45,675 matches
-
fi de cursă lungă, cum s-a obișnuit publicul bucureștean și nu numai, sau face parte din arsenalul regizorilor teribiliști la modă. Cum este și Vera Nemirova, de pildă, al cărei nume figurează pe afiș, care, ca și alți confrați, parcă luptă cât pot fi ei în stare pentru scoaterea chiar din circuit a însuși îndrăgitului gen al operei. Acest gen plin de noblețe, destul de pretențios, pe care muzica marilor compozitori ca și îndrăgiții străluciți interpreți de neuitat l-au servit
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
8, nr. 2 în fa diez minor, nr. 4 în Si Major, nr. 5 în Mi Major, nr. 9 în sol diez minor, nr. 11 în si bemol minor și nr. 12 în Re diez minor, care te-au transpus parcă într-o lume de vis. La fel de plăcută s-a dovedit a fi, după numai două zile, reîntâlnirea aceluiași îndrăgit pianist, și tot la Ateneul Român, într-un recital tot din creațiile lui Schubert, alături de alți doi mari interpreți, Silvia Marcovici
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
tot la Ateneul Român, într-un recital tot din creațiile lui Schubert, alături de alți doi mari interpreți, Silvia Marcovici la vioară și Alexander Kniazev la violoncel. Am simțit alături de ei bucuria interpretării ce se degaja de pe fețele lor, care exprimau parcă și momentul unic al satisfacției că oficiază împreună un ceremonial mult așteptat. Nu putem trece cu ușurință nici peste interpretarea de la Ateneul Român, a concertului susținut de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée, care a redat ”Intermezzi” op. 12, de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
După acest pretențios preambul, mă cuprinde emoția, întrucât, nefiind un cercetător sau muzicolog de profesie, nu cred că voi reuși o portretizare convingătoare a marelui compozitor și interpret. Minunatul copil, cu neobișnuitele sale calități, era dăruit de Dumnezeu părinților săi parcă pentru a le alina suferințele pentru dispariția timpurie a celorlalți șapte copii, chemați la El. Înzestrarea cu har muzical de geniu, proiectat de timpuriu pe firmamentul muzicii mondiale, dublat de o nemăsurată dragoste de neamul său și o modestie greu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
căruță cam doar ce se putea, lăsând pe mâna celor hrăpăreți toată agoniseala sa de o viață. La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se mai ștergea doar de stropii unei ploi mărunte care simbolizau parcă ultimul bocet al naturii însăși care se întristase că inegalabilul erou al culturii naționale părăsește meleagurile dragi, lăsând în urmă până și mormântul gol, gata pregătit. Să ne fie oare indiferentă grija pentru recunoștința reparatorie ce i se cuvine din partea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
valorile trecutului. Ar fi chiar și un exercițiu de civilizație nu numai de voință dacă ne-am respecta unii pe alții. Aceste deziderate ar contabiliza nebănuite beneficii. Deși e drept că anul acesta este mai dificil datorită confruntărilor electorale, dar parcă prea ne-am obișnuit să eșuăm. Dacă ne-am fi ascultat și respectat până acum unii pe alții cu sinceritate, chiar și în normala adversitate politică, ar fi fost posibil și am fi evitat rușinea ce ne apasă. Ar fi
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și noi să le ajutăm , toată livada era plină, pe jos era un covor de mere căzute, nu aveai pe unde călca. în acel an au rămas în Basarabia sute de hectare de livezi neculese, așa au rămas sub zăpadă. Parcă ne aflam în partea dreaptă a Prutului prin anii 1990-1991, după așa-zisa revoluție, sau ce o fi fost , căci guvernanții nu vor să ne spună adevărul nici după atâția ani. Era toamnă și nici grâul nu era secerat. Ajunși
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Tu, preschimbată într-o gară în care cine vrea coboară, Prin care cine vrea se plimbă Scuipând în datini și în limbă, Schimbată crud de minți demente în cruce de experimente: îți bat piroane-n mâni, picioare, Te stingi și parcă nu te doare, Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!” După simpozion
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
apoi am vizitat mai multe obiective din Chișinău. în seara aceleași zile am revenit la Iași. Ajunși în Copou la casa distinsului prof. Ioan Alexa, deși era o oră destul de târzie în noapte, era la fereastră casei așteptându ne. Voia parcă să-i aducem toată Basarabia acasă. PRIMA CĂLĂTORIE LA TAXOBENI Cu ajutorul doamnei Laurenția Poenaru am hotărât să facem o vizită la Taxobeni, la Natalia Ilașcu, mama patriotului Ilie Ilașcu, rămasă singură după decesul soțului la data de 27 iulie 1998
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
autorităților de la București, față de ce se întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un plâns înecat în lacrimi, ce venea parcă din toată ființa sa, un plâns al nedreptății ce se face întregului neam românesc: “...floarea mamei, băietul mamei, scumpul mamei, de ce nu ai venit!... Dacă mai vreți, mai veniți. Să veniți să mă luați să mă duceți la mănăstire, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de 22 decembrie 1998 plecăm către Taxobeni. șoferul acelui autobuz, aflând că mergem la mama patriotului, ne-a dat cinci lei moldovenești, din partea lui. Am ajuns în sat la orele 9,30. Pe mama Natalia o găsim în curtea casei, parcă așteptându-ne. Ne invită intr-o bucătărioară cu tavanul oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sunt astăzi spulberate. Speranțe frânte, trecerea de acasă, acasă a devenit și mai grea. Sărmanul român basarabean, nu mai poate trece ușor granița nedreaptă de la Prut, granița dintre români ca să-și vadă țara. Guvernanții de la București au clădit vămi solide, parcă pentru veșnicie să ne despartă. Trist, cumplit de trist!!!... Am revenit la Iași după câteva peripeții prin vamă. Peste două zile plec la Chișinău, unde am participat la Uniunea Scriitorilor, la lansarea cărții “Icoană Spartă Basarabia”, autor Nicolae Dabija. La
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
istorii: „HARTA ROMÂNIEI MARI VREAU, CHIAR DE M-OR UCIDE, DAR șTIU, PENTRU DREPTATE, PENTRU DREPTATE !”... Cer iertare că nu am puterea, harul cuvântului scris să pot reda această imensă dorință, gravitatea rostirii acestor cuvinte, glasul ferm, hotărât, ce venea parcă din adâncimea pământului și înălțimea cerului Divin, o voce ce părea că vine din străfundul îndureratei și zbuciumatei noastre istorii, ceva unic mi a fost dat să ascult, să trăiesc și să pot înregistra pe bandă de reportofon, să poată
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Din discuția din mașină aflu că merge la Vaslui. Numai Dumnezeu putea face asta, o mașină să depășească câțiva kilometri, trecând chiar pe acolo pe unde trebuia să intre în vama Sculeni și să treacă Prutul, spre Iași, să vină parcă special pentru mine, care trebuia să ajung la Iași, să nu întârzii la medic, unde aveam programare făcută cu câteva zile în urmă. Bunul Dumnezeu le rânduiește pe toate. A fost ceva deosebit. Acea persoană care m-a adus până la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Să-mi cumpărați două lacăte, să le schimb. Ei au chei!” „La magazin în sat nu se găsesc?” „Nu, numai la Ungheni. Așa m-am socotit eu astă noapte în sufletul meu: nu degeaba l-am visat și pe moșneag, parcă zicea: hai, hai, Natașa! Am murit eu, toți te pradă, toți te fură, nici nu ai ce mânca!” La rugămintea doamnei Rugină, măicuța Natalia explică: „Mie mi-a fost drag să învăț, și erau greutăți când am venit din refugiu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Vorbiți toată ziua cu puișorii.” „Abia astăzi i-am scos afară. Iată, am o pisică care se suie pe masă. Aproape nu am nimica, doar vreo două găini (oftează). Nu mai vine băiatul meu. Nu te mai văd, dragul mamei! Parcă te-au furat, nu știu. și pe vremea lui Stalin și tot le-a dat drumul. Dar acum nu știu ce vrea Smirnov de la tine? Așa scrie, <Smirnov și Snegur își bat joc de mine, mamă>.” „Ați văzut ce scrie în „Literatura
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și mai aștept încă două cuvinte de undeva. Dacă nu-i dă drumul, plec la București. Am să mă duc, așa cum oi putea. Mă duc la el, el nu vrea să-l scoată”. „La președintele Constantinescu?” „Da!...Trebuie să ajung. Parcă atuncea am vorbit cu Ciorbea (fost prim-ministru al României) și spunea că va face în toate chipurile, dar văd că nu-i nici un chip.” „Deci v-ați hotărât să mergeți la București.” „Da, m-am hotărât. Mă duc așa
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lui ștefan Ilașcu, am mers la Taxobeni pentru a face o masă de pomenire. Au contribuit la acel moment de pomenire: prof. Ioana Irimia, Laurenția Poenaru, Rodica șcraba, Constantin Chirilă, precum și Fabrica de Morărit și Panificație „Pangran” Iași. Măicuța aștepta, parcă știa că trebuie să vină cineva. Era prin curte. Mereu cu treabă. Se simțea presată de timp. în sufletul zbuciumatei mame, presimțirea că nu-și va mai vedea fiul, devenea tot mai grea, mai apăsătoare, cumplit de dureroasă. Iar în timpul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
plătind insuportabile taxe, suportând umilințe. Chiar și cei din dreapta Prutului pun întrebări, de unde vii și încotro te duci?.Nu o singură dată am reproșat celor de la vamă aceste lucruri. Dar indicațiile venite de undeva de sus erau și sunt făcute, parcă, special pentru a ne despărți, pentru a ne șicana, a ne face să renunțăm să mai trecem Prutul unii la alții. Aici se cuvine a rosti versul lui Nicolae Dabija: .......Dar dincolo de moarte, Țara mea, Nu mă părăsi, nu mă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dor ca o dojană: munți cine are nu mai e sărac. și Prutul, râul cel mai trist din lume, atuncea când ajunge-n Cernăuți, e-atât de mult, că nici n-ar face spume și-ar vrea s-o ia parcă-napoi, spre munți. De când există bezna și lumuna, de când pe lume e Bine și Rău, de cer este legată Bucovina și acolo-i mai aproape Dumnezeu. Ne amintim mai des de sora noastră răpită-n zi de pace, nu de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
au dat numai de fundături. M-am gândit adesea la câțiva dintre ratații de prestigiu ai generației mele dintr-un motiv pe cât de banal, pe atât de șocant: când ne întâlnim, toți se miră că lucrez zilnic, că scriu zilnic. Parcă s-ar fi vorbit să-mi pună aceeași întrebare: „Cum, tu chiar scrii în fiecare zi?“ Norocul meu a fost că-mi place să muncesc tot timpul, că am o conștiință de tâmplar sau de mecanic; uneori, mă duc zilnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
servești însă cartofiori inozinați, îi îndopi cu icre de păstrăv somonizat, despre care toată lumea știe că se prepară cu E 320, E 230 și E 224 și că sulfiții, polifosfații, ortofenilfenolul și butil-hidroxi-anisola de import ajută la creștere, iar ei parcă ar aștepta altceva. Ionel, Andreea, Angeluța, de unde să vă dea bunica morcovi, ardei grași și roșii fără nitrați? Mai e vreun țăran care să nu vândă la șosea legume din Turcia și portocale grecești fără bifenil?“ „Mai ceartă-i și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine. La urma urmei, și eu tot aia le întrebasem, unde se afla toaleta. „Ei, și? veți spune. Unde-i morala?“ Ce morală? Ce schepsis? Ce noimă? Ce, parcă ar fi pentru prima oară când se petrec lucruri care ne otrăvesc existența, iar pentru ele nu există decât soluții cu pierderi și mai mari? Noima e că ar trebui să ne pregătim de foarte devreme pentru ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cazarmă. Sau ca o mină din Silezia. Într-un ziar a apărut un articol despre grupările extremiste secrete care au scos capul. În fotografia care însoțea articolul putea fi recunoscut și Vasile B. Colegilor li se vedeau numai cefele. Gomoiu parcă intrase în pământ. Nu răspundea la telefon, iar soneria apartamentului era stricată. Într-o seară, Vasile B. l-a întâlnit pe profesor la lift. Purta pălărie și s-a făcut că nu-l cunoaște. „De unde ai, mă, Gomoiule, șepcile alea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sat, că-mi auzeam rotițele cum îmi fâșâie-n cap. Prima zi a mai fost cum a fost, însă pe urmă am simțit o apăsare-n plexul solar care nu m-a lăsat decât după ce m-am întors la birou. Parc-aș fi avut înăuntru un ceas care mă anunța din oră-n oră că nu muncesc. E nouă, de ce stai?! E zece, tot stai? E unsprezece, de ce stai? E două, toată lumea e la treabă, iar tu nu muncești. Ați mâncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]