43,561 matches
-
mascarea acestei sărăcii asumând diferite poze. Sunt semnificative caracteristicile chipului: chipul este o prezență vie, nu este aruncată undeva în mod sartrian, ci se impune în spațiul său ca libertate care nu se poate deduce și nu poate fi derivată; chipul, ca manifestare, are un cuvânt la imperativ: „Tu nu vei ucide!”, nu numai în sensul de a nu lua viața, ci de a nu înjosi în celălalt nivelul calității de a fi a vieții. Acest imperativ se înrădăcinează în structura
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sensul de a nu lua viața, ci de a nu înjosi în celălalt nivelul calității de a fi a vieții. Acest imperativ se înrădăcinează în structura unei ființe care este mereu „mai mult”, motiv pentru care, fiind expresia acestei tendințe, chipul devine un semnal de interdicție; chipul spune dependență de celălalt și autonomie, manifestarea omului ne-apărat care vrea să fie apărat, incomplet care pretinde să fie completat; chipul este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ci de a nu înjosi în celălalt nivelul calității de a fi a vieții. Acest imperativ se înrădăcinează în structura unei ființe care este mereu „mai mult”, motiv pentru care, fiind expresia acestei tendințe, chipul devine un semnal de interdicție; chipul spune dependență de celălalt și autonomie, manifestarea omului ne-apărat care vrea să fie apărat, incomplet care pretinde să fie completat; chipul este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit, al cărui semn și urmă este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care este mereu „mai mult”, motiv pentru care, fiind expresia acestei tendințe, chipul devine un semnal de interdicție; chipul spune dependență de celălalt și autonomie, manifestarea omului ne-apărat care vrea să fie apărat, incomplet care pretinde să fie completat; chipul este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit, al cărui semn și urmă este el. Chipul este spațiul în care Celălalt-infinit se revelează și semn al Chipului care este ascuns, dar, în același timp, mereu prezent
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fiind expresia acestei tendințe, chipul devine un semnal de interdicție; chipul spune dependență de celălalt și autonomie, manifestarea omului ne-apărat care vrea să fie apărat, incomplet care pretinde să fie completat; chipul este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit, al cărui semn și urmă este el. Chipul este spațiul în care Celălalt-infinit se revelează și semn al Chipului care este ascuns, dar, în același timp, mereu prezent. „Chipul este prezent în refuzul său de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dependență de celălalt și autonomie, manifestarea omului ne-apărat care vrea să fie apărat, incomplet care pretinde să fie completat; chipul este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit, al cărui semn și urmă este el. Chipul este spațiul în care Celălalt-infinit se revelează și semn al Chipului care este ascuns, dar, în același timp, mereu prezent. „Chipul este prezent în refuzul său de a fi conținut. În acest sens el nu ar putea fi înțeles, adică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să fie apărat, incomplet care pretinde să fie completat; chipul este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit, al cărui semn și urmă este el. Chipul este spațiul în care Celălalt-infinit se revelează și semn al Chipului care este ascuns, dar, în același timp, mereu prezent. „Chipul este prezent în refuzul său de a fi conținut. În acest sens el nu ar putea fi înțeles, adică înglobat. Nici văzut, nici atins - căci, în senzația vizuală sau tactilă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit, al cărui semn și urmă este el. Chipul este spațiul în care Celălalt-infinit se revelează și semn al Chipului care este ascuns, dar, în același timp, mereu prezent. „Chipul este prezent în refuzul său de a fi conținut. În acest sens el nu ar putea fi înțeles, adică înglobat. Nici văzut, nici atins - căci, în senzația vizuală sau tactilă, identitatea eului învăluie alteritatea obiectului care devine astfel conținut. Celălalt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de gen. Alteritatea Celuilalt nu depinde de o calitate anume care l-ar distinge de mine, căci o distincție de această natură ar implica între noi aceeași comunitate de gen care anulează alteritatea. [...] Celălalt rămâne infinit transcendent, infinit străin - însă chipul său, în care se produce epifania sa și care face apel la mine, se desparte de lumea care ne poate fi comună, ale cărei virtualități se înscriu în natura noastră și pe care le dezvoltăm în existența noastră”. De această
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se produce epifania sa și care face apel la mine, se desparte de lumea care ne poate fi comună, ale cărei virtualități se înscriu în natura noastră și pe care le dezvoltăm în existența noastră”. De această filosofie a „chipului”, pe care am subliniat-o în manifestarea persoanei, care spune imperativul „Nu vei ucide!”, se leagă conceptul de responsabilitate. Din punct de vedere al limbajului, „responsabilitatea” ca și concept trimite la termenul latin respondeo, ere, care înseamnă „a răspunde cuiva
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
același timp aparține istoriei, prin intermediul memoriei. Privirea spre trecut o ajută să-și regăsească rădăcinile și chiar identitatea. Până și maturizarea umană este legată de maturizarea conștiinței sale istorice și morale. Adevărata problemă constă în necesitatea de a reda adevăratul chip al persoanei umane, în pofida unei viziuni restrictive despre valoarea și drepturile ei, având în vedere și piedicile de natură economică și socială care, de fapt, se referă la o criză antropologică profundă. FENOMENUL GLOBALIZĂRII ÎN REFLECȚIA SOCIALĂ A PAPEI IOAN
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a celor răi. O altă referință care iluminează această aprofundare despre conștiință este Sfântul Ieronim. În Comentariul lui Ezechiel, în primul capitol, în care apare termenul synteresis, este descrisă imaginea celor patru animale cu asemănare umană și care au patru chipuri și patru aripi. Ieronim vorbește despre interpretările simbolismului celor patru animale și despre interpretările unor autori greci care văd o aluzie la cele patru puteri ale sufletului. Elementele care rezultă sunt foarte importante: omul reprezintă partea rațională a sufletului; leul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de ambiguitate în orice aspect ar fi considerat. După concepția unora, acest lucru este evident încă de la rădăcina sa lingvistică, din limba greacă πρόσωπον cu semnificația de „ceea ce apare înaintea ochilor, deci partea anterioară a lucrurilor, în om, mai ales chipul, apoi masca și, mai târziu, rolul, caracterul, atitudinea”. Se pare că, din cauza pronunției greșite a cuvântului grec din partea romanilor, argument de nesusținut, s-a ajuns la termenul latin persona, de la verbul personare, cuvântul persona având semnificația de „mască”, folosită cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
persona, de la verbul personare, cuvântul persona având semnificația de „mască”, folosită cu scopul de a amplifica vocea pentru a ajunge la toți spectatorii. Însă raportul dintre persona cu contextul lingvistic grec nu este liniar. La romani, persona este diferită de „chip”, în timp ce în limba greacă ambele semnificații provin din același cuvânt. Termenul de persona este folosit și pentru a traduce termenul grec hypostasis, fapt care indică imposibilitatea de a afla, în limba latină, un corespondent potrivit termenului grec. Termenul substantia nu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care desemnează masca în limba latină, se suprapune cu un ansamblu de cuvinte vechi care fac referință și la masca folosită în contextul ritual în teatrul pre-literar, fapt din care rezultă că persona absoarbe această preistorie conceptuală. „Masca teatrală (sau chipul), care, după cum se știe, este semnificația originară a «persoanei» (prosôpon), poartă în sine o ambiguitate de fond, pe care o regăsim prezentă în conceptul juridic. Masca teatrală se pretează bine pentru a ascunde diferențele, dar în același timp caracterizează personajele
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sens, se poate recunoaște cu ușurință influența lui Ambrozie din Milano, care determină în evoluția lui Augustin începutul unei „schimbări culturale și religioase radicale” și întărește baza teologico - antropologică cu conceptul de „Dumnezeu ca substanță spirituală” și omul „creat după chipul și asemănarea Lui”. În Comentariul la Cartea Genezei, Augustin crede că prin verbul la plural, „Să facem!” se vrea să se indice superioritatea naturii umane și avertizează că „cuvântul creator nu a fost distins de actul creator, ci ambele au
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
umane și avertizează că „cuvântul creator nu a fost distins de actul creator, ci ambele au fost simultane, deoarece aici se spune: Să facem!”. Superioritatea naturii umane față de alte creaturi este indicată în sufletul său rațional, în care el reflectă chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu. Același Augustin explică modul în care trebuie să se înțeleagă cuvintele care descriu crearea omului, cu referire la plural doar la crearea omului, inserându-se în tradiția Sfinților Părinți care au recunoscut prezența și acțiunea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care îi permit omului să realizeze asemănarea cu Dumnezeu și să se orienteze spre acest scop. 4. Noțiunea de persoană la Toma de Aquino Un pas ulterior îl face Sfântul Toma , care nu se mulțumește să vorbească în general de chipul lui Dumnezeu în om, ci, ca un admirator fidel al gândirii lui Augustin, vorbește despre imaginea Sfintei Treimi în sufletul pe care Augustin îl raporta la memorie, inteligență și voință. Și în acest complex de elemente pe care le identifică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
inteligența este un „mijloc pe care îl folosim pentru a cunoaște când gândim”, și voința este „dragoste sau desfătare ce servește pentru a combina acest copil cu cel care l-a creat”. Toma are o concepție distinctă despre suflet, locul chipului lui Dumnezeu în om. Punctul de plecare este considerarea materiei, a lumii vegetale, a plantelor și animalelor, a corpului uman și a sufletul uman, în lumina lui Dumnezeu, „începutul și sfârșitul imediat și ultim al sufletului omenesc”. În acest sens
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Isus Cristos este expresia perfectă a vieții divine iar moartea sa pe cruce - momentul rezumativ al unei vieți care este în întregime ascultare perfectă, dăruire de sine, răspuns de caritate la iubirea lui Dumnezeu Tatăl (In 10, 17-18). Isus revelează chipul profund al lui Dumnezeu: Dumnezeu este caritate (1 In 4, 8). Raportul lui Dumnezeu cu omul devine sensul existenței umane (In 17, 20-26). Unicul izvor al datoriei morale în N.T. constă în faptul că Dumnezeu ne-a iubit (1 In
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
experiență de credință. Faptul că este călăuzit în comportamentul său moral de rațiune, (Toma de Aquino) înseamnă că omul posedă în sine capacitatea de a accede la discursul normativ. Este vorba despre o capacitate ca datorie a omului, creat după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, de a nu atinge în mod arbitrar autorealizarea comportamentului său. Experiența furnizează indicii asupra modului în care anumite exigențe morale corespund sau nu cu sensus ecclesiae (sensul Bisericii), adică cu simțul comun al credincioșilor. În mod
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
la nivelul de cunoaștere și de competență doctrinală, poate să garanteze Biserica în fața riscurilor de a amesteca și de a confuziona”. Credem că răspunsurile la problemele morale se pot găsi privind valorile și normele și, în același timp, privind spre chipul persoanei care înseamnă chemare, fragilitate și sărăcie. CONCEPTUL DE LEGE NATURALĂ ÎN ENCICLICA HUMANAE VITAE Introducere După mai bine de patruzeci și cinci de ani de la publicarea enciclicii Humanae vitae, credem că este necesară o lectură atentă și critică pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Față de tată aveau aceleași datorii ca și frații: de a-l hrăni, a-i da de băut, a-l îmbrăca, a-l acoperi, a-l ajuta să iasă și să intre în casă când era în vârstă, a-i spăla chipul, mâinile și picioarele. Nu aveau, însă, aceleași drepturi: din punct de vedere al moștenirii, fii și urmașii lor erau înaintea fiicelor. După căsătorie, femeia avea dreptul să fie menținută de către soț și putea să pretindă aplicarea acestui drept la tribunal
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Datoriile soției rezidă, înainte de toate, în ocupațiile casei. Trebuia să macine, să gătească, să alăpteze fiii, să pregătească patul soțului, să lucreze lâna (torsul și țesutul). La aceste datorii se adaugă cea de a pregăti cupa soțului, a-i spăla chipul, mâinile și picioarele. Femeia trebuia să asculte de el asemenea propriului patron și această obediență era considerată ca o datorie religioasă. Chiar și raporturile dintre fii și părinți erau determinate de această obediență pe care femeia o avea față de bărbat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mama, din partea ei, era obligată la un respect asemănător față de tatăl copiilor ei. În ceea ce privește viața publică, ea era un fapt specific bărbaților. Era de preferat ca femeile să rămână în casă și să trăiască retrase. Când ieșeau din casă, aveau chipul acoperit cu o pieptănătură care cuprindea două văluri puse pe cap și astfel era imposibil ca să i se recunoască trăsăturile chipului. Femeia care ieșea din casă cu capul descoperit, adică fără văl, încălca bunele obiceiuri atât de grav, încât soțul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]