44,063 matches
-
susținut de Ana Pauker) și legionari (Nicolae Petrașcu) s-a Încheiat Într-adevăr În 1945, Însă nu În august (p. 184), ci În decembrie. SÎnt și unele probleme legate de traducere, Îndeosebi cînd e vorba de sintagme. Spre exemplu, În timpul discursului său anticomunist din 24 februarie 1945, generalul Nicolae Rădescu i-a etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizînd acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
2003). Dacă un asemenea ton este oarecum explicabil În cazul Ministerului Informațiilor Publice, dată fiind menirea organismului respectiv, cu adevărat uimitor și justificînd paralelismul Între atitudinea dinainte de 1989 și cea de acum este comunicatul Ministerului de Externe În replică la discursul rostit de George Soros la reuniunea Consiliului Permanent al OSCE (10 aprilie 2003, Viena): „Afirmațiile lui George Soros denotă anacronism, lipsă de informare și ignorarea cu bună-știință a schimbărilor majore din societatea românească. Discursul domnului Soros este surprinzător cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ministerului de Externe În replică la discursul rostit de George Soros la reuniunea Consiliului Permanent al OSCE (10 aprilie 2003, Viena): „Afirmațiile lui George Soros denotă anacronism, lipsă de informare și ignorarea cu bună-știință a schimbărilor majore din societatea românească. Discursul domnului Soros este surprinzător cu atît mai mult cu cît vine din partea unei persoane care se dorește a fi promotor al deschiderii și progresului În fostele țări comuniste. Din păcate, constatăm că acest obiectiv pierde rapid teren În fața tendinței și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
România Încheie această serie: În 22 decembrie a căzut și ultima piesă a dominoului. Rapoartele trimise de ambasadorii români (sînt incluse și unele informări ale diplomaților de rang mai mic, mergînd În aceeași linie) se inspiră atît din surse publice (discursuri ale personalităților politice din țările respective, conferințe de presă, emisiuni de televiziune, articole de ziar), cît și din convorbiri particulare cu alți membri ai corpului diplomatic sau cu factori de decizie - desigur, niciodată cu reprezentanți ai opoziției. Faptele sînt relatate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cunoscutul mecanism de tipul „vîrsta de aur” În cuprinsul volumului. Trecutul apropiat este evocat cu nostalgie ca simbol al unei epoci de prosperitate În opoziție cu prezentul dificil și viitorul incert. Lipsurile, inflația, grijile cotidiene Își fac simțită prezența În discurs. Intervievații balansează adesea cu ușurință Între trecut și prezent, proiectînd asupra primului o aureolă idealizată. Memoria se dovedește reversibilă, cu infidelitățile ei, subiectivă, reținînd fapte convenabile sau escamotînd pe cele neplăcute din perspectivă personală. Se vădește foarte inspirată formula istoricului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de ghid de interpretare a lecturii. Primul dintre ele, „Cinci puncte de plecare În studiul sociabilității”, face o analiză a memoriei autobiografice, concretizată În diversele „istorii” din perspectiva unificatoare a axiologiei și epistemologiei. SÎnt identificate elementele care stau la baza discursului naratorilor, care dau sens și valoare vieții: direcționare, libertate, relații sociale, spațiu și timp. Pe măsură ce se dezleagă mecanismele memoriei, se conturează o identitate supusă mișcării În raporturile mereu schimbătoare dintre istorie și sensibilitate, se dezvăluie modul de reconstruire a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
redat toate Întreruperile, semnele de exclamare, punctele de suspensie, Însoțite de explicații Între paranteze, de multe ori inutile. Această rigoare de neînțeles de a respecta Întocmai Înregistrarea și de a nu interveni Îngreiează lectura și face pe alocuri greu inteligibil discursul. Există erori stridente de transcriere a unor toponime sau denumiri străine, precum Ohaio În loc de Ohio sau Ghever Bever Ferai. Un necunoscător de germană și de istorie a Brașovului nu ar putea ghici că e vorba despre clădirea Societății Industriașilor (Gewerbeverein
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și oameni din prezent se raportează la trecutul din care vin, este de citit cu interes analiza pătrunzătoare, Îndrăzneață, la care Ana Daniela Budică supune revista BOR pentru a desprinde imaginea despre sine a Bisericii Ortodoxe Române după 1990. Un discurs echivoc, apologetic, presărat cu formulele unei „limbi de lemn” profesionale. Această retorică, neîncetat preocupată să de-laicizeze istoria națională, n-aș putea-o compara decît cu frescele noi cu care parohul decorase acum cîțiva ani venerabila biserică „din groapă” de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Într-un fel de modă, cultul modernismului arhitectural românesc al anilor ’90 a servit două scopuri. Intern, perioada mitizată a anilor ’20 și ’30 spunea: a existat și arhitectură valoroasă În România, dacă privești dincolo de greșelile recente. În afara țării, noul discurs arhitectural striga: Priviți-ne, existăm, și sîntem demni de toată atenția „lumii civilizate”. În continuare mă voi referi mai mult la cel de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Cantacuzino, merg mai departe propunînd o interpretare cvasiprotocronistă (În filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că Își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului În România” care reprezintă o „reprimare a memoriei” recente, În favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori Înțeleg că este vorba despre o Întoarcere nostalgică la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
publicul, iar istoria, cum bine a spus Jörn Rüsen, a devenit o „poveste ilizibilă” sau, În cel mai bun caz, „rapoarte de specialitate concepute de specialiști pentru specialiști”. Recenziile lor sînt de cele mai multe ori prezentări politicoase ale apariției respectivelor cărți, discursul istoric este adesea incoerent și bazat pe un șir nesfîrșit de date Înmagazinate Într-o memorie de elefant (p. 72) și nu există un set minimal de reguli deontologice relative la disciplina istoriei. Deși nu au debușee profesionale și sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dar atunci „argumentația” Își pierde din „coerență”. Argumentul ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată În cîteva cuvinte. Complex este cuvîntul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa conceptelor istoriografice. Textul istoriografic este În Întregime deconceptualizat, iar limbajul este comun. Nu este vorba aici de a acuza istoricii că nu folosesc un limbaj excesiv de conceptualizat, cum ar fi cel al unei științe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintre surse primare și surse secundare, ci doar aceea brută dintre documente de arhivă, unele publicate În volume de culegeri de documente, memorii, și celelalte surse intelectuale ale autorului. Fie că e vorba despre un articol de ziar sau un discurs parlamentar, fie despre o lucrare recentă de istorie, nu e nici o diferență. Mai mult, referințele la studiile recente despre același subiect lipsesc cel mai adesea cu desăvîrșire, cel puțin ca referință critică la o anume interpretare. Nu pot fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cosmetizată asupra realității, la nivelul anului 1998, ce justifică necesitatea unei reforme de profunzime și Îi legitimează urgența”. Autorii Își declară de la bun Început independența față de cercurile guvernamentale și, implicit, față de forurile oficiale de specialitate, propunîndu-și o viziune pragmatică, În afara discursului administrativ-pedagogic consacrat. Cartea are o perspectivă predominant sociologică și filosofică, cu accent asupra politicilor publice: orientare deductibilă, de altfel, din profilul profesional al autorilor și colaboratorilor. Unii, cum ar fi Adrian Miroiu și Dakmara Georgescu, au fost cooptați pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu. În ciuda dorinței autorilor de a evita ipocrizia și neglijențele discursive, analiza lor recurge inevitabil la clișeele intens mediatizate ale discursului pedagogic. SÎnt clișee ce se află la baza limbajului didactic internațional, prezente În rapoartele instituțiilor europene sau În presa de profil, foarte ușor de reunit sub egida unui truism la Îndemînă: „Oricare ar fi ministrul, școala trebuie să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o persoană vrea să-ți vorbească Atac fizic: Atac sau tentativă de atac fizic cu intenția de a face rău cuiva Comportamentală nici verbală nici non verbală Supunere: Cerere de supunere imediată Dezaprobare: A-și arăta dezaprobarea față de comportamentul sau discursul cuiva A se juca: A se juca singur sau cu alte persoane A tachina: A tachina pe cineva pentru a-l necăji Notă: Adaptat după Baron și Richardson, 1994, p. 55 Claxonatul. Pentru că agresiunea fizică poate fi cu greu urmărită
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de care individul poate beneficia. Hinde consideră că fiecare dintre noi susține războiul în trei forme diferite. În viața de zi cu zi folosim adesea metafore cu privire la război, spunem că ne vom bate cu adversarul. Atunci când vorbim chiar despre război, discursul nostru se transformă într-o elogiere a acestuia. Preferăm mai mult victoriile decât eșecurile. Folosirea eufemismelor permite sterilizarea sensului actelor propriu-zise, fapt ce ascunde aspectele sale periculoase. Bombardamentul este denumit "act chirurgical", iar pierderea de civili "prejudiciu colateral". Teroristul invocă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
povestirile Zile de arșiță (1966) și Tăcere și strigăt (1977). Tendința de a sparge clișeele și de a introduce soluții artistice proaspete este proprie și romanelor Cântecul își face cale (1961), unde, în dorința de a evita discursivitatea, autoarea imprimă discursului epic un elan romantic, și Cumpăna (1970). Romanul Vârsta de argint (1979) coboară până la nivelul unei publicistici fade. Opera cea mai izbutită e romanul Recviem pentru Maria (1986), în care, bazându-se pe date arhivistice și pe amintirile contemporanilor, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
1990. E prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. T. scrie o poezie tipic optzecistă, în care indicatorul lirismului sare programatic de la exactitatea percepției la modelarea metatextuală a viziunii. Tematic vorbind, coloana vertebrală a discursului liric din Poeme provinciale, Un lucru peste puterile tale (1993) și Tata nu evoluează (2003) o constituie tentativa de a încapsula realul (mundan sau biografic) într-un recipient suficient de încăpător pentru a împiedica scurgerile materiei și suficient de steril
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
Sunt idei promovate de C. în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o erudiție structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluiește frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Molière), prozei (și romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
Și prima carte, Maluri înalte, îi apare târziu, în 1974. Poezia de acum transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează/ Ca o corabie ce se depărtează/ Cu fructele dulci ale existenței” (Toporașii), poetul ținând să își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
esență tradițională. S. caligrafiază atent imagini de o plastică sugestivitate metafizică, într-un vers de expresie modernă, în care ideile sunt metaforizate totuși nepretențios. SCRIERI: Maluri înalte, București, 1974; Ce nu vindecă vremea, Cluj-Napoca, 1978; Cultura de fosfor, București, 1982; Discursul îndrăgostit, Cluj-Napoca, 1986; Mic tratat de miresme, Cluj-Napoca, 1989; Vedere de pe Olimp, Cluj-Napoca, 1993; Circe și păunul, Cluj-Napoca, 1995; Soluția fericirii (conspect de versuri vechi), Cluj-Napoca, 1997; Închisoarea liberă, Cluj-Napoca, 1998; Cocoșul metalic, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1999; Dintr-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
vremea”, ST, 1978, 10; Constantin Cubleșan, „Ce nu vindecă vremea”, TR, 1978, 49; V. Pop, „Cultura de fosfor”, CL, 1983, 2; Petru Poantă, „Cultura de fosfor”, TR, 1983, 9; Pavel Pereș, Dans în foișor, SPM, 1984, 28; Codrin Liviu Cuțitaru, „Discursul îndrăgostit”, CL, 1986, 11; Ion Lungu, Avatarurile unei afirmări, RL, 1987, 2; Laurențiu Ulici, Promoția amânată, RL, 1987, 45; Traian Vedinaș, „Mic tratat de miresme”, TR, 1990, 16; Poantă, Scriitori, 50-53; Poantă, Dicț. poeți, 182-184. Ct. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
dintr-o poetică a primordialității, este aducerea în prim-plan a procesului de geneză a lumii, prin jocul elementelor. Pe plan artistic, preocuparea pentru combinatorica imaginilor, relevând un exercițiu stilistic baroc, determină surprinzătoare efecte ce definesc figurile anamorfotice inserate în discursul de ansamblu al cărții („Port o coadă de rechin / cam pe ceafă ca un coif / și drept spadă-mi bate coapsa / un os mare de balenă” - Casa mea). În Elementele, ordinea ivirii lumii actualizează, în cadru marin, atât metafora privirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
infrastructuri indispensabile desfășurării teritoriale a eventualelor operațiuni destinate apărării și securității colective (infrastructuri critice - cu potențială folosință strategică). Practic, față de geografia politică și geopolitică, geostrategia vine cu o componentă strategico-militară mai bine pronunțată, pentru al cărei studiu spațial pretinde exclusivitatea discursului științific. Dacă ar fi să găsim un termen sinonim pentru geostrategie, cel mai bine credem că i s-ar potrivi noțiunea de geografie strategico teritorială, care ar avea drept obiecte principale de analiză dispunerea spațială a infrastructurilor critice și a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]