43,561 matches
-
capătă un caracter special cînd fundalul său îl formează o înțelegere a marilor legi ale vieții și ale existenței. Înțelegerea respectivă nu are nevoie să fie strict științifică. Un om care gîndește și are o experiență cuprinzătoare va ajunge, în chip firesc, la convingerea că o mare ordine stăpînește printre lucruri, una de care sînt dependente toate evenimentele, chiar și cele care intervin cel mai profund în fericirea și suferința oamenilor. Iar această convingere va oferi un fundal, un orizont, în comparație cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
între acești doi poli și vom lua în considerare aici cîteva dintre cele mai importante. Batjocura presupune, cum am văzut, un raport de contradicție, care nu există în cazul rîsului complet involuntar. Batjocorirea este plină de obiectul său, într-un chip antipatic, aducînd cu ea dorința de a se ocupa mereu de el, pentru a-i evidenția și a-i zugrăvi neputința, insignifianța, prostia sau josnicia. Batjocura este un sentiment în mod hotărît reactiv, deși Nietzsche credea că acesta s-ar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vermină pe care natura a făcut-o să se tîrască vreodată pe fața pămîntului" (Călătoriile lui Gulliver, Partea a II-a, cap. VI). Culmea o atinge însă mai tîrziu, în descrierea poporului numit "Houyhnhnms", popor ideal, care nu are, bineînțeles, chip omenesc, ci de cal. În țara aceasta, pe lîngă poporul principal, mai locuiește și o rasă respingătoare, animalică, josnică, avînd înfățișare și ducînd o viață omenească. Îngrețoșarea față de omenesc și-a găsit în acești "Yahoos" cea mai puternică expresie. Prin
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pozitive, fiind resimțite, în cele mai multe cazuri, numai de artist ca individ. Capacitatea artistică constă în individualizarea a ceea ce tinde să apară involuntar în sentiment și în fantezie. În artă, ca de astfel peste tot, ceea ce este individualizat și distins în chip categoric apare pe o baza mai degrabă nedeterminată, dintr-un preaplin lipsit de organizare. Deosebirea dintre artist și noi ceilalți constă esențialmente în capacitatea de a transpune ceea ce e reprezentat și resimțit în mod obscur, în personaje și evenimente individuale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
harfa lui Eol. Este, în felulsău, o victorie faptul că în unele locuri ale lumii s-a produs totul și răzbaterea a ceva mare și bun, chiar dacă-i o pură fantezie ideea că totul trebuia să fie orînduit în așa chip încît să facă posibile asemenea breșe. O stare sufletească humoristică poate apărea în fața reprezentării forței covîrșitoare a unor mase uriașe, care nu sînt capabile să împiedice totuși percepția sunetului valorilor. Pentru că în asemenea mase ale lumii apare numai ceea ce este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceilalți, din amintirea propriilor suferințe și pierderi în pofida oricărei poziții exterioare în viață". Caracterizareaaceasta conține niște condiții esențiale ale humorului, chiar dacă această însușire nu-i este atribuită în mod direct acelei femei cumsecade. Ceea ce trebuie să luăm în seamă în chip deosebit este "gingășia". Este aptitudinea de a te purta grijuliu și înțelegător față de tot ce-ți aduce viața, fără să te lași impresionat de deosebirile exterioare pe care le prezintă. Multe lucruri pot fi întîmpinate cu un zîmbet, lucruri care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și nici o lege în el însușiși de aceea degenera ușor, mai curînd ori mai tîrziu, în melancolie și într-un prost capriciu (cf. scrisoarea către Zelter, din 30 octombrie 1808). El explica chiar că cel care interpretează viața într-un chip serios și amar nu ar putea fi humorist; humoristul, spune el, este preocupat mai mult de propria dispoziție sufletească decît de obiectul său (în convorbirile cu cancelarul von Müller, 6 iunie 182458). Atitudinea despre care vorbește Goethe nu poate fi
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în stare să treacă peste metamorfoza fără de care nu se naște eroul tragic. În cartea cu vederi largi a lui Gunnar Gunnarson Borgslaegtens Historie, ni se vorbește despre un tînăr care vroia să renunțe la toate, ca să colinde lumea în chip de ascet și profet (IV, p. 117): "Nu-i trecu nici o clipă prin minte că suferise deja o înfrîngere, că viața pe care se hotărîse s-o ducă nu avea nici o rădăcină în sufletul lui, nici o premisă în existența sa
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fidelitatea față de imaginea realității pe care și-a alcătuit-o și la care ține cu persevererență în fața criticilor prietenilor și a intervenției împrejurărilor din afară. Nu numai Falstaff însuși apare ca humorist, dar el este respectat și de noi în chip humoristic; aceasta e consecința faptului că imaginea sa își capătă locul și semnificația prin efectul de contrast față de întregul tablou al epocii serioase și al luptelor ei, expus de Shakespeare în Henric al IV-lea. Falstaff trebuie văzut în acest
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pune această imagine în fața ochilor tuturor celor "care s-au deprins să proslăvească viața": "să vină și să vadă dacă natura pune într-adevăr la inimă binele și răul ființelor vii". Toate aceste dificultăți nu pot totuși să facă, în chip necesar, să dispară fundalul intelectual al marelui humor. Urmarea este, de fapt, așa cum e și natura lucrurilor că nu se poate stabili, odată pentru totdeauna, vreun fundal intelectual pentru viața sentimentală umană. Dacă nu ridicăm pretenția acelei "unități de loc
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o relație cu acțiunea. Ele păstrează caracteristica faptului că sînt factori de tranziție într-o strădanie într-un anumit sens sau că au fost provocate de aceasta. Încercînd să urmărească viața psihică în evoluția sa reală, psihologia genetică rectifică în chip avantajos erorile ce pot apărea prin confruntarea elementelor descoperite prin analiza vieții psihice diferențiate cu formele incipiente ale acesteia. Nu avem dreptul să introducem fără nici o dezbatere, pe toate treptele vieții psihice, ceea ce sesizăm pe o treaptă mai tîrzie ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fi declașantă de contradicții, tocmai în forma lor extremă? Datorez această observație unui tînăr prieten cu care am discutat deseori tema prezentei lucrări. Cred că nașterea oricărui sentiment total poate compara un pericol, deoarece elementele sale se îmbină în așa chip, încît numai fi separate, fiecare pentru sine. Tonalitatea contopirii sau legea de organizare decid acum în ce mod reacționăm la o nouă trăire. Subzistă mai ales o primejdie în orice rezultat obținut, în orice satre concluzivă, fie că are mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ansamblul acestor sentimente, se dezvoltă un sentiment total cum este humorul. În orice caz, după cum amvăzut (* 10), acesta a fost observat și descris mai întîi în epoca modernă, în special în ultimele secole. Desigur, nu putem conchiede dintr-asta, în chip direct, că el nu existat mai înainte. Este o deosebire între condiția pentru existența unei stări psihice și condiția pentru observarea și descrierea acesteia. Dar nu avem totuși nici dreptul, din pricina asta, să afirmăm că pe treptele evolutive anterioare a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și rînduielile existente nu poate exprima serios punctul său de vedere real. El luptă pentru un drept formal; un atare drept caracterizează tocmai principiul personalității (cf. § 16); dar lipsește deocamdată un conținut real. Deseori gluma se va iți într-un chip amuzant în spatele seriozității. Cînd îl caracterizăm pe Socrate doar ca ironist, neglijăm faptul că gluma aflată îndărătul seriozității aparente poate fi ea însăși, la rîndul său, expresia unei seriozități mai profunde (cf. § 18). Noile idei și rînduieli care înlocuiesc cultura
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
opuse, optimism și pesimism, se pare totuși că optimismul este o piedică mai mare decît pesimismul în cxalea apariției marelui humor. Optimismul este înclinat să opereze la suprafață, atît în gîndire cît și în simțire; el își potrivește lucrurile în chipul cel mai convenabil și nu ia în consideare problemele teoretice și practice la fel de temeinic cum presupune marele humor. Dar și pesimismul poate face imposibil humorul, în special prin minimalizarea experienței. În caracterizarea pe care i-a făcut-o lui George
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Socrate) (a se vedea mai sus § 16 și § 18). Această rectificare este legată de cercetarea mai amănunțită, discutată anterior,privind relația dintre ironie și humor în Uvidenskabelig Efterskrift. Dacă Socrate este caracterizat aici ca un etician dotat cu ironie, în chip de incognito, dar preocupat de limita religiosului, lucrul acesta înseamnă, conform propriei teorii despre "stadii" a lui Kierkegaard, că el era humorist; întrucît ironia este plasată, în seria "stadiilor", înaintea eticului, iar granița dintre etic și religios este tocmai locul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Încă din antichitate era obișnuită, în legătură cu el, declarația că a fost cel dintîi om ale cărui idei au privit însuși modul de a trăi96. Avem idei înalte despre ceea ce înseamnă să fii om, în special să fii grec, și în chip cu totul aparte, atenian. Iar în comparație cu asta, bunurile obișnuite i se păreau de mică valoare. Omul trebuia să afle în propria gîndire limpede acel bun care le condiționa pe toate celelalte și fără de care acestea nu sînt, de fapt, buniri
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
empirică. Lipsea, înafară de asta, relația pozitivă dintre categoria invariabilului și cea a variabilului, pe care avea s-o scoată la lumină de abia epoca modernă. Cînd aproape întreaga energie se revarsă asupra unei laturi a vieții psihice, rămîne, în chip firesc, cu atît mai puțină pentru celelalte laturi. Așa se explică faptul că acei ce sînt mai intens preocupați să elaboreze și să aprofundeze fundalul intelectual al vieții nu intră în discuție ca reprezentanți ai marelui humor. Ne aflăm aici
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de viață. O tendință de acest gen s-ar baza, după părerea sa, pe o supraestimare a importanței ce-i revine vieții. Dimpotrivă -așa își încheie reflecțiile Hume (în lucrarea The Scptic) există firi pentru care meditația asupra vieții reprezintă chipul cel mai distractiv de a-și folosi viața. 48. Humoriștii englezi din secolul al XVIII-lea Literatura engleză din secolul al XVIII-lea s-a îndreptat, mai ales în ce privește romanul, într-o direcție ce constituie o interesantă paralelă la mișcarea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de niște spirite mai mărunte în niște cercuri largi, înapoi, jos, în lumea lucrurilor mici, cărora maestrul le acordase numai episodic un loc în lumea sa. Lipsea, în aceste circumstanțe, deseori, capacitatea artistică de a face vizibile particularitățile, într-un chip pătrunzător și individualizat. În revărsarea lui, sentimentul naiv se juca adesea capricios cu obiectele și, în loc să fie baza profundă, dar ascunsă, inima cea bună caută bucuroasă să atragă atenția, luînd cuvîntul în mod direct, așa încît cordialitatea se prefăcea în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
integral. Doar o vi-ziune superioară sau o gîndire speculativă deschidea accesul la el. Orice experiență individuală, orice reprezentare luată dintr-un domeniu de observație special puteau dobîndi doar o însemnătate simbolică. Filosofia romanticilor este un idealism nerăbdător. Se tindea în chip nestăpînit să se pătrundă, printr-un soi de magie, în ceea ce "coagulează umea în cea mai profundă intimitate", iar gînditorii nu aveau defel simțul muncii în detaliu, cu puncte de plecare și cu metode speciale. Asemenea lucruri li se păreau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
romantic speculativ. Humorul englez mai pămîntean, dar pe terenul solid al realității s-a ridicat lumea shakespeariană a personajelor puternice, într-o interacțiune dramatică, o lume în care apare humorul cel mai interiorizat și totodată cel mai bine formulat în chip plastic. Este caracteristic faptul că limba franceză folosește forma englezească (humor) pentru a denumi humorul în sensul în care îl concepem aici. Contopirea sau organizarea pe care le prewsupune humorul par să nu aibă condiții naturale pe tărîm francez. Oricum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vorbă și faptă, încît uităm cu totul să fim la fel în suflet și în viața sentimentală, adică tocmai ce are totuși un efect împăciuitor asupra oamenilor". "Humorul este asemenea cîinilor ce ling rănile suferindului Lazăr și care, într-un chip mai prietenos decît iubirea creștină, nu consideră un furt să-i dăruiască bogatului picătura de apă după care îi tînjește limba". Dar cînd și-a retipărit, în 1910, lucrarea (în care prezentase humorul aproape exclusiv pe baza simpatiei), Fröding și-
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gen de continuitate superficială ci exprimă caracterul inepuizabil al vieții inte-rioare109. Se face cunoscută aici o lume lăuntrică ce aparține și ea fundalului intelectual al vieții psihice. Această lume dinăuntru poate căpăta expresie, în orice personalitate individuală, numai într-un chip mai mult sau mai puțin unilateral. Se întîmplă cu arta vieții întocmai ca și cu arta plastică: potrivit celor subliniate atît de energic de Julius Lange, aceasta trebuie să fie unilaterală, fiindcă "nici o operă de artă individuală nu poate transmite
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
adeziunea lui Höffding la cercetările experimentale inițiate de G.Th. Fechner prin 1860 (fizician și filosof căruia îi recunoștea nu numai "geniu", dar și "humor"112), cercetări care au continuat să se practice, după Fechner și W. Wundt, nu doar în chip asociaționist, ci și gestaltist, introspectiv sau comportamental, căi de procedare prin care specialiștii se separau de metodele psihologiei preponderent speculative de pînă atunci. O reacție semnificativă față de tendințele experimentaliste (pe care le încurajau progresele științelor naturii și empiriocriticismul) a venit
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]