43,859 matches
-
măiestrie În eforturile sale de a Îndepărta Bonnul de prietenii americani. Conform lui de Gaulle (În aceeași conferință de presă din 14 ianuarie 1963 la care spusese „Non!” candidaturii Marii Britanii la CEE), el „simpatiza” cu aspirațiile vest-germane spre un statut nuclear. În săptămâna ce a urmat avea să transforme „simpatia” Într-un Tratat de Prietenie Franco-Germană. Dar, cu toate surlele și trâmbițele, tratatul era lipsit de substanță. Schimbarea de orientare a lui Adenauer a fost dezaprobată de mulți dintre colegii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța a fost efectiv exclusă din toate deciziile majore privind Germania. Informațiile secrete pe care Marea Britanie și SUA le schimbau Între ele n-au fost niciodată transmise Franței (considerată pe bună dreptate o potențială sursă de scurgeri informaționale periculoase). „Clubul” nuclear nu a inclus Franța, care s-a văzut astfel redusă la o insignifianță fără precedent În calculele militare internaționale. și mai rău, Franța a fost total dependentă de SUA În războiul colonial pe care l-a purtat În Asia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi putut ajunge În mâinile rebelilor algerieni. La scurtă vreme după ce a venit la putere În 1958, Însuși de Gaulle a fost informat fără menajamente de generalul Norstad, comandantul american al NATO, că nu va primi detalii despre amplasamentul armelor nucleare americane pe teritoriul francez. Aceasta era situația politicii externe În momentul În care de Gaulle a primit puteri prezidențiale depline. El nu aștepta prea multe de la americani. De la arme nucleare până la poziția privilegiată a dolarului În lume ca monedă valutară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al NATO, că nu va primi detalii despre amplasamentul armelor nucleare americane pe teritoriul francez. Aceasta era situația politicii externe În momentul În care de Gaulle a primit puteri prezidențiale depline. El nu aștepta prea multe de la americani. De la arme nucleare până la poziția privilegiată a dolarului În lume ca monedă valutară de rezervă, America avea o poziție care Îi permitea să-și impună interesele asupra restului alianței - și era de așteptat să o facă. Deși nu puteai avea Încredere În americani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu puteai avea Încredere În americani, comportamentul lor era previzibil; important era să nu depinzi de Washington, așa cum depinsese Franța În Indochina și În Suez. Franța trebuia să-și apere poziția cât putea de bine, procurându-și, de exemplu, arme nucleare. Față de Marea Britanie, atitudinea lui de Gaulle era Însă mai complicată. Ca mai toată lumea, președintele francez Își imagina că Marea Britanie va face eforturi să-și mențină poziția de mijloc Între Europa și America și că, silită să facă o alegere, Londra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intuiție a fost confirmată fără putință de tăgadă În decembrie 1962, când prim-ministrul britanic Harold Macmillan s-a Întâlnit cu președintele Kennedy la Nassau, În Bahamas, și a acceptat un aranjament prin care SUA urma să furnizeze Marii Britanii rachete nucleare Polaris cu lansare submarină (ca parte a unei forțe multilaterale care plasa armele nucleare britanice sub controlul Statelor Unite). De Gaulle spumega. Deși Înainte de a merge la Nassau Macmillan se Întâlnise cu de Gaulle la Rambouillet, el nu lăsase să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanic Harold Macmillan s-a Întâlnit cu președintele Kennedy la Nassau, În Bahamas, și a acceptat un aranjament prin care SUA urma să furnizeze Marii Britanii rachete nucleare Polaris cu lansare submarină (ca parte a unei forțe multilaterale care plasa armele nucleare britanice sub controlul Statelor Unite). De Gaulle spumega. Deși Înainte de a merge la Nassau Macmillan se Întâlnise cu de Gaulle la Rambouillet, el nu lăsase să se Întrevadă nimic din ceea ce urma. Așadar Nassau era Încă un aranjament anglo-american pus la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mondial”. Dar liderii sovietici știau foarte bine că nu exista un astfel de risc, și nu doar fiindcă Statele Unite erau implicate până peste cap În Vietnam. Cu numai cinci săptămâni În urmă, Moscova și Washingtonul semnaseră un Tratat de Neproliferare Nucleară: SUA nu avea de gând să pună În pericol un asemenea câștig de dragul câtorva milioane de cehi rătăciți. și așa, la 21 august 1968, 500.000 de soldați ai Pactului de la Varșovia - proveniți din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
producă abia În 1971. Explozia consumului din anii ’50-’60 a agravat dependența europenilor de petrolul ieftin: zecile de milioane de mașini noi de pe șoselele occidentale nu puteau folosi cărbuni sau electricitatea generată acum - mai ales În Franța - de energia nucleară. Până atunci, petrolul importat fusese evaluat În dolari ficși. Ratele de schimb variabile și creșterile prețului petrolului au provocat așadar o nesiguranță fără precedent. Dacă În ultimele două decenii prețurile și salariile crescuseră constant, dar moderat - un preț acceptabil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
6%. Ecologiștii, bărbați și femei deopotrivă, și-au transpus mai bine sentimentele În politica electorală. La un anumit nivel, ecologismul (neologismul datează din anii ’30) era Într-adevăr o noutate: expresia colectivă a temerilor clasei mijlocii În fața poluării, autostrăzilor, centralelor nucleare și urbanizării galopante. Dar mișcarea ecologistă nu ar fi avut atât de mult succes În Europa dacă ar fi fost o simplă notă de subsol la șaizecism: hedoniști prosperi de week-end Îmbrăcați doar În fibre naturale prelucrate manual, oscilând Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a stârnit adesea un val de naționalism - sau regionalism -, dar cu față umană. Alternativen din Berlinul de Vest sau protagoniștii protestelor antinucleare din Austria (care au triumfat Într-un referendum din 1978, În urma căruia guvernul nu a putut inaugura centrala nucleară de la Zwentendorf) nu s-ar fi prezentat niciodată ca naționaliști sau măcar patrioți. Dar revolta Împotriva poluării mediului local și relativa lor indiferență față de daune similare produse În alte părți sugerează contrariul. „Verzii” aveau la Început un aer de „nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu În Occident. În Europa de Est, doctrina producției nelimitate de bunuri primare - și absența oricărei voci oficiale În opoziție - a lăsat mediul la mila poluatorilor oficiali de toate felurile. Dacă Austria a fost constrânsă de opoziția internă să renunțe la energia nucleară, nimic nu-i Împiedica În schimb pe vecinii ei comuniști să construiască reactoare nucleare În Cehoslovacia, să proiecteze baraje gigantice pe Dunăre (În Cehoslovacia și Ungaria) sau să sporească sistematic producția și poluarea aerului o sută de kilometri mai la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
voci oficiale În opoziție - a lăsat mediul la mila poluatorilor oficiali de toate felurile. Dacă Austria a fost constrânsă de opoziția internă să renunțe la energia nucleară, nimic nu-i Împiedica În schimb pe vecinii ei comuniști să construiască reactoare nucleare În Cehoslovacia, să proiecteze baraje gigantice pe Dunăre (În Cehoslovacia și Ungaria) sau să sporească sistematic producția și poluarea aerului o sută de kilometri mai la nord, În Nowa Huta, orașul siderurgic model al Poloniei. Cu toate acestea, costurile morale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernului laburist de a exploata cea mai mare cascadă din nordul Europei, la Mardola (În apropierea Cercului Polar), pentru producerea de energie hidroelectrică, au stârnit indignarea națională, provocând apariția politicii ecologiste. Dar nici scandalul Mardola, nici protestele ulterioare Împotriva centralelor nucleare nu s-au concretizat Într-o mișcare politică separată: protestele (și compromisurile) au fost negociate În cadrul majorității guvernamentale. „Verzii” au avut mai mult succes În Suedia, unde au reușit să intre În parlament În 1988, și În Finlanda, unde mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și (din nou, ca și În Polonia) era Întărit prin asociere cu singura instituție presocialistă care supraviețuise. Influența Bisericii explică și importanța acordată problemei „păcii” În cercurile disidente est-germane. În restul Europei de Est, pacifiștii și activiștii occidentali pentru dezarmarea nucleară erau priviți cu o suspiciune considerabilă. În cel mai bun caz, erau considerați niște inocenți naivi, instrumente oarbe ale manipulării sovietice 9. Václav Havel, de exemplu, considera mișcarea pacifistă În expansiune de la Începutul anilor ’80 drept modalitatea perfectă de angajare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a opri deriva Poloniei - prin urmare, a acționat rapid pentru a pune capăt unei situații despre care ambele părți știau că nu poate dura la nesfârșit. Pe 13 decembrie 1981 - chiar În timp ce la Geneva Începeau discuțiile sovieto-americane privind dezarmarea nucleară -, Jaruzelski a decretat legea marțială În Polonia, chipurile pentru a preîntâmpina o intervenție sovietică. Liderii și consilierii Solidarității au fost aruncați În Închisoare (deși sindicatul nu a fost interzis oficial decât anul următor, moment din care a devenit clandestin 3
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Vest la sfârșitul anilor ’70. Acest „al doilea Război Rece”, cum i s-a spus, nu trebuie totuși exagerat: deși la un moment dat Leonid Brejnev și Ronald Reagan s-au acuzat reciproc că iau În considerare un război nuclear și chiar elaborează planuri concrete, nici Uniunea Sovietică și nici Statele Unite nu aveau asemenea intenții 4. După Acordurile de la Helsinki, fiecare dintre cele două părți avea impresia că Războiul Rece urma să se Încheie În favoarea sa. De fapt, situația din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Această decizie era, la rândul ei, o replică la amplasarea de către Moscova a unei noi generații de rachete SS-20 cu rază medie de acțiune În Ucraina. Începuse o nouă cursă a Înarmării. Nimeni nu-și făcea iluzii despre utilitatea rachetelor nucleare, și În nici un caz liderii vest-europeni: Într-o confruntare nucleară, țările lor ar fi fost primele ținte. Asemenea arme nu erau de nici un ajutor În război: spre deosebire de sulițe, ele nu erau bune decât pentru negocieri. Arsenalul nuclear funcționa ca instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de către Moscova a unei noi generații de rachete SS-20 cu rază medie de acțiune În Ucraina. Începuse o nouă cursă a Înarmării. Nimeni nu-și făcea iluzii despre utilitatea rachetelor nucleare, și În nici un caz liderii vest-europeni: Într-o confruntare nucleară, țările lor ar fi fost primele ținte. Asemenea arme nu erau de nici un ajutor În război: spre deosebire de sulițe, ele nu erau bune decât pentru negocieri. Arsenalul nuclear funcționa ca instrument de descurajare - dacă Îți convingeai adversarul că ai putea, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre utilitatea rachetelor nucleare, și În nici un caz liderii vest-europeni: Într-o confruntare nucleară, țările lor ar fi fost primele ținte. Asemenea arme nu erau de nici un ajutor În război: spre deosebire de sulițe, ele nu erau bune decât pentru negocieri. Arsenalul nuclear funcționa ca instrument de descurajare - dacă Îți convingeai adversarul că ai putea, În ultimă instanță, să-l folosești. În orice caz, nu exista nici un alt mijloc de a apăra Europa de Vest Împotriva Pactului de la Varșovia - care, la Începutul anilor ’80, se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mașini de luptă și 4.000 de avioane de luptă. Acesta este motivul pentru care premierii britanici (Margaret Thatcher și, Înaintea ei, James Callaghan), cancelarii vest-germani și liderii Belgiei, Italiei și Olandei au primit cu brațele deschise noile rachete nucleare și au aprobat amplasarea acestora pe teritoriile țărilor lor. Cel mai Încântat de alianța occidentală era François Mitterrand: Într-un discurs dramatic ținut În ianuarie 1983 În fața unui Bundestag oarecum perplex, președintele francez i-a lămurit pe nemți că e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propriului partid a votat Împotriva noilor rachete - aprobate și instalate ulterior de succesorul său creștin-democrat, Helmut Kohl6. Mirajul unei zone denuclearizate și neutre În centrul Europei Îi atrăgea Încă pe mulți germani, iar la apelurile oficiale din RDG Împotriva armelor nucleare și-au adăugat vocile ecologiști și social-democrați proeminenți din RFG. În octombrie 1983, În cursul unei demonstrații la Bonn, fostul cancelar Willy Brandt Îndemna o mulțime aprobatoare de 300.000 de oameni să solicite guvernului renunțarea unilaterală la amplasarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Washingtonului era mai mult retorică: atunci când Ronald Reagan cerea ca „Polonia să fie Polonia” sau numea Moscova „un imperiu al răului”, el se adresa În primul rând publicului american. La urma urmelor, același președinte a inițiat convorbiri pentru reducerea arsenalelor nucleare și s-a oferit să-și retragă rachetele cu rază medie de acțiune dacă sovieticii le dezafectau pe ale lor. Cu toate acestea, Statele Unite au demarat efectiv un program amplu de reînarmare. În august 1981, Reagan a anunțat că Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijinul secret pentru Afganistan și America Centrală au fost sporite sistematic. În 1985, cheltuielile pentru apărare au crescut cu 6%, o creștere fără precedent pe timp de pace8. Reagan avertizase Încă din septembrie 1981 că lipsa unui acord verificabil asupra armelor nucleare Însemna, În practică, o cursă a Înarmării pe care Statele Unite aveau s-o câștige. și așa a și fost. Cu timpul, acumularea de armament a ajuns să fie considerată stratagema abil ticluită prin care americanii au falimentat și, În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un anumit statut și impuneau un oarecare respect. În plus, liderii sovietici mai bătrâni - Îndeosebi Iuri Andropov, șeful KGB-ului - luau În serios amenințarea americană. Asemenea omologilor de la Washington, ei credeau sincer că cealaltă parte lua În considerare un război nuclear preventiv. Linia dură adoptată de Reagan și În special Inițiativa de Apărare Strategică au făcut ca vechea conducere sovietică să fie și mai puțin dispusă la compromis. Adevărata dilemă militară cu care se confruntau liderii sovietici nu se afla nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]