47,172 matches
-
iar apoi cesiul este extras prin trei metode: asimilarea cu acid, descompunerea alacalină și reducerea directă. În timpul asimilării cu acid, roca este dizolvată cu acizi puternici, printre care se numără și acidul clorhidric (HCl), acidul sulfuric (), acidul bromhidric (HBr) și acidul fluorhidric (HF). Prin reacția cu acidul clorhidric, se produc câteva cloruri, printre care se numără și o clorură dublă insolubile ce precipită sub formă de clorură de stibiu și cesiu (), ori clorură de cesiu și iod (), sau hexaclorocerat de cesiu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
trei metode: asimilarea cu acid, descompunerea alacalină și reducerea directă. În timpul asimilării cu acid, roca este dizolvată cu acizi puternici, printre care se numără și acidul clorhidric (HCl), acidul sulfuric (), acidul bromhidric (HBr) și acidul fluorhidric (HF). Prin reacția cu acidul clorhidric, se produc câteva cloruri, printre care se numără și o clorură dublă insolubile ce precipită sub formă de clorură de stibiu și cesiu (), ori clorură de cesiu și iod (), sau hexaclorocerat de cesiu (). După separare, precipitatele pure sunt descompuse
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
precipită sub formă de clorură de stibiu și cesiu (), ori clorură de cesiu și iod (), sau hexaclorocerat de cesiu (). După separare, precipitatele pure sunt descompuse, iar, după evaporarea apei existente, se obține clorura de cesiu. Dacă se folosește metoda cu acid sulfuric, atunci în urma reacției rezultă direct alaun de cesiu și aluminiu (). Sulfatul de aluminiu din alaun este convertit prin prăjire cu carbon în oxid de aluminiu insolubil , iar produsul este levigat cu apă pentru a rezulta o soluție de . Prăjirea
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
și largă utilizare a cesiului non-radioactiv este pentru crearea formatului numit format de cesiu, ce este un ulei de bază pentru forare. Soluțiile apoase de format de cesiu (HCOOCs) — ce pot fi făcute prin reacția dintre hidroxidul de cesiu și acidul formic — au început să fie folosite ca uleiuri pentru forat încă din preajma anilor 1990. Funcția formatului de cesiu folosit ca ulei de forat este de a lubrifia burghiele pentru găurire, pentru a ajuta ca roca să fie taiată mai ușor
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
tuburile cu vid. Printre alte utilizări ale metalului mai trebuie menționate aplicațiile în laserele de mare energie, în lămpile fluorescente și în redresoarele cu vapori. Datorită densității lor foarte ridicate, soluțiile de clorură de cesiu (CsCl), sulfat de cesiu () și acid trifluoroacetic () sunt larg utilizate în biologia moleculară. Această tehnologie este utilizată, în primul rând, la izolarea particulelor virale, organitelor sub-celulare și a acizilor nucleici din mostrele biologice. Există câteva utilizări chimice ale cesiului. Doparea cu compuși ai cesiului este folosită
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cu vapori. Datorită densității lor foarte ridicate, soluțiile de clorură de cesiu (CsCl), sulfat de cesiu () și acid trifluoroacetic () sunt larg utilizate în biologia moleculară. Această tehnologie este utilizată, în primul rând, la izolarea particulelor virale, organitelor sub-celulare și a acizilor nucleici din mostrele biologice. Există câteva utilizări chimice ale cesiului. Doparea cu compuși ai cesiului este folosită pentru a spori eficiența electrică a mai multor metale sau catalizatori folosiți în producția chimicalelor ca acidul acrilic, antrachinona, oxidul de etilenă, metanolul
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
particulelor virale, organitelor sub-celulare și a acizilor nucleici din mostrele biologice. Există câteva utilizări chimice ale cesiului. Doparea cu compuși ai cesiului este folosită pentru a spori eficiența electrică a mai multor metale sau catalizatori folosiți în producția chimicalelor ca acidul acrilic, antrachinona, oxidul de etilenă, metanolul, anhidrida ftalică, stirenul, metacrilatul de metil și alte olefine. Cesiul mai este folosit și în procedeul de obținere a acidului sulfuric, în timpul conversiei catalitice a dioxidului de sulf la trioxid de sulf. Totodată, cesiul
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
spori eficiența electrică a mai multor metale sau catalizatori folosiți în producția chimicalelor ca acidul acrilic, antrachinona, oxidul de etilenă, metanolul, anhidrida ftalică, stirenul, metacrilatul de metil și alte olefine. Cesiul mai este folosit și în procedeul de obținere a acidului sulfuric, în timpul conversiei catalitice a dioxidului de sulf la trioxid de sulf. Totodată, cesiul metalic este folosit și la purificarea dioxidului de carbon. Fluorura de cesiu are utilizări în chimia organică , fiind o bază, sau ca sursă anhidră de ioni
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
Acidul ribonucleic (ARN) este, ca și ADN-ul, un polinucleotid format prin copolimerizarea ribonucleotidelor. Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un fosfat. În molecula de ARN
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
de ARN-ul mesager ce transportă informația genetică necesară sintezei de proteine de la ADN-ul localizat nuclear la ribozomii localizați în citoplasmă. Unele molecule de ARN au capacitatea de a cataliza reacții chimice modificând atât aminoacizi sau proteine cât și acizi nucleici. Unele molecule de ARN sunt componente ale unor complexe ribonucleoproteice ce participă la ghidarea lor spre secvențele specifice. În această categorie pot fi încadrate moleculele mici de ARN nucleolar (snoARN - "small nucleolar ARN" în engleză) ce participă la clivarea
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
cataliza reacții chimice de clivare sau de transesterificare în absența proteinelor enzimatice. Un exemplu îl reprezintă siturile active (peptidil și aminoacil) ale ribozomilor care sunt formate exclusiv din segmente de ARN ribozomal. Ribozimele pot cataliza și reacții de modificare ale acizilor nucleici, spre exemplu spliceozomii, complexe ribonucleoproteice implicate în procesul de matisare al ARN-ului premesager. Pentru identificarea ribozimelor Thomas Cech și Sidney Altman au primit premiul Nobel pentru Chimie în 1989. Este prezent numai la ribovirusuri, alcătuind de fapt "genomul
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai complex și mai cunoscut dintre cei doi acizi nucleici. Spre deosebire de ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o singură ,panglică”, ADN-ul este policatenar, alcătuit din două catene (panglici). O catenă de ADN este alcătuită dintr-un număr mare de nucleotide. Mai multe nucleotide formează o polinucleotidă. Fiecare nucleotidă
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
două catene (panglici). O catenă de ADN este alcătuită dintr-un număr mare de nucleotide. Mai multe nucleotide formează o polinucleotidă. Fiecare nucleotidă este formată din trei componente: o glucidă cu cinci atomi de carbon denumită "pentoză", un rest de acid fosforic, denumit și "grup fosfat" și o "bază azotată". Pentoza specifică ADN-ului este dezoxiriboza. Bazele azotate sunt de două feluri: "purinice" și "pirimidinice". Cele două baze purinice sunt "adenina" și "guanina", iar bazele pirimidinice sunt "citozina" și "timina". Pentozele
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format dintr-o moleculă de dipirol A și o molecula de dipirol B sun influența uroporfirinogen sintetazei.are loc eliminarea de amoniac și a unei grupări formil.Din uroporfirinogen III, prin decarboxilarea acidului acetic de la C1, C3, C5, C8 formează coproporfirinogenul III, cu grupări metilice la acești carboni.Acesta eet supus decarboxilării și dehidrogenării la C6 și C4, formîndu-se protoporfirinogenul IX, care prin dehidrogenare trece în protoporfirina IX.Sub acțiunea ferochelatazei asupra protoporfirinei
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
că energia colosală a impactului a făcut să se evapore toate aceste substanțe bogate în sulf, lucru cu consecințe incredibil de îngrozitoare: o schimbare globală a conținutului gazelor atmosferice, însoțită de o scădere a temperaturii, ploi acide (conținând mai ales acid sulfuric) și incendii extinse pe toată planeta. Primele specii lovite au fost cele fotosintetice, în absența luminii solare. Cum aceste organisme se află la baza piramidei trofice, au urmat imediat animalele a căror sursă de hrană erau acestea. Exemplarele mari
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
animal - antibiotic - anticorp - antigen - aparat Golgi - arbore filogenetic - arbovirus - archaea - astrobiologie - autozom - axon - bacterie - biochimie - biodiversitate - biofizică - biolog - biologie moleculară - biologie - biom - biomecanică - biopolimer - biotehnologie - boală infecțioasă - cancer - capilar - carbohidrat - cariotip - carnivore - caroten - celulă - celulă stem - celuloză - centriol - centrozom - ciclul acidului citric - ciclul Krebs - citosol - ciuperci - cladistică - clasificare științifică - clasificarea virusurilor - clonare - clorofilă - cloroplast - cod genetic - coenzimă - colchicină - colesterol - comportament - cotiledon - cromozom - cromozomul X - cromozomul Y - cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
portocal sau iasomie. Denumirea sa este dată de combinația dintre indigo și oleum, datorită faptului că a fost izolat prin tratarea indigoului cu amestec oleum (SO și HSO) Are la bază o reacție de condensare intre benzochinonă și esteri ai acidului β-aminocrotonic. Mecanismul reacției este extrem de complex: Patentată în 1976, metoda este foarte utilizată în sintezele farmaceutice ale substanțelor cu nucleu indolic. Reacția constă în încălzirea în prezența ZnCl, a fenilhidrazonelor aldehidelor sau cetonelor la circa 200C.Mecanismul , propus de Robinson
Indol () [Corola-website/Science/304582_a_305911]
-
ilida suferă o rearanjare de tip sigmatropic pentru a forma cetona 5.Aceasta formează prin deshidratare 3tiometilindol, compus care prin tratare cu Ni Raney elimină ionul de S, formînd astfel 3-H-indol. Sinteza Hemetsberger are la bază descompunerea termică a esterului acidului 3-aril-2-azido-propenoic în esterul acidului 2 indol carboxilic.Mecanismul reacției este necunoscut. Condensarea o-iodanilinei cu o alchină disubstitută, are loc într-un exces de alchină,în prezența fie a carbonatului de potasiu fie a acetatului de potasiu, în amestec egal cu
Indol () [Corola-website/Science/304582_a_305911]
-
de tip sigmatropic pentru a forma cetona 5.Aceasta formează prin deshidratare 3tiometilindol, compus care prin tratare cu Ni Raney elimină ionul de S, formînd astfel 3-H-indol. Sinteza Hemetsberger are la bază descompunerea termică a esterului acidului 3-aril-2-azido-propenoic în esterul acidului 2 indol carboxilic.Mecanismul reacției este necunoscut. Condensarea o-iodanilinei cu o alchină disubstitută, are loc într-un exces de alchină,în prezența fie a carbonatului de potasiu fie a acetatului de potasiu, în amestec egal cu clorură de litiu.Metoda
Indol () [Corola-website/Science/304582_a_305911]
-
Tyson 1941 (catalizator terțbutoxidul de potasiu). Inelul pirolic are o reactivitate mult mai mare față de nucleul benzenic, acest fapt datorîndu-se electronilor neparticipanți ai atomului de azot, electroni neparticipanți care sunt delocalizați.Conform valorii pK=3,6 acizii tari de tipul acidului clorhidric por protona acest atom de N din nucleul indolic. La indol, spre deosebire de pirol, poziția cea mai reactivă este poziția 3, de 1013ori mai reactivă fața de benzen. În sprijinul acestei teorii eset reacția Vilsmeyer-Haack Dacă poziția 3 este ocupată
Indol () [Corola-website/Science/304582_a_305911]
-
cercetători au preparat și alți compuși de xenon, reacțiile chimice ale acestui element înregistrând o rapidă dezvoltare. Xenonul reacționează direct numai cu fluorul. La ora actuală compușii xenonului se pot grupa în principal în patru categorii: halogenuri, oxizi și oxi-halogenuri, acizi, alți compuși. O categorie specială o reprezintă clatrații și excimerii la care participă atomi de xenon. Sunt cunoscute trei fluoruri ale xenonului: formula 6, formula 7, și formula 8. Fluorurile xenonului au fost și sunt punctul de pornire pentru sintetizarea unor noi compuși
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]