43,859 matches
-
cu succes decât În februarie 1960. Cu toate acestea, nici francezii și nici englezii nu doreau să cedeze controlul armamentului nuclear unei entități europene de apărare; francezii, În special, se temeau că americanii ar putea permite accesul nemților la declanșatorul nuclear. Americanii au concluzionat fără entuziasm că prezența lor În Europa era indispensabilă: exact ce voiau să audă aliații lor europeni 8. Al doilea considerent care Îi lega pe americani de Europa era problema Berlinului. În urma blocadei din 1948-1949, capitala Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscova a atras din nou atenția internațională asupra Berlinului, generând o criză de trei ani În legătură cu statutul orașului. În 1958, URSS era din nou Îngrijorată că Statele Unite i-ar putea Înarma pe vecinii săi vest-germani, de data aceasta cu arme nucleare. Nu era, așa cum am văzut, o temere nefondată - la urma urmei, o Împărtășeau și unii occidentali. Hrușciov a decis așadar să folosească Berlinul, oraș de care rușii, de altfel, nu se sinchiseau ca pârghie pentru a bloca nuclearizarea Bonnului, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Moscova, adresându-se puterilor occidentale: Imperialiștii au transformat chestiunea germană Într-o sursă permanentă de tensiune internațională. Elitele conducătoare ale Germaniei Occidentale fac tot posibilul să stârnească pasiuni militare Împotriva RDG... Cuvântările cancelarului Adenauer și ministrului Apărării Strauss, dotarea nucleară a armatei federale și diferitele exerciții militare sunt, toate, semnele unei tendințe clare În strategia elitelor vest-germane... A sosit vremea ca semnatarii Acordului de la Potsdam să renunțe la ce a mai rămas din regimul de ocupație În Berlin și să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credibilitate, iar opinia neutralistă și antinucleară ar fi câștigat teren În RFG și nu numai. Dar chiar dacă puterile occidentale insistau să rămână În Berlin, URSS putea cere la schimb, când Își dădea acordul, garanția că Bonnul nu va primi arme nucleare. Când liderii occidentali au refuzat orice concesii În privința Berlinului, amintind că Însăși URSS Încălcase angajamentele de la Potsdam când a integrat Berlinul de Est În guvernul și instituțiile est-germane Înainte de semnarea unui tratat final, Hrușciov a Încercat din nou. După o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demonstrat că cele două mari puteri semănau mai mult decât le plăcea să creadă. Dacă Moscova Își propunea să nu redeschidă subiectul statutului Aliaților În Berlin, Washingtonul accepta existența unui guvern est-german și urma să reziste cererii vest-germane de arme nucleare. Stabilitatea În centrul Europei era În interesul ambelor părți; mai la obiect, URSS și Statele Unite erau sătule de solicitările clienților lor germani. Primul deceniu al Războiului Rece le conferise politicienilor germani din Est și din Vest o influență fără precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armate convenționale În Europa și ar fi putut ocupa Berlinul de Vest (și mare parte din Europa Occidentală) În orice moment. Dar, cum Statele Unite promiseseră că vor apăra libertatea Berlinului de Vest prin orice mijloace (În practică, asta Însemna arme nucleare), Hrușciov n-avea nici cea mai vagă intenție să riște un război nuclear pentru Germania. După cum consemna ulterior În memoriile sale ambasadorul URSS la Washington, „Kennedy a supraestimat disponibilitatea lui Hrușciov de a face gesturi decisive În Berlin: cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mare parte din Europa Occidentală) În orice moment. Dar, cum Statele Unite promiseseră că vor apăra libertatea Berlinului de Vest prin orice mijloace (În practică, asta Însemna arme nucleare), Hrușciov n-avea nici cea mai vagă intenție să riște un război nuclear pentru Germania. După cum consemna ulterior În memoriile sale ambasadorul URSS la Washington, „Kennedy a supraestimat disponibilitatea lui Hrușciov de a face gesturi decisive În Berlin: cel mai agresiv a fost Înălțarea Zidului”11. După Berlin și Cuba, superputerile au trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la rezolvarea incertitudinilor din prima fază a Războiului Rece. La 20 iunie 1963, un „fir roșu” lega Moscova de Washington; o lună mai târziu, convorbirile de la Moscova dintre Statele Unite, URSS și Marea Britanie culminau cu parafarea unui Tratat pentru Interzicerea Testelor Nucleare. Acest tratat, intrat În vigoare la 10 octombrie, avea o importanță deosebită pentru Europa - nu atât prin obiectivele declarate, cât prin subtext. Nici una dintre marile puteri nu dorea ca armele nucleare să ajungă În mâinile Chinei sau Germaniei de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marea Britanie culminau cu parafarea unui Tratat pentru Interzicerea Testelor Nucleare. Acest tratat, intrat În vigoare la 10 octombrie, avea o importanță deosebită pentru Europa - nu atât prin obiectivele declarate, cât prin subtext. Nici una dintre marile puteri nu dorea ca armele nucleare să ajungă În mâinile Chinei sau Germaniei de Vest - acesta era scopul real al tratatului. O Germanie nenuclearizată era ceea ce dorea Moscova În schimbul unui compromis În Berlin; americanii erau dispuși să-și piardă din popularitate la Bonn pentru a atinge
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era scopul real al tratatului. O Germanie nenuclearizată era ceea ce dorea Moscova În schimbul unui compromis În Berlin; americanii erau dispuși să-și piardă din popularitate la Bonn pentru a atinge acest obiectiv. RFG a acceptat nu fără resentimente vetoul Înarmării nucleare, așa cum acceptaseră și divizarea Berlinului, pentru a-i reține pe americani. Între timp, tratatul confirma o direcție nouă În strategia sovietică: atenția URSS părăsea Europa pentru a se Îndrepta spre alte continente. Stabilizarea Războiului Rece În Europa, probabilitatea redusă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
concluzia confortabilă că un conflict armat convențional era depășit. Războiul, credeau mulți În anii 1953-1963, era improbabil, cel puțin pe continentul european (el a continuat să rămână soluția predilectă pentru rezolvarea conflictelor În restul lumii). În cazul unui război, arsenalul nuclear uriaș al marilor puteri sugera consecințe de o gravitate inimaginabilă: războiul nu putea fi decât rezultatul unei greșeli de calcul. Iar În acest caz, europenii nu puteau face mare lucru pentru a-i atenua consecințele. Nu toată lumea era de aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezultatul unei greșeli de calcul. Iar În acest caz, europenii nu puteau face mare lucru pentru a-i atenua consecințele. Nu toată lumea era de aceeași părere. Pentru câțiva, aceeași stare de fapt a inspirat mișcări de protest care cereau dezarmarea nucleară imediată. Campania pentru Dezarmare Nucleară (CDN) din Marea Britanie a fost lansată la Londra pe 17 februarie 1958. De la Început s-a plasat ferm În marea tradiție a opoziției radicale din politica britanică: majoritatea suporterilor erau educați, adversari ai violenței și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iar În acest caz, europenii nu puteau face mare lucru pentru a-i atenua consecințele. Nu toată lumea era de aceeași părere. Pentru câțiva, aceeași stare de fapt a inspirat mișcări de protest care cereau dezarmarea nucleară imediată. Campania pentru Dezarmare Nucleară (CDN) din Marea Britanie a fost lansată la Londra pe 17 februarie 1958. De la Început s-a plasat ferm În marea tradiție a opoziției radicale din politica britanică: majoritatea suporterilor erau educați, adversari ai violenței și cu vederi de stânga; solicitările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanică: majoritatea suporterilor erau educați, adversari ai violenței și cu vederi de stânga; solicitările lor erau adresate În primul rând propriului guvern, nu rușilor sau americanilor (cele două mari partide din Regatul Unit erau amândouă convinse de necesitatea unui potențial nuclear britanic independent, deși era limpede, la sfârșitul anilor ’50, că o bombă britanică nu Își putea atinge ținta fără rachetele și submarinele americane). La apogeu, În 1962, CDN a raliat 150.000 de suporteri pentru marșul anual de protest la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Institutul pentru Arme Atomice de la Aldermaston. Dar, În cursul anilor ’60, campania britanică și-a pierdut din vigoare, ca și mișcările similare din Germania de Vest și statele Beneluxului. Protestatarii au devenit insignifianți după semnarea Tratatului de Interzicere a Testelor Nucleare: era din ce În ce mai greu să pretinzi că anihilarea amenința Europa; dezarmarea a fost Înlocuită de subiecte noi pe agenda radicală. Chiar și În URSS, fizicianul atomic și disidentul Andrei Saharov a abandonat tema riscului unui dezastru nuclear iminent, Îndreptându-și atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Interzicere a Testelor Nucleare: era din ce În ce mai greu să pretinzi că anihilarea amenința Europa; dezarmarea a fost Înlocuită de subiecte noi pe agenda radicală. Chiar și În URSS, fizicianul atomic și disidentul Andrei Saharov a abandonat tema riscului unui dezastru nuclear iminent, Îndreptându-și atenția „dinspre problemele mondiale spre apărarea indivizilor”. Majoritatea occidentalilor erau, fără Îndoială, În favoarea dezarmării nucleare, atunci când subiectul le era adus În discuție: sondajele din 1963 arată că Îndeosebi italienii ar fi Întâmpinat cu bucurie interzicerea tuturor armelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de subiecte noi pe agenda radicală. Chiar și În URSS, fizicianul atomic și disidentul Andrei Saharov a abandonat tema riscului unui dezastru nuclear iminent, Îndreptându-și atenția „dinspre problemele mondiale spre apărarea indivizilor”. Majoritatea occidentalilor erau, fără Îndoială, În favoarea dezarmării nucleare, atunci când subiectul le era adus În discuție: sondajele din 1963 arată că Îndeosebi italienii ar fi Întâmpinat cu bucurie interzicerea tuturor armelor nucleare. Francezii erau mai puțin unanimi, iar nemții și englezii aveau păreri Împărțite, deși peste tot exista o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iminent, Îndreptându-și atenția „dinspre problemele mondiale spre apărarea indivizilor”. Majoritatea occidentalilor erau, fără Îndoială, În favoarea dezarmării nucleare, atunci când subiectul le era adus În discuție: sondajele din 1963 arată că Îndeosebi italienii ar fi Întâmpinat cu bucurie interzicerea tuturor armelor nucleare. Francezii erau mai puțin unanimi, iar nemții și englezii aveau păreri Împărțite, deși peste tot exista o majoritate net antinucleară. Dar, spre deosebire de dezbaterile animate despre dezarmare din anii ’20 și Începutul anilor ’30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu bucurie interzicerea tuturor armelor nucleare. Francezii erau mai puțin unanimi, iar nemții și englezii aveau păreri Împărțite, deși peste tot exista o majoritate net antinucleară. Dar, spre deosebire de dezbaterile animate despre dezarmare din anii ’20 și Începutul anilor ’30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii și (În mod oficial) francezii aveau arme nucleare, iar dintre ceilalți nimeni nu Încerca să se Înarmeze, cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși peste tot exista o majoritate net antinucleară. Dar, spre deosebire de dezbaterile animate despre dezarmare din anii ’20 și Începutul anilor ’30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii și (În mod oficial) francezii aveau arme nucleare, iar dintre ceilalți nimeni nu Încerca să se Înarmeze, cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de prezența bazelor militare americane pe teritoriul lor, care i-ar fi pus În pericol În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îngrijorare aparțineau superputerilor, iar europenii au conchis, pe bună dreptate, că nu aveau mare influență asupra deciziilor luate la Moscova și Washington. Mai mult, caracterul pronunțat ideologic al retoricii americane din timpul Războiului Rece a permis multor vest-europeni, după ce pericolul nuclear iminent trecuse, să considere că făceau o favoare Statelor Unite acceptându-le protecția. și astfel, În loc să se angajeze de o parte sau alta În dezbaterile pe tema dezarmării, ei și-au văzut de ograda proprie. Aspectul cel mai remarcabil al scenei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cetățeni, protectoratul american reprezenta o sursă de securitate, dar și de resentimente. Iar acestea din urmă n-au făcut decât să se accentueze la sfârșitul anilor ’50, când a devenit clar că un război În Germania ar implica folosirea armelor nucleare tactice - sub controlul total al altora. Adenauer avertizase Încă din 1956 că RFG nu putea rămâne pentru totdeauna un „protectorat nuclear”. Atunci când, la Începutul anilor ’60, devenise clar că Aliații vestici ajunseseră la o Înțelegere cu Moscova pe această temă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se accentueze la sfârșitul anilor ’50, când a devenit clar că un război În Germania ar implica folosirea armelor nucleare tactice - sub controlul total al altora. Adenauer avertizase Încă din 1956 că RFG nu putea rămâne pentru totdeauna un „protectorat nuclear”. Atunci când, la Începutul anilor ’60, devenise clar că Aliații vestici ajunseseră la o Înțelegere cu Moscova pe această temă delicată și că nu vor permite niciodată accesul Germaniei la arme nucleare, Adenauer s-a Înfuriat 19. Pentru scurtă vreme, se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că RFG nu putea rămâne pentru totdeauna un „protectorat nuclear”. Atunci când, la Începutul anilor ’60, devenise clar că Aliații vestici ajunseseră la o Înțelegere cu Moscova pe această temă delicată și că nu vor permite niciodată accesul Germaniei la arme nucleare, Adenauer s-a Înfuriat 19. Pentru scurtă vreme, se părea că Bonnul ar putea renunța la loialitatea față de Washington În favoarea Parisului lui de Gaulle: Franța și RFG erau legate prin resentimentul față de tratamentul despotic al americanilor și suspiciunea comună că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de Washington În favoarea Parisului lui de Gaulle: Franța și RFG erau legate prin resentimentul față de tratamentul despotic al americanilor și suspiciunea comună că SUA Încerca să se debaraseze de obligațiile față de clienții săi europeni. Efortul Franței de a dobândi arme nucleare proprii oferea, desigur, un precedent atrăgător pentru Germania de Vest, pe care de Gaulle l-a exploatat cu măiestrie În eforturile sale de a Îndepărta Bonnul de prietenii americani. Conform lui de Gaulle (În aceeași conferință de presă din 14
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]