43,371 matches
-
economie, a condus la creșterea treptată a producției, ajungând că în anul 1997 să depășească nivelul producției din anul 1989, cu reducerea în paralel a personalului de deservire cu cca. 40%. În anii 1996 și 1997 s-au pus în funcțiune: - o instalație de tratare a apelor uzate pentru recircularea lor integrală pe platforma; - o instalație de filtrare a gazelor tehnologice de la Aglomerare, prin montarea și punerea în funcțiune a doua filtre cu saci de mare eficientă (filtre tip DALAMATIC). Din
Lista episoadelor din Doctor Who () [Corola-website/Science/318224_a_319553]
-
cu cca. 40%. În anii 1996 și 1997 s-au pus în funcțiune: - o instalație de tratare a apelor uzate pentru recircularea lor integrală pe platforma; - o instalație de filtrare a gazelor tehnologice de la Aglomerare, prin montarea și punerea în funcțiune a doua filtre cu saci de mare eficientă (filtre tip DALAMATIC). Din septembrie 1998, S.C. SOMETRA SĂ este membră a holdingului grecesc MYTILINEOS, conducerea actuala fiind preocupată în permanență pentru modernizare și retehnologizare, depoluare și îmbunătățirea climatului social. Sometra este
Lista episoadelor din Doctor Who () [Corola-website/Science/318224_a_319553]
-
În decembrie 2001, după o investiție de peste 500 de milioane de euro într-o perioadă de doar câțiva ani, este inaugurată marea uzină din Ravenna, al doilea pol metalurgic și siderurgic al Italiei, iar în anul 2002 este dată în funcțiune în Taranto, pe spațiul ocupat anterior de Belleli, a doua unitate de producție din sud, după cea din Potenza. În 2003, sectorul produselor destinate industriei electrocasnice se extinde prin achiziția societății BVB din San Lorenzo in Campo (Pesaro). În 2004
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
lichidarea judiciară, la cererea administratorului judiciar și a creditorilor. În 2011 firma austriacă Energy Bio Chemicals, care a preluat activele Carom, a reluat producția de cauciuc, realizând afaceri de 28 milioane euro, cu 400 de angajați. 1962: A intrat în funcțiune prima instalație de producere a Fenol și Acetonă din cadrul Combinatului de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești. Primul director al acestui combinat a fost ing. Moldoveanu Anton. 1963: La Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești s-au obținut
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
de tip AS (acrilometil stirenic) și ABS (acrilo-metil-butadien stirenic), care au o rezistență mecanică superioară. 1973: Grupul Industrial de Petrochimie devine Combinatul Petrochimic Borzești, având aceeași structură. 1976, septembrie: În cadrul Uzinei de Cauciuc din Combinatul Peetrochimic Borzești a intrat în funcțiune secția de cauciuc Poliizopropenic. Fabricația acestui tip de cauciuc sintetic a fost oprită în anul 1991 1990, martie, 22: A avut loc festivitatea de dezvelire a „Monumentului Eroilor Revoluției din 16-22 DECEMBRIE 1989”, ridicat la intrarea în S.C. CAROM S.A.
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
1967 ia ființă secția de lanțuri comerciale (singura cu acest profil din România); în 1969 laminorul nr. 2 de profile ușoare și mijlocii a fost amenajat și modernizat pentru laminarea profilelor din oțeluri aliate; în 1973 a fost dat în funcțiune un laminor de profile cu secțiuni speciale, respectiv laminorul nr. 3 realizat din utilaje disponibilizate. În anii 1974-1975 mașinile de fabricat cuie au fost parțial înlocuite cu mașini noi de mare productivitate. În 1979 a fost pus în funcțiune laminorul
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
în funcțiune un laminor de profile cu secțiuni speciale, respectiv laminorul nr. 3 realizat din utilaje disponibilizate. În anii 1974-1975 mașinile de fabricat cuie au fost parțial înlocuite cu mașini noi de mare productivitate. În 1979 a fost pus în funcțiune laminorul de profile mijlocii nr. 4 care avea ca și profil de producție oțel rotund de 50-75 mm, oțel pătrat de 50-80 mm, oțel cornier cu aripi egale, oțel cornier cu aripi inegale, oțel U 10-U 16 mm, oțel I
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
50-80 mm, oțel cornier cu aripi egale, oțel cornier cu aripi inegale, oțel U 10-U 16 mm, oțel I 12, I 14, I 16 mm, oțel hexagonal de 48, 52 și 57 mm. În același an s-a pus în funcțiune și trăgătoria de bare care producea profile rotunde, pătrate, hexagonale și late. În 1986 a fost modernizat laminorul nr. 2 de profile ușoare și mijlocii, mărindu-se capacitatea de producție pentru profile din oțeluri și rulmenți. Laminorul Brăila a fost
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
mic, emisiile de NOx sunt mai mici, deoarece concentrația de oxigen este mică, dar este posibil să apară emisii de monoxid de carbon și hidrocarburi nearse, nedorite. Proiectarea și realizarea instalației de alimentare cu gaz, precum și instalarea și punerea în funcțiune a centralei pot fi făcute doar de societăți comerciale autorizate de ANRGN pentru a efectua lucrări în instalații de gaz. Instalarea se poate face și în exteriorul clădirilor, dar cel mai obișnuit mod de instalare este în interiorul lor. La instalarea
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
artificiale, și la proiectarea laboratoarelor amagnetice. Tot el a supravegheat executarea construcțiilor și a adus în țară aparatura, după un stagiu de specializare la Potsdam. Conducerea științifică și organizatorică a observatorului a fost încredințată fizicianului Liviu Constantinescu. Pentru punerea în funcțiune a ansamblului complex de aparate aduse din Germania a sosit de la Potsdam profesorul Richard Bock, împreună cu un asistent. Inaugurarea oficială a avut loc la 16 octombrie 1943, în prezența unor membri ai guvernului, a reprezentanților autorităților și a unor personalități
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
diurnă" tipică pentru o perioadă calmă până la manifestări agitate, diferite tipuri de perturbații individuale și "furtuni magnetice". Sistemul a funcționat neîntrerupt până în 2004, când furnizorul de hârtie fotografică a încetat producția. În deceniile următoare au fost instalate, respectiv scoase din funcțiune, succesiv, câteva sisteme înregistratoare, ținând seama de progresul tehnic și de necesitatea asigurării continuității datelor. Un sistem Mating & Wiesenberg, bazat pe același principiu ca Askania & Eschenhagen dar având două viteze de derulare, a funcționat în perioada 1959-1972. Au urmat sistemele
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
unul utilizat la Observator, alte două într-un număr de stații temporare mobile de pe teritoriul țării), un magnetometru trivariațional cu torsiune fotoelectrică, un magnetometru trivariațional Dimars și o stație magnetică digitală cu senzor triaxial Bartington. În ianuarie 2010 erau în funcțiune două stații Bartington și un magnetometru protonic Overhauser cu înregistrator Geometrics (FGE). Măsurătorile absolute ale câmpului geomagnetic s-au făcut la început (1943) cu un teodolit magnetic Askania cu inductor terestru. În deceniile următoare el a fost înlocuit printr-un
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
Serviciile Comerciale Române), controlat de omul de afaceri Ștefan Vuza. Titlurile companiei se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, secțiunea XMBS, sub simbolul CHOB. "Construcția Combinatului Chimic Borzești" a fost începută în anul 1954, în 1959 intrat în funcțiune prima instalație, fabrica de Oxigen, care asigura oxigenul necesar lucrărilor de construcții de pe platforma industrială și de pe șantierele din oraș. Apoi s-au realizat instalațiile de detoxan și monoclorbenzen, după care în 1960 au fost puse în funcțiune uzina de
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
intrat în funcțiune prima instalație, fabrica de Oxigen, care asigura oxigenul necesar lucrărilor de construcții de pe platforma industrială și de pe șantierele din oraș. Apoi s-au realizat instalațiile de detoxan și monoclorbenzen, după care în 1960 au fost puse în funcțiune uzina de sodă caustică cu instalațiile: electroliza cu diafragmă, clor lichid, acid clorhidric, evaporare-topire și instalațiile pentru fabricarea clorurii de var și a hexacloranului. Primul director al combinatului Chimic Borzești a fost Costache Sava. O parte din personalul Combinatului Chimic
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
lichid, acid clorhidric, evaporare-topire și instalațiile pentru fabricarea clorurii de var și a hexacloranului. Primul director al combinatului Chimic Borzești a fost Costache Sava. O parte din personalul Combinatului Chimic Borzești a fost pregătit la Uzina Chimică Turda (pusă în funcțiune în 1913 și reconstruită după distrugerile din cel de-al Doilea Război Mondial în 1946) care avea un profil de producție asemănător. Anii următori au completat structura principalelor două fluxuri tehnologice: fluxul produselor clorosodice și derivate și fluxul produselor organice
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
vinil suspensie. Acetilena se obținea dintr-un amestec de gaz metan cu propan, prin procedeul de cracare în arc electric, elaborat de Aurel Ionescu (1902-1954), primul director al Institutului de Fizică Atomică din Cluj. În 1964 a fost pusă în funcțiune o instalație de electroliză care folosește procedeul cu catod de mercur, după un proiect al firmei italiene De Nora. Prin acest procedeu rezultă direct leșie de sodă caustică de înaltă puritate, cu o concentrație de 50%, care se livrează ca
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
ale Combinatului Chimic) s-au exportat în peste 40 de țări ale lumii: Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Austria, China, Cehoslovacia, Iugoslavia, Elveția, Franța, Olanda, India, Japonia, Germania, Egipt, Israel, Polonia, Ungaria, Italia, Iran, Belgia, Spania. În februarie 1971 a intrat în funcțiune instalația Alchilamine, care produce: mono, di și trimetilamină, mono, di și trietilamină și izopropilamină. Instalația a fost construită după un proiect canadian. în 1974, Poșta Română a emis un set de întreguri poștale, care reprezintă mari obiective industriale. Două din
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei habsburgice). Construirea traseului Püspökladány-Oradea s-a făcut după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
exploatarea acestei căi ferate și a altora pe o perioadă de 90 ani. Construcția traseului a început din localitatea Püspökladány de pe linia Szolnok-Debrecen. Pe acest traseu au fost realizate 14 poduri. La 22 aprilie 1858 traseul a fost pus în funcțiune. La început, calea ferată a fost exploatată de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
este o cale ferată principală în România, dată în funcțiune în anul 1870. Ea traversează regiunea Crișana (aflată la vest de Transilvania) prin Munții Apuseni, de-a lungul râurilor Crișul Repede și Nadăș, legând Oradea de Cluj. În prezent face parte din magistrala CFR 300. La momentul construirii căii ferate
Calea ferată Oradea–Cluj () [Corola-website/Science/319562_a_320891]
-
a construit simultan mai multe linii de cale ferată în Transilvania și a beneficiat de mai multe ori de sprijin financiar din partea guvernului ungar. Prima linie proiectată a fost calea ferată de la Oradea la Cluj care a fost pusă în funcțiune la 7 septembrie 1870. Începând din 1876 compania a fost naționalizată, iar calea ferată Oradea-Cluj a fost preluată de către compania feroviară maghiară de stat MÁV. La sfârșitul primului război mondial Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate
Calea ferată Oradea–Cluj () [Corola-website/Science/319562_a_320891]
-
situat la granița cu Bulgaria. În anul 1866 guvernul român a semnat un contract cu compania engleză „John Trevor Barclay & John Staniforth“ pentru construcția unei căi ferate din capitala București spre portul dunărean Giurgiu. Calea ferată a fost pusă în funcțiune la 7 septembrie 1869, ea fiind prima cale ferată de pe teritoriul de atunci al României. Traseul începea din București de la Gara "Filaret", care este cea mai veche gară din capitala României. Această legătură feroviară avea o importanță, în principal, pentru
Calea ferată București–Giurgiu Nord–Giurgiu () [Corola-website/Science/319573_a_320902]
-
fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare). Construirea traseului Szolnok-Arad s-a făcut după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
kilometri est de Szolnok, la calea ferată Szolnok-Debrecen, deja-existentă. În procesul de construcție, s-au executat 37 poduri de lemn, dintre care cel mai lung este cel de peste râul Criș (în și în ). Traseul feroviar Szolnok-Arad a fost pus în funcțiune la 25 octombrie 1858 și exploatat la început de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
contract semnat la 19 martie 1898, dreptul de a construi o rețea de transport cu tramvaie electrice. Primul director al tramvaielor din Iași a fost numit ing. Carol Litarszek (1898-1901). La 17 februarie/1 martie 1900, a fost pusă în funcțiune prima linie de tramvai electric din Iași, pe traseul dintre Gară și Hală. După cum anunța ziarul „Ecoul Moldovei” din 24 februarie 1900, tramvaiele urmau să circule între ora 7 dimineața și ora 11 noaptea, la intervale regulate de câte 7
Tramvaiul din Iași () [Corola-website/Science/319586_a_320915]