43,501 matches
-
fiind de o valoare comparabilă cu scrierile istorice ale lui Walter Scott, Victor Hugo, Alessandro Manzoni și Gustave Flaubert și plasând romanul "Șoimii" pe tradiția internă a romanelor lui Ioan Slavici și Duiliu Zamfirescu. Romanul a apărut zilnic în paginile ziarului (pe ultima pagină) până la data de 25 ianuarie/7 februarie 1904 ("Voința națională", București, ediția 3-a, anul XXI, nr. 5639), numele autorului fiind ortografiat Mihaǐ Sadoveanu. Varianta finală a romanului reproduce fidel prima versiune, schimbând nararea acțiunii de la persoana
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
social media Instagram, făcând aluzii la posibilii textieri și colaboratori, utilizând hashtag-uri. Prima dată, aceasta a postat despre o vizită la un studio de înregistrări cu DJ-ul și producătorul suedez Avicii. Producătorul de înregistrări Carl Falk a povestit pentru ziarul "Dagens Nyheter" despre ședințele de înregistrare cu Madonna și Avicii. El a reamintit că unsprezece demo-uri au fost înregistrare timp de o săptămână la Henson Recording Studios în Hollywood, utilizând chitări acustice și pian. Un total de șase personaluri au
Rebel Heart () [Corola-website/Science/333846_a_335175]
-
douăzeci și șase în Regatul Unit, devenind astfel cel de-al 71-lea disc single al Madonnei care să se claseze în top 40. Numeroase agenții de presă au început să raporteze despre turneul de concerte care va sprijini albumul. Ziarul italian "Torino Today" a anunțat că Madonna plănuiește o revenire în Torino pe 20 și 21 noiembrie 2015. Turneul s-a numit Rebel Heart Tour și a vizat America de Nord, Europa, Asia și Oceania, cu primul concert la 9 septembrie 2015
Rebel Heart () [Corola-website/Science/333846_a_335175]
-
de greață și slăbiciune, precum și de dureri de cap și leziuni pe piele care se asemănau cu orice fel de vânătăi ușoare. În cele din urmă, el l-a contactat pe jurnalist Jose Martins, care plasase un anunț într-un ziar cu privire la faptul că era în căutarea unor persoanele care au avut experiențe cu OZN-uri. Auzind povestea lui Boas, Martins l-a contactat pe Dr. Olavo Fontes de la Școala Națională de Medicină a Braziliei; Fontes a intrat, de asemenea, în
Antônio Vilas Boas () [Corola-website/Science/333877_a_335206]
-
până la urmă, orașul natal a fost de fapt subiectul unei cronici a marilor spirite și așezări din piatră, care au conferit identitate acestei localități. Scrierile sale și-au găsit loc în publicistica locală din Roman (Cronica Romanului, Gazeta de Roman, Ziarul de Roman, Școala Nouă, , Melidonium, (Câmpulung Moldovenesc), Cronica Episcopiei Hușilor, Zori Noi (Suceava), , TVR Iași, Radio București, România literară, Convorbiri literare, Cronica (Iași), Antiteze, Asachi, Apostolul, Ceahlăul, Monitorul de Neamț (Piatra Neamț), Ateneu (Bacău), Pagini medicale Bârlădene, Bârladul, (Bârlad), Opinia Fălticeneană
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
la colegiul comunității locale la jumatatea primului semestru, și după ce a lucrat ca vânzător de cupoane de reduceri și că striper, a ajuns fără adăpost în Maui, dormind într-o furgonetă și într-un cort pe plajă. El a declarat ziarului The Independent: Este un loc minunat pentru a trăi fără adăpost. Am băut, am fumat iarbă, si am lucrat ore minime, suficient doar pentru a acoperi gazul, alimentele, si proviziile de pescuit." El a amintit că asculta albumul "2001" a
Chris Pratt () [Corola-website/Science/333093_a_334422]
-
o armă, că nu strică!." La începutul anilor '40, poetul Pena publica frecvent în "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, "Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, "Ziarul Universul". În 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 - 1993) îl numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi Ion
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
strică!." La începutul anilor '40, poetul Pena publica frecvent în "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, "Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, "Ziarul Universul". În 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 - 1993) îl numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi Ion Pena vine între noi
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor", scrisă la Sichevița, județul Caraș Severin în 1937 - 1938 în care Pena merge cu anticipația până în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicată în ziarul „Drum” in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011), în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează pe Orwell. În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
Pena C.I. - poet. Colaborator la revista „Drum”, apărută în orașul Roșiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alții, la care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de specialitate și au colaborat asiduu la revistele și ziarele legionare din țară”, precizându-li-se și opera. „Nu avea predilecție pentru cultul legionar”, afirma Luca I Ionescu din Domnești - Argeș, cel ce între 1941 - 1943 s-a cunoscut cu poetul (afirmație făcută în emisiunea de evocare a lui Pena
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Acest volum cuprinde următoarele secțiuni: - Epigrame publicate în volumul „Furcile caudine”<br> - Epigrame refuzate în 1939, la publicarea volumului „Furcile caudine”<br> - Epigrame din volumul„Flori veninoase"<br> - Alte epigrame, publicate în diverse ziare și reviste - Poezii publicate în diferite ziare și reviste ale vremii<br> - Placheta „Simple nimicuri” - „Moneda fantazienilor” - povestite utopică<br> - „Exclusivismul rasei și culturii germane” Abia după „dezghețul ideologic” din deceniul al șaptelea, Pena este inclus în antologia "Epigramisti români
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
Acest volum cuprinde următoarele secțiuni: - Epigrame publicate în volumul „Furcile caudine”<br> - Epigrame refuzate în 1939, la publicarea volumului „Furcile caudine”<br> - Epigrame din volumul„Flori veninoase"<br> - Alte epigrame, publicate în diverse ziare și reviste - Poezii publicate în diferite ziare și reviste ale vremii<br> - Placheta „Simple nimicuri” - „Moneda fantazienilor” - povestite utopică<br> - „Exclusivismul rasei și culturii germane” Abia după „dezghețul ideologic” din deceniul al șaptelea, Pena este inclus în antologia "Epigramisti români de ieri și de azi" a lui
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
Moneda fantazienilor” - povestite utopică<br> - „Exclusivismul rasei și culturii germane” Abia după „dezghețul ideologic” din deceniul al șaptelea, Pena este inclus în antologia "Epigramisti români de ieri și de azi" a lui N. Crevedia, din 1975 - Editura Eminescu. Iar in ziarul „Teleormanul ”, din 29 septembrie 1979, Gh. Filimon și I. Bâlă în articolul „Fișe de istorie literară” consemnează curajos pentru acea vreme: „Printre condeierii teleormăneni se numără și Ion Pena, poet delicat și plin de talent, pe nedrept, poate uitat astăzi
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
a publicat tânărul absolvent primul volum, o traducere din limba germană a unei „cărți de cetire” (1856). Lui Dimitrie Gusti i-a dedicat Melidon și prima lui lucrare originală din 1858, iar debutul în presă și l-a făcut la ziarul "Zimbrul" condus de Theodor Codrescu. Zece ani mai târziu, în 1868, în calitatea lui de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice din România și de președinte al comisiei însărcinate de domnitorul Carol I cu înființarea Școlii Normale de la București, tot
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
întoarcă în țările de origine, iar Fedin a fost inclus într-un eșalon care a fost repatriat în cadrul schimbului de prizonieri. A plecat cu un geamantan plin cu însemnări din perioada prizonieratului german, precum și cu un teanc de tăieturi din ziare, și a ajuns în cele din urmă la Moscova. Întors în patrie, Konstantin Fedin s-a alăturat bolșevicilor, s-a înrolat în Armata Roșie și a participat cu entuziasm ca ziarist, corespondent de presă și scriitor la lupta dusă de
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
dar evoluția evenimentelor scoate la suprafață aspecte nebănuite. Astfel, sub fațada poleită a decenței burgheze din idilicul oraș german se ascund manifestări naționaliste și dușmănoase, documentate de autor nu doar prin propria sa experiență, ci din editoriale și articole din ziarele vremii. Analizând romanul sovietic din epoca de construire a socialismului, publicista Sorana Gurian considera că, în afară de vechea gardă literară rusă (formată din Maxim Gorki, Boris Pasternak, Aleksei Tolstoi și Aleksandr Blok) care a aderat la realismul sovietic, creatori adevărați de
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
în occident. În această postură, a acționat sub numele de cod Bordea. Unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi a fost Andrei Nicola, provenit și el din vechea garnitură a SSI. La acea dată, Andrei Nicola era administrator al ziarului Patria din München, editat de generalul Ion Gheorghe, fost ministru plenipotențiar al României în Reich, din 1942 și până în august 1944. Gheorghe Balotescu încă mai figura în anul 1960, în evidențele Securității Române, printre emigranții români din Europa occidentală dați
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Pitești. S-a născut pe 16 aprilie 1977 la Pitești, fiind fiul poetului și filologului Mircea Meleșteu. A debutat cu poezie, în data de 8.XII.1998 în „Săgetătorul”- supliment cultural al ziarului „Argeșul” , dar cele mai mari succese le-a cunoscut în proză, pentru care a primit importante premii literare. În studenție a frecventat cenaclul Juventus al Casei de Cultură al Studenților din Pitești, pe care, ulterior, l-a condus timp de
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
concursul național „Lirismograf”, secțiunea proză Sibiu, 2003 Premiul Directiei de Cultura Argeș la concursul național de poezie „Ion Pillat” 2003 Diploma de excelență în domeniul poeziei acordată de Direcția Cultură Argeș -2001 Premiul I concursul de poezie „Primele iubiri”- 2001- ziarul Argeșul Creațiile sau referințe critice despre scrierile lui Cristian Melesteu au fost găzduite de revistele Romania literară, Steaua, Orizont, Luceafărul, Argeș, Hyperion, Flacăra, Cafeneaua literară, Convorbiri literare, Fereastra, Oglinda literară,etc. Despre creațiile lui Cristian Melesteu au scris: Alex Ștefănescu
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
crime. Creionul fiind un premiu pe care l-au primit mai demult pentru muzică. Din cauza unei datorii de 1000 de dolari față de acesta și, deci, a unei greșeli din trecut, nu-l poate aresta. Totul se rezolvă însă când în ziarul "The Clarion Call" citește un anunț că se dau 1000 de dolari celui care va ajuta cu informații la arestarea criminalului. Segmentul "Ultima frunză" este regizat de Jean Negulesco, după un scenariu de Ivan Goff și Ben Roberts, cu Anne
Casă plină (film din 1952) () [Corola-website/Science/333338_a_334667]
-
stins din viață la 23 ianuarie 1939, fiind înmormântat în cimitirul din Cernăuți în 25 ianuarie, cu onoruri militare date de un pluton al Regimentulului 4 pionieri. A lucrat 13 ani, între anii 1923-1936, ca gazetar (și redactor șef) la ziarul "Glasul Bucovinei" ) și "Voluntarul bucovinean". Începând cu anul 1928 a devenit membru al Baroului avocaților din Bucovina. În perioada interbelică a mai fost avocat la Casa de Asigurări Sociale Cernăuți și la sucursala Băncii Naționale din Cernăuți. Între anii 1935-1936
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]
-
de administrație publică în Olanda (2001). În tinerețe a jucat fotbal la nivel profesionist la Politehnica Chișinău si FC Rapid Cărpineni, după care și-a încheiat cariera sportivă și a urmat armata sovietică. În 1976-1989 a fost colaborator extern la ziarul “Tineretul Moldovei”. Între 1989-1991 a fost redactor-șef adjunct al ziarului capitalei “Curierul de seară”. În 1991-1993 a fost redactor-șef adjunct al ziarului parlamentului Republicii Moldova “Sfatul Țării”. Între 1991-1993 a fost radioreporter pentru Republica Moldova la Radio “Svoboda” (Liberty) și
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
la nivel profesionist la Politehnica Chișinău si FC Rapid Cărpineni, după care și-a încheiat cariera sportivă și a urmat armata sovietică. În 1976-1989 a fost colaborator extern la ziarul “Tineretul Moldovei”. Între 1989-1991 a fost redactor-șef adjunct al ziarului capitalei “Curierul de seară”. În 1991-1993 a fost redactor-șef adjunct al ziarului parlamentului Republicii Moldova “Sfatul Țării”. Între 1991-1993 a fost radioreporter pentru Republica Moldova la Radio “Svoboda” (Liberty) și BBC, iar în anul 1992, în timpul conflictului de pe Nistru a fost
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
a încheiat cariera sportivă și a urmat armata sovietică. În 1976-1989 a fost colaborator extern la ziarul “Tineretul Moldovei”. Între 1989-1991 a fost redactor-șef adjunct al ziarului capitalei “Curierul de seară”. În 1991-1993 a fost redactor-șef adjunct al ziarului parlamentului Republicii Moldova “Sfatul Țării”. Între 1991-1993 a fost radioreporter pentru Republica Moldova la Radio “Svoboda” (Liberty) și BBC, iar în anul 1992, în timpul conflictului de pe Nistru a fost reporter de război pentru Radio Svoboda. În 1992-1999 a fost fondator și director
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]