43,859 matches
-
mai reabsoarbe, ci este eliminat urinar, împreună cu o cantitate echivalentă de apă. In condițiile în care secreția de aldosteron este înaltă, practic tot sodiul ajuns la nivelul tubilor colectori este reabsorbit. Acțiunea aldosteronului este genomică, el acționând asupra unor receptori nucleari și stimulând sinteza de pompe și canale la nivelul celulelor tubulare. Prin același mecanism, aldosteronul induce reabsorbția de sodiu și la nivelul tractului digestiv și al tubilor excretori ai glandelor salivare și sudoripare, ceea ce reduce cantitatea de sodiu pierdută prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
prin care naționalismul să fie asimilat cu omenirea? Naționalismul, ca și socialismul, capitalismul și fascismul, s-a născut în Europa. De aici și-a făcut el drum în restul lumii. În timpul războiului rece, mulți oameni se temeau de un München nuclear. În zilele noastre există o mai mare "șansă" de pericol din partea unui Sarajevo inadvertent (posibil unul nuclear) din cauza nerecunoașterii identității unei națiuni 11. Dar înainte de a reveni la istoricul-politician naționalist al Europei central-răsăritene, să spunem cîteva cuvinte despre această regiune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
născut în Europa. De aici și-a făcut el drum în restul lumii. În timpul războiului rece, mulți oameni se temeau de un München nuclear. În zilele noastre există o mai mare "șansă" de pericol din partea unui Sarajevo inadvertent (posibil unul nuclear) din cauza nerecunoașterii identității unei națiuni 11. Dar înainte de a reveni la istoricul-politician naționalist al Europei central-răsăritene, să spunem cîteva cuvinte despre această regiune haotică situată între imperialismul german și rusesc și Imperiul habsburgic (aliatul ambițiilor germane opunîndu-se politicii rusești). Bismarck
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
așadar locul ideal din care să „gândești” Europa. Austria Întruchipa mulțumirea de sine a Occidentului postbelic: un stat social bine Înzestrat susținea prosperitatea capitalistă; slujbele și avantajele generos distribuite prin intermediul partidelor politice și grupurilor sociale majore garantau pacea socială; umbrela nucleară americană oferea implicit protecție și securitate externă - iar În acest timp Austria rămânea cu mândrie „neutră”. Peste Leitha și Dunăre, la numai câțiva kilometri spre est, se Întindea „cealaltă” Europă, cu securiști și sărăcie lucie. Distanța dintre cele două se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu se va numi „relația specială” dintre cele două țări. Într-o anumită măsură, poziția era motivată de prezența britanicilor la „masa principală” ca una din cele trei mari puteri la Yalta și Potsdam și ca a treia putere nucleară după testarea cu succes a unei bombe britanice În 1952. Se baza și pe colaborarea strânsă dintre cele două țări În timpul războiului. și puțin pe senzația foarte englezească de superioritate față de cei care Îi Înlocuiseră pe tronul imperial 11. Americanii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spitalul de nebuni. Max Frisch (iulie 1948) Fiindcă trupele noastre erau acolo, europenii nu și-au mai făcut treaba. N-au făcut sacrificii nici măcar pentru siguranța propriilor soldați. Dwight Eisenhower Motivul principal pentru care francezii nu trebuie să aibă capacitate nucleară e efectul pe care l-ar avea asupra nemților: i-ar Încuraja să dorească același lucru. John F. Kennedy Tratatele, vedeți dumneavoastră, sunt ca fetele și trandafirii: durează cât durează. Charles de Gaulle Numai instituțiile politice pot forma caracterul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și urmările sale. Aceste evoluții liniștitoare aveau loc pe fondul unei curse internaționale a Înarmării. Acest fenomen - faptul că pacea europeană se contura În timp ce cele două mari puteri ale momentului se Înarmau până-n dinți, pregătindu-se pentru un eventual război nuclear - e mai puțin paradoxal decât pare la prima vedere. Fiindcă strategii sovietici și americani se concentrau asupra armelor nucleare și a rachetelor intercontinentale, statele europene, care nu puteau rivaliza În resurse cu cele două superputeri, nu mai simțeau nevoia să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pacea europeană se contura În timp ce cele două mari puteri ale momentului se Înarmau până-n dinți, pregătindu-se pentru un eventual război nuclear - e mai puțin paradoxal decât pare la prima vedere. Fiindcă strategii sovietici și americani se concentrau asupra armelor nucleare și a rachetelor intercontinentale, statele europene, care nu puteau rivaliza În resurse cu cele două superputeri, nu mai simțeau nevoia să concureze pe acest plan - În ciuda faptului că Europa Centrală rămânea terenul cel mai probabil al ipoteticei confruntări. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe acest plan - În ciuda faptului că Europa Centrală rămânea terenul cel mai probabil al ipoteticei confruntări. Din acest motiv, În acești ani Războiul Rece a fost trăit altfel În vestul Europei decât În SUA (și chiar decât În URSS). Arsenalul nuclear al Statelor Unite crescuse rapid În anii ’50. De la 9 În 1946, 50 În 1948 și 170 la Începutul deceniului, numărul armelor nucleare de care dispunea armata americană a ajuns la 841 În 1952, apoi la 2.000 În perioada intrării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Războiul Rece a fost trăit altfel În vestul Europei decât În SUA (și chiar decât În URSS). Arsenalul nuclear al Statelor Unite crescuse rapid În anii ’50. De la 9 În 1946, 50 În 1948 și 170 la Începutul deceniului, numărul armelor nucleare de care dispunea armata americană a ajuns la 841 În 1952, apoi la 2.000 În perioada intrării Germaniei În NATO (pentru a ajunge la 28.000 șapte ani mai târziu, În pragul crizei cubaneze). Pentru a lansa aceste bombe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Începutul blocadei Berlinului la peste 1.000 cinci ani mai târziu. Primele bombardiere intercontinentale B-52 au intrat În funcțiune În iunie 1955. Cum URSS era, ca efective și arme convenționale, net superioară pe teren european, era firesc ca armele nucleare să devină prioritatea strategică a Washingtonului, mai ales după ce președintele Truman a ordonat În secret, la 10 martie 1950, dezvoltarea accelerată a unei bombe cu hidrogen. Truman a luat această decizie după ce URSS a testat cu succes propria bombă atomică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Washingtonului, mai ales după ce președintele Truman a ordonat În secret, la 10 martie 1950, dezvoltarea accelerată a unei bombe cu hidrogen. Truman a luat această decizie după ce URSS a testat cu succes propria bombă atomică În august 1949. Capacitatea nucleară a sovieticilor se apropia de cea a americanilor: primul test termonuclear reușit al Statelor Unite a avut loc la 1 noiembrie 1952 pe atolul Elugelab din Pacific; testul sovietic echivalent, la Semipalatinsk, a fost anunțat după numai zece luni, la 12
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statelor Unite a avut loc la 1 noiembrie 1952 pe atolul Elugelab din Pacific; testul sovietic echivalent, la Semipalatinsk, a fost anunțat după numai zece luni, la 12 august 1953. O lună mai târziu soseau În Germania de Vest primele arme nucleare americane; În ianuarie 1954, Dulles anunța noua strategie a lui Eisenhower. NATO urma să fie nuclearizat: amenințarea cu folosirea armelor atomice pe teritoriul european urma să facă parte din strategia defensivă a Alianței. Pentru ca această amenințare să fie credibilă În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Eisenhower. NATO urma să fie nuclearizat: amenințarea cu folosirea armelor atomice pe teritoriul european urma să facă parte din strategia defensivă a Alianței. Pentru ca această amenințare să fie credibilă În ochii Uniunii Sovietice, distincția dintre armele convenționale și cele nucleare urma să fie abolită. Cum explica Dulles la Întâlnirea Consiliului NATO din aprilie 1954, „capacitatea atomică este, În ochii Statelor Unite, esențială pentru apărarea zonei NATO În fața prezentei amenințări. Pe scurt, trebuie să privim aceste arme ca fiind Într-adevăr convenționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe scurt, trebuie să privim aceste arme ca fiind Într-adevăr convenționale”. Coincidența dintre nuclearizarea NATO și stabilizarea continentului nu era Întâmplătoare. Războiul convențional În centrul și vestul Europei Își pierdea din interesul strategic și pentru sovietici. Moscova acumula arme nucleare, ajungând de la 5 În 1950 la 1.700 până la sfârșitul deceniului. Dar sovieticii puneau accentul pe dezvoltarea capacității de lansare a armelor nucleare nu numai În Europa, ci și peste ocean, ca răspuns la planurile americane de a amplasa arme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
convențional În centrul și vestul Europei Își pierdea din interesul strategic și pentru sovietici. Moscova acumula arme nucleare, ajungând de la 5 În 1950 la 1.700 până la sfârșitul deceniului. Dar sovieticii puneau accentul pe dezvoltarea capacității de lansare a armelor nucleare nu numai În Europa, ci și peste ocean, ca răspuns la planurile americane de a amplasa arme nucleare În RFG, la numai câteva sute de kilometri de Rusia. Celebrul missile gap (avantajul rachetei) despre care vorbea John F. Kennedy În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ajungând de la 5 În 1950 la 1.700 până la sfârșitul deceniului. Dar sovieticii puneau accentul pe dezvoltarea capacității de lansare a armelor nucleare nu numai În Europa, ci și peste ocean, ca răspuns la planurile americane de a amplasa arme nucleare În RFG, la numai câteva sute de kilometri de Rusia. Celebrul missile gap (avantajul rachetei) despre care vorbea John F. Kennedy În timpul campaniei din 1960 pentru președinția Statelor Unite era un mit, o reușită a propagandei sovietice; la fel și popularele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală În august 1957, cu cinci luni Înaintea americanilor. Lansarea satelitului Sputnik la 4 octombrie 1957 i-a demonstrat apoi potențialul (spre oroarea americanilor 6). Armele balistice - rachete intercontinentale capabile să lanseze focoase nucleare de pe teritoriul sovietic spre ținte americane - Îl interesau În mod desoebit pe Nikita Hrușciov. Erau mai ieftine decât armele convenționale și Îi permiteau să mențină relații bune cu industria grea și de apărare, deturnând În același timp resurse spre producția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să mențină relații bune cu industria grea și de apărare, deturnând În același timp resurse spre producția de bunuri de consum. În plus, după cum vor constata ambele părți, aveau efectul curios de a diminua riscul unui război major. Din cauza armelor nucleare, Moscova și Washingtonul erau mai agresive În aparență - era important să pară pregătite și capabile să le folosească -, dar mult mai temperate În realitate. Pentru americani, ele mai prezentau un avantaj. Statele Unite Încercau Încă să iasă din Încurcăturile europene În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de o uriașă prezență militară americană staționată pe termen nelimitat În inima Europei - oamenii politici și strategii militari deopotrivă așteptau cu nerăbdare clipa În care Europa va putea să se apere singură, sprijinită doar de promisiunea americană a unei revanșe nucleare masive În cazul unui atac sovietic. După cum reamintea Eisenhower În 1953, prezența Statelor Unite În Europa fusese dintotdeauna doar „o soluție temporară pentru a le reda Încrederea și siguranța prietenilor noștri de dincolo de Atlantic”. Dorința americanilor de a părăsi Europa nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintotdeauna doar „o soluție temporară pentru a le reda Încrederea și siguranța prietenilor noștri de dincolo de Atlantic”. Dorința americanilor de a părăsi Europa nu s-a realizat niciodată, din diverse motive. Spre sfârșitul anilor ’50, SUA promovau ideea unei forțe nucleare europene sub comandă colectivă. Nici englezilor, nici francezilor nu le surâdea ideea. Nu pentru că guvernele lor erau Împotriva Înarmării nucleare. Britanicii au detonat prima lor bombă cu plutoniu În august 1952, În deșertul australian; paisprezece luni mai târziu, prima bombă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a părăsi Europa nu s-a realizat niciodată, din diverse motive. Spre sfârșitul anilor ’50, SUA promovau ideea unei forțe nucleare europene sub comandă colectivă. Nici englezilor, nici francezilor nu le surâdea ideea. Nu pentru că guvernele lor erau Împotriva Înarmării nucleare. Britanicii au detonat prima lor bombă cu plutoniu În august 1952, În deșertul australian; paisprezece luni mai târziu, prima bombă atomică britanică intra În dotarea Royal Air Force. Din motive militare și economice, guvernele britanice din acea perioadă abia așteptau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În deșertul australian; paisprezece luni mai târziu, prima bombă atomică britanică intra În dotarea Royal Air Force. Din motive militare și economice, guvernele britanice din acea perioadă abia așteptau să treacă de la o strategie de apărare continentală la una de descurajare nucleară: insistențele lor l-au convins pe Eisenhower să adopte noua strategie, iar englezii nu s-au opus staționării de bombardiere nucleare americane pe teritoriul britanic 7. și francezii aveau un program atomic, aprobat de Mendès-France În decembrie 1954, deși prima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernele britanice din acea perioadă abia așteptau să treacă de la o strategie de apărare continentală la una de descurajare nucleară: insistențele lor l-au convins pe Eisenhower să adopte noua strategie, iar englezii nu s-au opus staționării de bombardiere nucleare americane pe teritoriul britanic 7. și francezii aveau un program atomic, aprobat de Mendès-France În decembrie 1954, deși prima bombă exclusiv franceză nu a fost detonată cu succes decât În februarie 1960. Cu toate acestea, nici francezii și nici englezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezii aveau un program atomic, aprobat de Mendès-France În decembrie 1954, deși prima bombă exclusiv franceză nu a fost detonată cu succes decât În februarie 1960. Cu toate acestea, nici francezii și nici englezii nu doreau să cedeze controlul armamentului nuclear unei entități europene de apărare; francezii, În special, se temeau că americanii ar putea permite accesul nemților la declanșatorul nuclear. Americanii au concluzionat fără entuziasm că prezența lor În Europa era indispensabilă: exact ce voiau să audă aliații lor europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]