43,006 matches
-
totuși asupra faptului că ea și-a pierdut din rigiditate începând din momentul în care teatrul a putut încorpora elemente narative, datorită tehnicilor audiovizualului. Acest teatru va avea o dimensiune "epică" la fel cu poezia barzilor sau a trubadurilor ce cântau faptele de vitejie ale eroilor îndepărtați. Pe când teatrul de iluzie încearcă recrearea unui fals prezent, teatrul epic, strict istoric, îi amintește publicului în mod constant că nu asistă decât la un expozeu al unor evenimente trecute. Abandonarea iluziei realiste îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de "reprezentare" este de preferat fiindcă admite drept complement atât referențialul, cât și artefactul, în timp ce acela de imitare îl exclude pe acesta din urmă, care ne interesează în primul rând. 2 Ditirambul este un imn versificat în cinstea lui Dionysos, cântat și dansat de oficianții cultului, bacanții și bacantele. 3 De rerum natura, conf. dicț. Le Robert (n. tr.). 4 Autorul se referă, cu siguranță, la ceea ce s-a scris în domeniul romanului până în epoca actuală (n. tr.). 5 V. Genette
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
provincială, invocă „timpii fericiți” de demult și cugetă cu tristețe la „românul cel decăzut”. Jalea pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat o vreme. Dintre acestea, La vin, creația cea mai populară a lui S., în versiunea ei melodică, îi atrăsese atenția lui Mihai Eminescu. Repere bibliografice: Eugeniu Potoran, Poeții Bihorului, Oradea, 1934, 25-29; Vasile Vartolomei, Veche cultură românească în Țara Biharei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
în volumele Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspirației civice cântaseră mai toți pașoptiștii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
și dezvelesc fundațiile unui templu extraordinar de mare; se mai păstrau încă și porțiuni însemnate din zidăria cu blocuri mari de calcar alb. Nicolae Densușianu 19 face legătura între mitul grecesc al Insulei Albe și baladele și colindele românești, care cântă o Mănăstire Albă cu nouă altare, din "prundul mării". Cităm câteva versuri din culegerea de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu 20: Într-al Mării Negre prund La dalbele mănăstirii, Ler, Doamne, Ler, Iacă Doamne-n prundul mărei, Hai Lerunda
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
acțiuni și simboluri, și mai ales de cuvinte și gesturi, se are În vedere o varietate aproape infinită de atitudini și obiecte: rugăciuni, povestiri, revelații; a sta În picioare, a se apleca, a Întinde brațele; a merge, a dansa, a cânta, a cădea În transă; a deplasa obiecte liturgice, a purta Însemne; a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile, locurile și momentele sacre, specialiștii cultului se pot materializa În sens arheologic. Din când În când se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezenței zeului În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui mormânt princiar de la Teba, un harpist cântă o invitație foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre felul lor (?) și despre lucrurile lor și să ne liniștească inimile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru o vină de-a sa, și cum i-a redat vederea În urma penitenței. Ecouri ale acestei călduri și Încrederi ajung până În imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat de frumusețea ta/Cu mâinile pe harpa cântărețului/Îi Învăț pe copiii cântăreților/Să preaslăvească frumusețea chipului tău. Îl iubim pe el,/Lunaxe "Luna" șmasculin În egipteanăț ca un copil/ Pentru care toate ființele dansează/Implorând, se adună
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siduri", privind tema inutilității Încercării de a dobândi nemurirea (tab. X, col. III, 6-14; cf. subcapitolul 3.5b): Ghilgameșxe "Ghilgameș", umple-ți pântecele șcu mâncare din belșugț! Bucură-te zi și noapte și sărbătorește În fiecare zi, zi și noapte cântă și dansează! Veșmântul tău să fie curat, trupul tău să fie bine spălat! Să fii Îmbăiat cu apă! Bucură-te de cel mic care te ia de mână. Cea pe care o iubești să se bucure la pieptul tău. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat Între doi pilaștri ce se termină În partea de sus cu obișnuitele securi cu două tăișuri, pe care sunt așezate păsări. În sensul opus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești (de exemplu cu Aiaxxe "Aiax" și Amphiarausxe "Amphiaraus"). În schimb, pentru altele (Qalnaxe "Èalna", Qanrxe "Èanr" și Eqausva) este posibil să le identificăm funcția, paralelă cu cea a latinelor Carmentae, de asistente la naștere și, totodată, de „zeițe care cântă destinul” În momentul nașterii fiecărui om. Odată cu interpretatio graeca a celor mai mari zeități locale, putem spune că panteonul etrusc primește o morfologie virtual definitivă. Cu alte cuvinte, putem spune că asumarea simultană a unui număr ridicat de mituri grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cereale, fructe; lemn: lemnul unui arbor felix. Uleiuri, grase (adeps); minerale (sulf/sulphur pentru purificare). Aluaturi: pâini, prăjituri, plăcinte/turte (popana, phthies), găluște, pâini modelate; mola salsa. VI. Acțiuni/acte (actiones) 1. Limba și limbajul corpului: (a) a vorbi - a cânta (singur/În grup: cu/fără instrumente); (b) a acoperi/descoperi capul; a se Îmbrăca/dezbrăca („haina nouă”); (c) a urca (pe Capitoliu); a merge Împrejur ( În jurul câmpurilor, orașului, pompa); a dansa; (d) a se pleca, a Îngenunchea, a se prosterna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mimează gestul de a le așeza păr pe cap și de a le Împodobi, iar În fața lor se așază o oglindă. Zeii sunt invocați drept garanți, primesc rugăciuni scrise și trebuie să dea ascultare cauzelor judiciare. Mimi și alți artiști cântă În fața zeilor nemuritori. Deși Iunona se află În preajmă, pe Campitoliu ar fi stat femei care se considerau iubite de Jupiter: un exemplu instructiv despre cât de eficace sunt miturile „literare”. c) Critica filozofică și creștină În sanctuare simple și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Cato privitor la porca praecidanea poate fi structurată astfel 1: *Pregătire a) ablutio corporis (aspersio), pura vestimenta, cinctus Gabinus al persoanei Însărcinate, purae manus; formulă de excludere Împotriva celor impuri; Încununare, respectiv velatio capitis; favete linguis - tibicen-ul Începe să cânte. b) sistere, constituere hostiam; lectio hostiae; hostiae probatio; animalul este Împodobit. I praefatio 1 thus Iano *2 rugăciune către Ianusxe "Ianus" 3 thus Iovi *4 rugăciune către Jupiter 5 vinum Iano *6 rugăciune către Ianusxe "Ianus" 7 vinum Iovi *7
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vasele (ansis)”. Limba și numele conțin „urmele” (fr. 77). În religie lucrurile durează (durare) mai mult (Varro, De vita populi Romani I, vezi Cardauns, 1976, p. 51). În cultul Cybelei, care În realitate este Mamaxe "Mama"-Pământxe "Pământ", se mai cântă Încă din instrumente de bronz, pentru că odinioară, Înainte de epoca de fier, pământul era lucrat cu unelte de bronz (fr. 267): atât de departe se Întoarce Înapoi amintirea istorică a religiei. Importante sunt profunzimea și precizia cronologică 2, vastitatea spațială 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
științei hieratice iau ca punct de plecare lucrurile aparente și „simpatiile” pe care ele le manifestă reciproc și cu puterile nevăzute ș...ț. De fapt, Într-adevăr, orice lucru se roagă conform rangului pe care Îl ocupă În natură și cântă laudele culmii seriei divine căreia Îi aparține, laudă spirituală sau laudă rațională ori fizică sau sensibilă. BibliografieTC "Bibliografie" AA.VV. (1966), Porphyre, „Entretiens sur l’antiquité classique”, nr. XII, Fondation Hardt, Geneva. AA.VV. (1973a), Le culte des Souverains dans
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o măciucă, tot un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule era Între ei și, pe când se pregăteau să pornească la luptă, Îi cântau lui mai Întâi, dintre toți vitejii” (Tacitus, Germania, III). În altă parte găsim o informație despre un crâng sacru Închinat lui Hercule („și alte triburi care i se Închină lui Hercule În crângul sacru”, Tacitus, Annales, II, 12). Însă identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între altele burdufuri și o suliță. Capul Ibșa și un bărbat care îl urmează cu o capră sunt cu picioarele goale, probabil în semn de respect, în timp ce se poate observa că
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Isaia este, prin urmare, mai mult „supranaturală” și scoate în evidență mai mult figura profetului. Regele Ezechia, de partea sa, pare să depindă cu totul de profet în inițiativele sale. O altă diferență importantă este inserarea unui psalm de mulțumire cântat de Ezechia după vindecarea sa (Is 38,9-20). c. Textul analelor asiriene despre campania lui Senaherib din anul 701 î.C. La prima vedere, acest text pare o cronică exactă a campaniei lui Senaherib pentru a aduce pacea în provinciile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
neamuri din Dobrogea sudică, ale cărei reflexe răzbat și la alți autori, de la Ion Pillat la Vladimir Cavarnali și Virgil Carianopol. P. publică și versuri aromâne, adunate într-o substanțială carte, Avnănghipsiri, apărută în 1996. Poetul nu putea să nu cânte soarta aromânilor, locurile unde trăiesc de milenii, prigoniți de învingători. O face în sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană: „Di Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană: „Di Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di an.../ Di Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă, loclu gol.../ Di Giumaia pân’ Curceaua,/ cântă-n casi cucuveaua...”. P. a cules folclor aromân, editând chiar un disc de muzică polifonică al grupului vocal „Fârșeroții”. A mai publicat, în 1982, antologia Poezii din închisori, reunind, în peste șase sute de pagini, versurile mai multor poeți trecuți prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
numele și calitatea autorului: Pripeale la toate sărbătorile împărătești și ale Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor preacuvioșilor Părinți mari și sfinți și ale marilor mucenici aleși și ale tuturor sfinților însemnați, care se adaugă cu psalmul ales, când se cântă Polieleul, începând din ziua a opta a lunii septembrie. Alcătuirea lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând: Celui ce s-a născut în peșteră.” Cunoscute până în prezent în douăzeci și cinci de manuscrise slavone copiate în țară și în străinătate, din secolul al XV-lea până în al XVII-lea, acestea au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
mâna fraților din America și a tuturor refugiaților români de pe toate continentele” nu altceva decât o culegere „de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe, de cântece populare, de doine, colinde și plugușoare”. Poetul, întărit în convingerea că „atâta vreme cât vom cânta, nu ne vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui Nicolae Novac și N.S. Govora, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954). Punând în evidență condiția poetului damnat, această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
plaiul veșnic invocat, înfrățit cu celestul („Revarsă-ți harul tău pe plaiuri,/ Pe coama munților, pe ape./ Aprinse rugi din mii de naiuri/ Mireasma inimii-n năstrape//[...]// Întâiul cântec, Doamne, iată-l.../ Ning flori de rai și clopoței./ Tu-mi cânți în fluier: Unul, Tatăl.../ Tot cerul cântă-n anii mei”). Se remarcă predilecția autorului pentru cântec. Plecând de la „cântece de țară”, el se regăsește sub alte orizonturi în „cântece din fluier”, adaptate firesc exilului („Gârboviți de mers și de-așteptare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]