a forțelor de invazie și sub comanda Comandantului Suprem al trupelor Națiunilor Unite, generalul Douglas MacArthur, batalionul a marșat spre nord și a fost implicat în prima sa acțiune majoră în apropiere de Pyongyang, avansând apoi spre râul Yalu. În urma intervenției chineze, forțele Națiunilor Unite au fost învinse în bătălii succesive și forțate să se retragă la paralelea 38. Trupele australiene au participat la două bătălii majore în 1951
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
s-a încheiat oficial la 31 iulie 1960. Australia a mai furnizat în timpul acestor operațiuni și suport de artilerie și genistic, alături o unitate specializată în construcția de aerodromuri. Marina Regală Australiană a servit în apele malayane și a avut acțiuni între 1956-1957 împotriva pozițiilor comuniste suspecte. Urgența a fost cel mai lung angajament militar din istoria militară a Australiei; 7.000 de australieni au servit iar 51 au murit în Malaya - dintre care doar 15 în operațiuni - și 27 au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de infanterie în Borneo. Pe timpul fazelor timpurii, trupele britanice și malaeziene au încercat doar să obțină controlul graniței dintre Malaezia și Indonezia și să protejeze centrele populate. Totuși, pe când batalionul era desfășurat în Borneo, guvernul britanic a decis să adopte acțiuni mai agresive traversând granița pentru culegerea de informații și cu scopul obligării trupelor indoneziene la adoptarea de poziții defensive, operațiune cu numele de cod "Claret". Luptele s-au purtat în regiuni muntoase, acoperite de junglă și cu un climat debilitant
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
care l-a adus la putere pe generalul Suharto, un tratat de pace care punea capât conflictului a fost semnat în august 1966. 3.500 de australieni au servit în timpul Confruntării iar pierderile includ 16 morți dintre care 7 în acțiune iar opt soldați au fost răniți. Australia, ca și Statele Unite, a susținut Vietnamul de Sud încă de la începutul anilor 1960. În 1961 și 1962, liderul guvernului din Vietnamul de Sud Ngo Dinh Diem a cerut sprijin Statelor Unite și aliaților săi
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
artilerie au reușit să învingă trupele Viet Congului care erau de cel puțin șase ori mai numeroase. 18 australieni au fost uciși iar 24 răniți, de partea forțelor comuniste 254 fiind uciși și recuperați ulterior de pe câmpul de luptă. Alte acțiuni notabile australiene includ Operațiunea Coburg din timpul Ofensivei Tet din 1968, bătălia de la Coral-Balmoral din mai și iunie 1968, bătălia de la Binh Ba din iunie 1969, bătălia de la Hat Dich din decembrie 1968 - ianuarie 1969 și bătălia de la Long Khanh
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
continentale. ADF a realizat asta prin sporirea capabilităților RAN și RAAF și mutând unitățile regulate ale Armatei în Australia de Nord. În același timp, ADF nu dispunea nu dispunea de unități operaționale desfășurate în afara Australiei, abia în 1987 efectuând prima acțiune ca parte a Operațiunii Morris Dance, în care câteva vase de luptă și companii de pușcași au fost trimise în apele republicii Fiji ca răspuns al loviturii de stat din Fiji. Fiind un succes, linii mari, această desfășurare a subliniat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în embargoul și sancțiunile impuse Irakului în urma invaziei din Kuweit. Doar o mică parte a personalului ADF a fost parte combatantă, în urma unui schimb de soldați cu unitățile americană și britanică iar dintre aceștia câțiva au fost decorați ulterior pentru acțiunile lor. În urma războiului, Marina a trimis o fregată (înlocuită periodic) în Golful Persic și Marea Roșie pentru a veghea la respectarea sancțiunilor care continuă să fie aplicate Irakului. Începând din 1980, guvernul australian a avut o tendință crescătoare de a solicita
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
rămânând cel mai mare contribuitor militar din misiunea ONU. În timpul acestor operațiuni, trupele australiene s-au ciocnit în mod regulat cu milițiile pro-indoneziene și în căteva ocazii cu forțele indoneziene, în special de-a lungul graniței cu Timorul de Vest. Acțiuni semnificative s-au înregistrat în Suai, Mota'ain și la Aidabasalala în octombrie 1999. Odată situația securității stabilizată, cea mai mare parte a trupelor australiene și ale Națiunilor Unite au fost retrase până în 2005. Doi australieni au murit din cauze
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
s-au înregistrat în Suai, Mota'ain și la Aidabasalala în octombrie 1999. Odată situația securității stabilizată, cea mai mare parte a trupelor australiene și ale Națiunilor Unite au fost retrase până în 2005. Doi australieni au murit din cauze independente acțiunilor militare în timp ce un alt număr au fost răniți în acțiune. Desfășurarea militară neașteptată din Timorul de Est din 1999 a condus către schimbări semnificative în politica de apărare australiană și la o sporire a capacității ADF de a conduce operațiuni în afara continentului
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în octombrie 1999. Odată situația securității stabilizată, cea mai mare parte a trupelor australiene și ale Națiunilor Unite au fost retrase până în 2005. Doi australieni au murit din cauze independente acțiunilor militare în timp ce un alt număr au fost răniți în acțiune. Desfășurarea militară neașteptată din Timorul de Est din 1999 a condus către schimbări semnificative în politica de apărare australiană și la o sporire a capacității ADF de a conduce operațiuni în afara continentului iar succesul era în contrast evident cu deficiența relevată în timpul
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de patrulare maritimă și transport continuă să sprijine operațiunile din Irak și Afghanistan, cu baza în Tabăra Mirage de la Baza Aeriană Minhad din Emiratele Arabe Unite. Mai este inclusă și o fregată a RAN dislocată în Marea Arabiei și Golful Aden în acțiuni împotriva pirateriei și la vegherea respectării interdicțiilor. Până în septembrie 2010, pierderile australiene se cifrează la 21 soldați uciși și 149 răniți, în vreme ce alți australieni au murit sevind în în Armata Britanică. Soldatul Mark Gregor Donaldson a fost decorat cu Crucea
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
K-9 este un film de acțiune comedie din 1989. Au urmat două filme, K-911 (1999) și (2002). Belushi interpretează rolul polițistului detectiv Michael Dooley, care era pus pe lista neagră de către un traficant internațional de droguri (Lyman, jucat de Kevin Tighe). Pentru a-l ajuta, un
Nume de cod: K-9 () [Corola-website/Science/320671_a_322000]
-
Sabatini a scris 31 de române, opt colecții de nuvele, șase cărți non-ficțiune, numeroase nuvele independente și o piesă de teatru. N.B. "Captain Blood Returns" și "The Fortunes of Captain Blood" nu sunt continuări, ci colecții de nuvele a caror acțiune se petrece în aceeași perioadă că și românul.
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
o ucide pe Urasue, iar prioritatea ei imediată este să îl ucidă pe Inuyasha. Acest lucru aproape că îi reușește, până în momentul în care corpul lui Kagome începe să-și cheme sufletul înapoi, lucru care o oprește pe Kikyo din acțiunile sale. Reușește să-și mențină o parte din suflet, va fi urmărită de Inuyasha și va cădea într-o prăpastie, fiind presupusa de ceilalți că murind din nou. Se va stabili într-un sat, unde va îngriji răniți și bolnavi
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]