45,316 matches
-
combinați cu acțiuni ofensivi: este vorba de acțiuni contraofensive. Terenul de scrimă este o suprafață plană rectangulară, care se numește "planșă" sau "pistă" (din ). Dimensiunile acesteia sunt de 14 m (lungimea) pe 1,5-2 m (lățimea). Planșa este marcată pe lungime cu cinci linii perpendiculare : Ultimii doi metri înainte de linia de fund (D) pe fiecare parte a planșei sunt identificate clar, de cele mai multe ori printr-o altă culoare sau cu hașuri. Zona (R) este un spațiu de siguranță pentru a ieși
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
colonului (rectul fiind practic fix). Canalul anal, porțiunea terminală a rectului, este de asemenea apreciată diferit de anatomiști și chirurgi (38-39). Astfel canalul anal anatomic (sau embriologic) se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, are cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică. Canalul anal chirurgical (sau funcțional) se întinde până la inelul anorectal (care corespunde inserției mușchilor ridicători anali), are cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută (la acest nivel fiind aparatul sfincterian
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
embriologic) se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, are cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică. Canalul anal chirurgical (sau funcțional) se întinde până la inelul anorectal (care corespunde inserției mușchilor ridicători anali), are cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută (la acest nivel fiind aparatul sfincterian). Rectul are 12-15 cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar cea mijlocie cu convexitatea spre stânga. Intraluminal
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
ectodermică. Canalul anal chirurgical (sau funcțional) se întinde până la inelul anorectal (care corespunde inserției mușchilor ridicători anali), are cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută (la acest nivel fiind aparatul sfincterian). Rectul are 12-15 cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar cea mijlocie cu convexitatea spre stânga. Intraluminal curburile corespund valvelor Houston; valva mijlocie (Kohlrausch) corespunde nivelului la care peritoneul de pe fața anterioară se reflectă pe vezică
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
pertioneal recto-vezical. Ligamentele laterale nu se identifică pe imaginile obținute prin RMN; poziția lor e indicată de vasele rectale mijlocii atunci când acestea sunt prezente. Plexurile hipogastrice inferioare pot fi identificate ușor pe secțiunile parasagitale ca structuri rectangulare de 2-4 cm lungime situate medial de peretele pelvin lateral și de vasele iliace. Dintre straturile peretelui rectal se identifică mucoasa (ca o linie fină de semnal scăzut), submucoasa (semnal de intensitate mare) și musculara proprie sub forma a două straturi (stratul intern - regulat
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
arheologii presupun că originile condorului andin s-ar găsi în pliocen sau pleistocen, atunci când viețuia o pasăre ceva mai mică decât condorul de azi (subspecia dispărută "Vultur gryphus patruus"). Condorul andin este cea mai mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea de la cioc până la coadă măsoară cu 5 cm mai puțin decât la condorul californian, anvergura aripilor este mai mare decât la acesta, măsurând 274-310 cm. Pe lângă acestea, condorul andin e mai greu; un mascul cântărește 11-15 kg, iar o femelă
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
statului Peru, unde se găsesc doar stânci separate, ouăle sunt depuse direct în crăpăturile din bolovani. Condorii se reproduc o dată la doi ani, în februarie-martie. Femela depune unul sau două ouă albe-albăstrii cu greutatea de cca. 280 g și cu lungimea de 75-100 mm. Perioada de incubație numără 54-58 zile și clocesc ambii părinți. Dacă oul dispare, femela depune rapid altul în loc. Această deprindere este folosită de ornitologii ce se ocupă de salvarea speciei, care „fură” de fiecare dată oul din
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
bloca acumularea grăsimii, împreună cu o dietă potrivită. În cazul în care dieta, activitatea fizică și medicamentația nu sunt eficiente, se poate apela la un balon gastric pentru scăderea în greutate, sau la operație pentru a reduce volumul stomacului și/sau lungimea intestinelor, ducând astfel la instalarea mai rapidă a stării de sațietate și la o capacitate redusă de absorbție a substanțelor nutritive din alimentație. Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la nivel mondial, cu o
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
(cunoscută și ca legea lui Planck pentru radiația termică), este o expresie matematică, ce stabilește dependența intensității radiației corpului negru de lungimea de undă a radiației emise și de temperatura corpului emisiv. În conformitate cu legile radiației ale lui Kirchhoff, raportul între emisivitatea și absorbtivitatea unui material oarecare pentru radiația electromagnetică este o funcție universală (adică independentă de material) "I(λ,T)", de lungimea
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
lungimea de undă a radiației emise și de temperatura corpului emisiv. În conformitate cu legile radiației ale lui Kirchhoff, raportul între emisivitatea și absorbtivitatea unui material oarecare pentru radiația electromagnetică este o funcție universală (adică independentă de material) "I(λ,T)", de lungimea de undă "λ" a radiației și de temperatura absolută T a materialului. Această funcție este numită și "intensitatea radiației corpului negru". (1901) descrie explicit funcția I(λ,T): unde: Funcția I(λ,T) are dimensiunile unui flux energetic raportat la
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
λ" a radiației și de temperatura absolută T a materialului. Această funcție este numită și "intensitatea radiației corpului negru". (1901) descrie explicit funcția I(λ,T): unde: Funcția I(λ,T) are dimensiunile unui flux energetic raportat la unitatea de lungime de undă, conform ecuației dimensionale: [I]=([Energie]/([Timp][Lungime]^2))/[Lungime]. Această formulă este pentru fizică de o importanță centrală nu numai pentru faptul că este "universală" și reproduce fidel toate observațiile experimentale, ci pentru că, în interpretarea ei, apare pentru
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
materialului. Această funcție este numită și "intensitatea radiației corpului negru". (1901) descrie explicit funcția I(λ,T): unde: Funcția I(λ,T) are dimensiunile unui flux energetic raportat la unitatea de lungime de undă, conform ecuației dimensionale: [I]=([Energie]/([Timp][Lungime]^2))/[Lungime]. Această formulă este pentru fizică de o importanță centrală nu numai pentru faptul că este "universală" și reproduce fidel toate observațiile experimentale, ci pentru că, în interpretarea ei, apare pentru prima oară ipoteza existenței unei "cuante de energie". Dezvoltarea
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
funcție este numită și "intensitatea radiației corpului negru". (1901) descrie explicit funcția I(λ,T): unde: Funcția I(λ,T) are dimensiunile unui flux energetic raportat la unitatea de lungime de undă, conform ecuației dimensionale: [I]=([Energie]/([Timp][Lungime]^2))/[Lungime]. Această formulă este pentru fizică de o importanță centrală nu numai pentru faptul că este "universală" și reproduce fidel toate observațiile experimentale, ci pentru că, în interpretarea ei, apare pentru prima oară ipoteza existenței unei "cuante de energie". Dezvoltarea în continuare
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
o mișcare oscilatorie a unei sarcini electrice ("dipolul hertzian") generează radiație electromagnetică. Pentru micile oscilații armonice ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului, "l" este amplitudinea oscilațiilor, și se presupune că "λ » l" (lungimea de undă a radiației emise este cu ordine de mărime mai mare decât amplitudinea oscilațiilor dipolului). Modelele care se refereau la structura materiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea erau de acord că radiația termică sau vizibilă înconjurătoare este generată
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
mari erau influența energetismului și conflictele provocate de el în acea vreme poate fi inferat din tonul foarte iritat al articolelor lui Boltzmann și Planck. În anii 1896-1900, metodele experimentale permiteau o determinare precisă a funcției "I(λ, T)" pentru lungimi de undă între 0,5 si 10 microni și temperaturi între ca. 600 K și 1500 K. Calitativ, rezultatele sunt arătate în fig.1. În domeniul teoretic, un pas important fusese realizat în 1894 prin formularea legilor de deplasare ale
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
funcție de o singură variabilă. Conform legilor lui Kirchhoff, funcția I(λ,T) (sau I(ν,T)) este legată în mod simplu de densitatea de energie "u(λ,T)" (sau "u(ν,T)") a radiației corpului negru raportată la unitatea de lungime de undă (sau de frecvență): și analog pentru u(ν,T). Inspirat de o lucrare (1888) a fizicianului rus V.A. Michelson (profesor de fizică la facultatea de meteorologie și agricultură din Moscova, Wien a propus (1896) o formulă pentru
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
Wien părea confirmată de experiență iar ecuația (4.13) este atât de simplă, nu e de mirare că el a crezut o vreme că ea reprezintă "adevărul". La începutul lui 1900, Lummer si Pringsheim au anunțat că măsurătorile lor la lungimi de undă mari par sa contrazică legea lui Wien: intensitatea radiației pe unitatea de frecvență scade mai incet cu frecvența (ca ν) decât prevăzut de Wien (ca ν). Aceasta l-a determinat pe Planck să caute modificări ale cantității dS
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
a lui Planck. În 1900, Rubens și Kurlbaum cu o metodă foarte ingenioasă, folosind benzile de absorbție în infraroșul depărtat ale sării de bucătărie, cuarțului și fluoritei, au măsurat dependența de temperatură a radiației corpului negru la frecvențe foarte joase (lungimi de undă de ca. 50 microni). Rezultatele au jucat un rol istoric și au arătat că formula lui Planck (cunoscută autorilor după terminarea experiențelor) reprezintă datele experimentale perfect. Un exemplu este dat in Figura 2 pentru fluorită: pe abscisă este
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
(pentru "Linia de Mare Viteză 4", , ) este o linie de mare viteză din Belgia. Este al patrulea element al rețelei belgiene de linii ferate de mare viteză și conectează orașul Antwerpen cu frontiera olandeză având o lungime de 40 km. De o manieră generală, linia asigură o legătură rapidă între metropolele Paris, Bruxelles și Antwerpen și metropolele Rotterdam și Amsterdam. Trenurile circulă între Bruxelles și Antwerpen, 47 km, pe linii clasice modernizate ce permit viteze maxime de
LMV 4 () [Corola-website/Science/315144_a_316473]
-
permite viteze de până la 160 km/h, distanța scurtă dintre aceste orașe precum și zona dens urbanizată a împiedicat construcția unei linii noi ce ar fi permis viteze superioare. La Antwerpen, linia traversează orașul în subteran printr-un tunel cu o lungime de 1,5 km, deservind gara modernizată Antwerpen-Centraal. În dreptul gării Anvers-Dam linia revine la suprafață, traversează Canalul Albert și se intersectează cu linia clasică Antwerpen-Roosendaal. La separarea de aceasta începe secțiunea de mare viteză alimentată la 2,5 kV, 50Hz
LMV 4 () [Corola-website/Science/315144_a_316473]
-
până la final). Spectacolul a fost difuzat în direct pe canalul TV sport.ro. Pe 23 septembrie 2012, Ion Oncescu a stabilit un nou record, acela de a merge sub apă în picioare cu o halteră de 59 Kg pe o lungime de 33 m. locul 1 la Cupa Sydney, Bucuresti, 1996
Ion Oncescu () [Corola-website/Science/315136_a_316465]
-
etape ce obligă mânuirea armelor. Aceste etape se stabilesc prin regulamentul de concurs. Parcurgerea concretă a celor 10 elemente (etape) a pistei cu obstacole pentru fiecare competiție este reglementată în Regulamentul de desfășurare al competiției. Pista cu obstacole are o lungime de 60 m. și contine următoarele elemente : 0- linia de start 1- segment de traseu cu trunchiuri inegale (cauciucuri sau labirint) 2- bârnă : H = 1m ; L = 4m. 3- gard : H=2 m 4- scară orizontală :H=2,5 m ; L
Unifight () [Corola-website/Science/315143_a_316472]
-
m. 10- frânghie gimnastică H=8-10 m. iar parcurgerea ei se efectuează astfel: la comanda “START’’, concurentul parcurge alergând distanța de 6m, 1. parcurge segmentul de traseu cu trunchiuri inegale ( cauciucuri sau labirint); 2. aleargă 6m și parcurge în echilibru lungimea bârnei (4m); 3. aleargă 6m și sare peste gardul care are inalțimea de 2m; 4. aleargă 7m. și trece peste scara orizontală cu ajutorul brațelor (înăltțmea are 2,5m, iar lungimea este de 4m ). Prinderea primei și ultimei bare este obligatorie
Unifight () [Corola-website/Science/315143_a_316472]
-
cauciucuri sau labirint); 2. aleargă 6m și parcurge în echilibru lungimea bârnei (4m); 3. aleargă 6m și sare peste gardul care are inalțimea de 2m; 4. aleargă 7m. și trece peste scara orizontală cu ajutorul brațelor (înăltțmea are 2,5m, iar lungimea este de 4m ). Prinderea primei și ultimei bare este obligatorie; 5. aleargă 8m și trece de barieră prin salt (1,1m. - înălțime); 6. aleargă 6m. și trage în ținta fixă de la distanța de 15m, un foc; 7. aleargă 8m. și
Unifight () [Corola-website/Science/315143_a_316472]
-
calea ferată care traversează Viena și are o linie pe malul Dunării. Primele porturi au apărut prin 1875 când s-au consolidat și malurile fluviului, pentru a ușura traficul nautic al vapoarelor cu aburi. La început portul care avea o lungime de ca. 12 km și o lățime de 75 m nu oferea adăpost navelor. Prin anul 1892 a fost construit „Canalul Dunării” în același timp cu linia de tramvai a orașului Viena.<br>
Porturi în Viena () [Corola-website/Science/315156_a_316485]