44,063 matches
-
între liderii intelectuali și politici, preocupați de ritualul lor discursiv, și tinerii tratați paternal, dar, mai degrabă, marginal și în afara formelor de putere social-politică. Punerea în genunchi, punerea la zid sunt lait motive ale simbolismului religios social-politic! Zidul e chiar discursul acelor lideri! Pentru Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să spună un limbaj, dacă e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
statul!), ci chiar produsul acestor mecanisme 81. Revoluția sexuală, mișcările de "eliberare sexuală" din anii '60, schimbarea concepțiilor despre sexualitate și, implicit, despre viață se înscriu în "seria" dialectică a producțiilor discursive occidentale despre sex. A controla sexul, nebunia, delincvența, discursul public etc. înseamnă a monopoliza puterea, în timp ce incitarea, instigarea, revolta nu sunt altceva decât forme de contestare a puterii și a unei ordini social-politice, menținută prin control și forță brută, prin simbolism de dogmatică intelectuală. Toate aceste fenomene de istorie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de părere că adevărul (despre sex, despre nebunie, despre puterea politică) se află nu în permisibil, ci în interdicție, iar cenzura și ascunderea adevărului îmbracă trei forme esențiale (interzicerea, negarea, împiedicarea sau eliminarea). Istoria sexualității este o carte atât a discursurilor despre sex, cât și a comportamentelor sexuale derivate din acele discursuri sau drept reacție la acele discursuri. De exemplu, Practicarea plăcerilor (vol. 2) se bazează pe textele despre sexualitate și despre etică ce sunt prezente în civilizația greco-romană; texte care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se află nu în permisibil, ci în interdicție, iar cenzura și ascunderea adevărului îmbracă trei forme esențiale (interzicerea, negarea, împiedicarea sau eliminarea). Istoria sexualității este o carte atât a discursurilor despre sex, cât și a comportamentelor sexuale derivate din acele discursuri sau drept reacție la acele discursuri. De exemplu, Practicarea plăcerilor (vol. 2) se bazează pe textele despre sexualitate și despre etică ce sunt prezente în civilizația greco-romană; texte care, în viziunea lui Foucault, constituie "armătura conduitei cotidiene"83. Profesorul francez
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în interdicție, iar cenzura și ascunderea adevărului îmbracă trei forme esențiale (interzicerea, negarea, împiedicarea sau eliminarea). Istoria sexualității este o carte atât a discursurilor despre sex, cât și a comportamentelor sexuale derivate din acele discursuri sau drept reacție la acele discursuri. De exemplu, Practicarea plăcerilor (vol. 2) se bazează pe textele despre sexualitate și despre etică ce sunt prezente în civilizația greco-romană; texte care, în viziunea lui Foucault, constituie "armătura conduitei cotidiene"83. Profesorul francez a încercat să explice "prin ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de paradoxuri și dificultăți am fost determinat să substitui unei istorii a sistemelor de morală, care începea de la interdicții, o istorie a problematizărilor etice plecând de la practicile sinelui"84. Istoria sa devine una a experimentărilor, bazată pe o analitică a discursurilor despre sex. Comparația între ceea ce a fost în Grecia sau Roma antică și ceea ce a fost/este în Creștinism reprezintă o modalitate de a investiga discursul despre sex. Foucault ne spune că mariajul vechilor greci era mult mai permisiv decât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
practicile sinelui"84. Istoria sa devine una a experimentărilor, bazată pe o analitică a discursurilor despre sex. Comparația între ceea ce a fost în Grecia sau Roma antică și ceea ce a fost/este în Creștinism reprezintă o modalitate de a investiga discursul despre sex. Foucault ne spune că mariajul vechilor greci era mult mai permisiv decât cel creștin. Astfel, unui bărbat căsătorit din Grecia antică îi era îngăduit de către soție să practice relații sexuale cu sclavii și sclavele sale, să aibă amante
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și politic al fabricilor și uzinelor. Și tocmai în acea Bélle Époque (1870- 1914), corespunzătoare prosperității occidentale, au început să se liberalizeze moravurile, iar femeile occidentale să se emacipeze; în acea epoca a început sexul să devină, lent, dar sigur, discurs public și fascinație cotidiană. Coco Chanel (1883-1971) stă mărturie a unui nou tip de a fi femeie (întreprinzătoare, inteligentă, independentă, cochetă, celebră). Revoluția Industrială, fenomenul modern al emancipării femeilor, revoluția sexuală au contribuit la impunerea unui nou tip de femeie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nou tip de a fi femeie (întreprinzătoare, inteligentă, independentă, cochetă, celebră). Revoluția Industrială, fenomenul modern al emancipării femeilor, revoluția sexuală au contribuit la impunerea unui nou tip de femeie: femeia-obiect sau femeia-ca-obiect sexual. Evident că există și varianta masculină a discursului occidental despre sex: bărbatul-obiect. În discursul despre sex, femeia nu a fost niciodată elementul marginal, ci, dimpotrivă, centrul de atenție și de atracție colectivă. Astfel vom înțelege de ce romanele sexiste victoriene și post-victoriene au centrat femeia, sexul ei; de ce G.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întreprinzătoare, inteligentă, independentă, cochetă, celebră). Revoluția Industrială, fenomenul modern al emancipării femeilor, revoluția sexuală au contribuit la impunerea unui nou tip de femeie: femeia-obiect sau femeia-ca-obiect sexual. Evident că există și varianta masculină a discursului occidental despre sex: bărbatul-obiect. În discursul despre sex, femeia nu a fost niciodată elementul marginal, ci, dimpotrivă, centrul de atenție și de atracție colectivă. Astfel vom înțelege de ce romanele sexiste victoriene și post-victoriene au centrat femeia, sexul ei; de ce G. Klimt (1862-1918) picta femei în formă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în discuție?"86. O întrebare extrem de dificilă, dar care ne-ar putea ilumina. Politica modernă este o formă intolerantă și arogantă de religie, unde omul își transferă capacitățile primare (de conducere) reprezentanților săi într-un mod organic, animalic printr-un discurs politizat în toate domeniile (identitate, cultură, economie, sport, probleme sociale etc.) Aceste discursuri "îl leagă", pe omul modern de psihicul și de afectivitatea unui X, Y politician, căruia îi oferă votul printr-un mod ritualic de a fi în ... "reprezentare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Politica modernă este o formă intolerantă și arogantă de religie, unde omul își transferă capacitățile primare (de conducere) reprezentanților săi într-un mod organic, animalic printr-un discurs politizat în toate domeniile (identitate, cultură, economie, sport, probleme sociale etc.) Aceste discursuri "îl leagă", pe omul modern de psihicul și de afectivitatea unui X, Y politician, căruia îi oferă votul printr-un mod ritualic de a fi în ... "reprezentare". Atunci când omul nu o face, nu participă la vot, înseamnă că discursul ofertanților
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Aceste discursuri "îl leagă", pe omul modern de psihicul și de afectivitatea unui X, Y politician, căruia îi oferă votul printr-un mod ritualic de a fi în ... "reprezentare". Atunci când omul nu o face, nu participă la vot, înseamnă că discursul ofertanților nu l-a mai legat organic de X, Y, Z om politic. Ceea ce se pune în discuție nu este atât viața sa concretă, cât mimarea unor discursuri și decizii ale existenței sale, într-un mod polemic, teatral, de precizare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reprezentare". Atunci când omul nu o face, nu participă la vot, înseamnă că discursul ofertanților nu l-a mai legat organic de X, Y, Z om politic. Ceea ce se pune în discuție nu este atât viața sa concretă, cât mimarea unor discursuri și decizii ale existenței sale, într-un mod polemic, teatral, de precizare a soluțiilor și/sau a opțiunilor. "De stânga" sau "de dreapta"? Opțiuni doar pentru creierele slabe și afectate de arbitrariul unor vremuri represive. La fel cum sexul e
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acordat oamenilor. Politica modernă prin ubuescul ei autoritarist, prin mecanica sa totalitaristă! e modalitatea concretă de a dezindividualiza umanul. Dacă sexualitatea s-a manifestat în Occident în termeni de putere și de adevăr este pentru că așa a fost gândită de către discursul oficial, de către elite, în contrast cu Orientul, unde sexualitatea nu a fost percepută și gândită drept ceva rău... un "rău în sine", cum aprecia Foucault. În China imperială sau în India premodernă sexualitatea era o stare de armonie, armonia însăși cu microcosmosul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Regelui Trăim într-o lume relațională pe care instituțiile au sărăcit-o în mod considerabil. Societatea și instituțiile care constituie osatura acesteia au limitat posibilitatea relațiilor, pentru că o lume relațională bogată ar fi foarte greu de condus. Michel Foucault, 1981 Discursul foucauldian este centrat pe această putere-cunoaștere, fără ca profesorul de la Collège de France să scrie unul sau mai multe studii despre acest concept, lăsat în ambiguitate și în posibilitatea unor interpretări pe care autorul însuși nu le-ar fi gândit! Consider
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o serie de concepte abstracte și confuze. Este și cazul lui Foucault, ce a inventat noțiunea de pouvoir-savoir, interpretată în mod straniu de LaCapra 87. În concepția istoricului american pouvoir-savoir e interpretat ca "sistem dominant" sau "ideologie dominantă", prezente în discursul "de stânga" al anilor '60. Foucault a vrut să spună cu totul altceva prin putere-cunoaștere. Și anume că toate acele lupte și adversități social-politice, diverse forțe sociale, care acționează imprevizibil, modificând balanța între două sau mai multe grupuri deja formate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu funcționează după principiul marxist ("ea este a claselor conducătoare, a elitelor!"). Foucault mai vrea să spună că toate acele lupte între două sau mai multe forțe adverse creează puterea-cunoaștere. Lupte discursive, lupte de idei, lupte cu "marii" stăpâni ai discursului public și cu grupurile intelectualo-mediatice dominante și arogante ale unei "puteri" și ale unor cunoașteri, ce sunt folosite drept "arme" în descalificarea publică a "potențialilor" adversari sau "concurenți" într-un domeniu dat formează ceea ce Foucault vroia să spună prin pouvoir-savoir
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
indivizi aserviți intereselor regimurilor politice. Acest aparat funcționează prin instrumente (intelectuali, profesori universitari, lideri de opinie, ziariști și grupuri media, funcționari și aparat birocratic!). Prin aceste instrumente, organizate după idei și afinități comune, se menține un soi de monopol pe discursul public. Un sistem intelectual și politic închis, care devine distrugător și represiv la adresa existenței unor intelectuali neînregimentați politic, disobedienți civic și nesupuși mai marilor zilei din domeniul unde ei activează. Sistemul închis, bazat pe Instrumente, atacă, dincolo de legi, și descalifică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu are nicio șansă împotriva unui asemenea sistem totalitar 88. Totuși el are singura șansă de a lupta printr-o reciprocitate de forme de manifestare împotriva unui sistem ticăloșit, corporatizat și oligarhic. O "recenzie" la vreo carte ieșită din tipicul discursului public. Dar și o replică la acea "recenzie" și la cei care au instrumentalizat-o. Numai printr-o reciprocitate de atacuri la alte atacuri se poate ajunge la un echilibru discursiv și instituțional. Puterea nu este numai "a lor" (cum spune
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al opiniei publice. Distrugerea sistemelor arbitrare de cunoaștere-putere este sarcina noul umanism de mâine. Aceste sisteme arbitrare sunt formate din universități, ale căror funcție este să instrumentalizeze cunoașteri, idei, oameni, principii și valori, din toți acei "elitiști puternici" ale căror discursuri reprezintă mai mult un monopol asupra puterilor civililor, și nu un mod critic și constructiv de a participa la o cunoaștere dezinteresată. Un sistem antidemocratic compus din politicieni și norme arbitrar gândite, impuse societății. Sistemul totalitar al lumii moderne este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
combătut, este propensitatea acestui sistem de a-și coloniza și subordona puterile civililor, pentru a le înregimenta în proiectele sale. Această funcție a sistemului modern de colonizare civică se face prin mai multe metode și mijloace, astfel că elementul lingvistic, discursul public, omul ca element impersonal, scopul și intențiile devin funcții în perpetuarea unui monopol religios pe putere, a celor "chemați" sau "destinați" să conducă societatea și statul. Colonizare, subordonare civică și conservare a unor puteri ale unor intelectuali și politicieni
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Această paradigmă putere-cunoaștere se afirmă, cel mai vizibil și tonal, în cartea A supraveghea și a pedepsi: Nașterea închisorii (1975), dar numai din perspectiva tehnicilor de supraveghere și a posibilităților de control ce au fost proferate de către instituții și prin discursurile "filosofico-morale" difuzate în societate de către exponenții instituțiilor statului politic modern. Într-un mod esențial puterea nu se află în vârful ierahiei, la lideri. Puterea nu se manifestă, întotdeauna, de sus în jos, ci este mai mult o cascadă de efecte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
garantate de către dreptul internațional și de documentele constituționale. Oricum puterea nu este în violență, nu este în agresiuni, nu este în brutalitatea fizică și nici în atacuri perfide prin intermediul cuvântului. Puterea-cunoaștere este forma instituțională a cunoașterii despre om și a discursurilor ce analizează existența acestuia și funcțiile lui într-un mecanism de control social-politic. Raporturile complexe ale puterii, despre care vorbea Foucault, se susțin prin raporturi, la fel de complexe, ale cunoașterii din cadrul instituțiilor moderne, iar orice câmp de cunoaștere implică unul al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoașterii. De ce? Pentru că există cunoaștere în afara cunoașterii oficiale/oficializate. Pentru că acțiunea puterii (social-politice), de cele mai multe ori, nu atinge toate domeniile de cunoaștere autentică, de cunoaștere dezinteresată; domenii ce sunt prezente, la un moment dat, într-o societate, chiar dacă la periferia discursului oficial. Este doar o iluzie că întreaga cunoaștere a unei societăți se dezvoltă în raport cu puterea social-politică, iar orice posibilitate independentă de cunoaștere ar fi determinată de jocurile puterii-cunoaștere ale instituțiilor social-politice. Ceea ce pot face instituțiile este să se reformeze. Ar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]