44,964 matches
-
umbla timp de un an, de la Paști până la Paști și dinarii vor fi așa cum au fost în timpul regelui Béla. Comiții cămării, schimbătorii de bani, slujbașii sării și strângătorii vămilor să fie nobili ai regatului, să nu poată fi ismaeliți și evrei. Nu se vor dărui moșii oamenilor din afara regatului, iar dacă vreunele au fost dăruite sau vândute, se vor înapoia locuitorilor regatului pentru a fi răscumpărate.[...] De asemenea, în afară de acești patru iobagi, adică de palatin, de ban și de comiții curiali
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
din Ilișești s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Ilișești (care era și reședință a Plasei Ilișești din județul Suceava) era de 4.228 locuitori, dintre care 2.030 români (48,01%), 2.001 germani (47,32%), 130 evrei (3,07%), 44 țigani, 7 armeni, 7 cehi și slovaci, 4 ruteni, 3 polonezi, 1 rus și 1 de alt neam. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.066 ortodocși (48,86%), 1.868 evanghelici (luterani) (44,18%), 151
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
care Imperiul Otoman le-a cucerit de la Regatul medieval al Ungariei și Despotatul Serbiei. Capitala provinciei a fost orașul Budin (Buda). Populația provinciei a fost foarte diversă din punct de vederre etnic și religios: unguri, sârbi, croați, slovaci alte etnii (evrei, romi), creștini (majoritari) și musulmani de diferite etnii (care trăiau în special în orașe). În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman a reușit să cucerească „linia de fortărețe” (végvár) a Regatului Ungariei, principala structură defensivă maghiară. După înfrângerea maghiarilor în
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
vest la est. După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Valea-Seacă s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Valea-Seacă era de 1.687 locuitori, dintre care 1.488 români (88,20%), 113 germani (6,69%), 35 evrei (2,07%), 29 țigani, 15 unguri, 5 polonezi, 1 rus și 1 cehoslovac. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 1.503 ortodocși (89,09%), 135 romano-catolici (8%), 35 mozaici (2,07%), 12 evanghelici (luterani), 1 greco-catolic
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
care au fost ținuți până la încheierea păcii!...") sau Jidanii și „întregirea Neamului", în care s-a ridicat contra "turpitudinei provocatoare, patronată de politicieni români, de a se fi pus temelia monumentului „eroilor evrei" în capitala țării întregite și al „soldaților evrei căzuți pentru întregirea neamului" în Constanța".
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
Dragomirnei s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Mitocul-Dragomirnei (care era și reședință a Plasei Dragomirna din județul Suceava) era de 2.761 locuitori, dintre care 2.196 români (79,53%), 501 germani (18,14%), 46 țigani, 13 evrei, 3 polonezi, 1 rus și 1 rutean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.237 ortodocși (81,02%), 284 romano-catolici (10,28%), 227 evanghelici (luterani) (8,22%) și 13 mozaici. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]
-
sau Mehari ben Suthal, cunoscut sub numele Abba Mehari,(sec.XIX) a fost un călugăr (malkosa) evreu etiopian, care a trăit și activat în zona Qola Vegre, unde a fost păstorul spiritual al obștei evreiești locale Beta Israel (cunoscută de străini sub numele de „falași”) În anul 1862 Abba Mehari a condus o încercare de reîntoarcere a
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
etiopian, care a trăit și activat în zona Qola Vegre, unde a fost păstorul spiritual al obștei evreiești locale Beta Israel (cunoscută de străini sub numele de „falași”) În anul 1862 Abba Mehari a condus o încercare de reîntoarcere a evreilor etiopieni la Ierusalim, în Țara Sfântă. El este considerat de evreii originari din Etiopia drept un precursor al întoarcerii lor în Sion sau a mișcării de „aliya” în Israel, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Abba Mehari s-
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
a fost păstorul spiritual al obștei evreiești locale Beta Israel (cunoscută de străini sub numele de „falași”) În anul 1862 Abba Mehari a condus o încercare de reîntoarcere a evreilor etiopieni la Ierusalim, în Țara Sfântă. El este considerat de evreii originari din Etiopia drept un precursor al întoarcerii lor în Sion sau a mișcării de „aliya” în Israel, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Abba Mehari s-a născut la Kwara în regiunea Amhara (regiune)|Amhara), unde a
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
a mișcării de „aliya” în Israel, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Abba Mehari s-a născut la Kwara în regiunea Amhara (regiune)|Amhara), unde a devenit cleric - "kes", și călugar - malkosa. Mai apoi, a peregrinat printre așezările evreilor Beta Israel, risipite între Gorgora și Amba Gualit, ocupându-se cu transmiterea învățăturii tradiționale, cu oficierea unor ritualuri religioase, ca cele de sacrificiu, cu riturile destinate tămăduirii bolilor și combaterii secetei. În cele din urmă s-a stabilit la Dambia
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
s-a stabilit la Dambia, unde a devenit o persoană venerată. A avut mulți învățăcei și a purtat dispute cu misionarii creștini. Din 1858 misionari protestanți din Anglia își făcuseră apariția în zonă și căutaseră să zdruncine credința tradițională a evreilor localnici, arătându-le că evreii în alte părți ale lumii nu practică ca ei călugăria, sacrificii de animale și nici ritualuri de purificare chiar atât de severe. Unul din misionarii care au intrat în contact cu Abba Mehari, germanul Johann
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
unde a devenit o persoană venerată. A avut mulți învățăcei și a purtat dispute cu misionarii creștini. Din 1858 misionari protestanți din Anglia își făcuseră apariția în zonă și căutaseră să zdruncine credința tradițională a evreilor localnici, arătându-le că evreii în alte părți ale lumii nu practică ca ei călugăria, sacrificii de animale și nici ritualuri de purificare chiar atât de severe. Unul din misionarii care au intrat în contact cu Abba Mehari, germanul Johann Martin Flad, din Württemberg au
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
misionarii care au intrat în contact cu Abba Mehari, germanul Johann Martin Flad, din Württemberg au relatat următoarele (în 1874): «O dată am cunoscut un călugăr, Abba Mehari, care era convins că se apropie timpul când Domnul îi va aduna pe evrei dintre toate popoarele și îi va aduce în țara strămoșilor lor. El credea că atunci ei vor reclădi Templul din Ierusalim, așa cum stă scris în proorocia lui Ezechiel și îl vor sluji pe Domnul după Legea lui Moise». Legenda povestește
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
copil pe nume Kassa, care va ajunge împărat peste Etiopia. Și într-adevăr, acea femeie a devenit (în anul 1818) mama împăratului Theodros al II-lea. Mai târziu Theodros nu a uitat de prezicerea lui Abba Mehari și a permis evreilor Beta Israel să iasă la drum spre Ierusalim. Motivele încercării de a părăsi Etiopia și de a pleca în Țara Sfântă erau, după opiniile cercetătorilor - teama de convertiri forțate, dorința de a putea continua nestingheriți ritualurile de sacrificii animale, dorul
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
de a putea continua nestingheriți ritualurile de sacrificii animale, dorul după Ierusalim, și consimțământul împăratului, interpretat ca un semn divin. O parte din cercetători considera ca acordul lui Theodros al doilea pentru planul plecării a o parte din supușii lui evrei în Palestina se datora ambițiilor sale politice și mesianice de a-si extinde imperiul (de pe o poziție adversă Imperiului Otoman care deținea Locurile Sfinte), care corespundeau și cu dorința sa de a pune capăt periodei de divizare a puterii cunoscută
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
de adepți ai lui Abba Mehari și ai celor șase kesi care l-au însoțit,s-a terminat catastrofal. Spre capătul călătoriei ar fi ajuns și la străvechea capitală etiopiană Aksum, în ținuturile locuite de populația tigre.) După cum povestesc kesii evreilor etiopieni din zilele noastre ei au ajuns la rîul Mareb, la frontiera dintre Tigray și Eritreea (dupa Kes Mehari), sau chiar au trecut în Kweihin și în Eritreea (după Kes Yosef). Mulți s-au prăpădit pe drum de foame și
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
la expediție, și-au găsit locuințele în paragină, pradă hienelor și scorpionilor. Eșecul planului Abba Mehari, în ciuda grelelor pierderi omenești, nu a știrbit cu nimic prestigiul său în rândurile comunității Beta Israel. El a rămas o figura respectată atât de evreii locali cât și de misionarii creștini. Despre locul unde este mormântul lui Abba Mehari există mai multe versiuni: trei din ele îl localizează în zona Dembiya, iar alta - în zona Kwara.. În cursul deceniilor după aceea, comunitatea Beta Israel a
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
în zona Kwara.. În cursul deceniilor după aceea, comunitatea Beta Israel a mai cunoscut valuri de entuziasm mesianic, dar care nu s-au însoțit de acțiuni concrete de emigrare în masă, din cauza învățămintelor trase din catastrofa din 1862. Exodul majorității evreilor etiopieni a avut loc in cele din urmă în a doua jumătate a secolului al XX-lea în împrejurari politice si umanitare particulare, în cadrul Operației Moise din 1984-1985 și a Operației Solomon din anul 1991, organizate de autoritățile Statului Israel
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
preoți își puneau întrebarea „În ce constă slava regilor?”, la care răspunde un anumit părinte Gregorie, în capitolele 3-17. se încheie cu profeția că puterea Romei va fi eclipsată de cea a Etiopiei și relatează cum regele Kaleb a supus evreii din Nagan și a l-a numit moștenitor pe fiul său cel mai mic Gabra Masqal (cap. 117). După colofonul unit majorității copiilor existente Kebra Nagast a fost scris în limba coptă și tradus în arabă în anul 409 (1225
Kebra Nagast () [Corola-website/Science/323349_a_324678]
-
în Budapesta pe 29 septembrie, există multe controverse în legătură cu anul nașterii, unii spun că s-a născut în 1900, alții spun că în 1894 sau 1896, însă conform certificatului de naștere anul nașterii este 1896, născută într-o familie de evrei. S-a măritat cu primul soț în 1914. Jolie s-a măritat în 1914 cu Vilmos Gabor, un soldat maghiar cu care a avut 3 copii: Eva Gabor, Zsa Zsa Gabor și Magda Gabor. Jolie a fost căsătorită de trei
Jolie Gabor () [Corola-website/Science/323353_a_324682]
-
din Austria. După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Bucșoaia și Frasin a început să scadă. În anul 1930, populația satului Bucșoaia era de 1.246 locuitori, dintre care 863 români (69,26%), 366 germani (29,37%), 11 evrei, 2 unguri, 2 polonezi și 2 armeni. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 862 ortodocși (69,18%), 363 romano-catolici (29,13%), 11 mozaici, 8 evanghelici (luterani), 2 armeno-gregorieni. Tot atunci, populația satului Frasin era de 2
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
era alcătuită din 862 ortodocși (69,18%), 363 romano-catolici (29,13%), 11 mozaici, 8 evanghelici (luterani), 2 armeno-gregorieni. Tot atunci, populația satului Frasin era de 2.124 locuitori, dintre care 1.036 români (48,77%), 750 germani (35,31%), 156 evrei (7,34%), 134 țigani (6,30%), 28 polonezi, 18 ruși și 2 ruteni. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 1.172 ortodocși (55,17%), 727 romano-catolici (34,22%), 156 mozaici (7,34%), 59 evanghelici (luterani) (2
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
numărul germanilor din Arbore s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Arbore (care făcea parte din Plasa Arbore a județului Suceava) era de 5.941 locuitori, dintre care 5.214 români (87,76%), 609 germani (10,25%), 107 evrei (1,80%), 10 ruteni și 1 cehoslovac. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 5.167 ortodocși (86,97%), 422 romano-catolici (7,10%), 193 evanghelici (luterani) (3,24%), 107 mozaici (1,80%), 12 baptiști, 4 adventiști și 36 fără religie
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
1918), ponderea polonezilor din Solonețu Nou s-a menținut ridicată. În anul 1930, populația satului Solonețul-Nou era de 1.234 locuitori, dintre care 895 polonezi (72,52%), 255 ruteni (20,66%), 56 români (4,53%), 20 germani (1,62%), 5 evrei și 3 ruși. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 915 romano-catolici (74,14%), 266 greco-catolici (21,55%), 48 ortodocși (3,88%) și 5 mozaici. O parte a etnicilor polonezi din Solonețu Nou a emigrat în 1946 și 1947 în
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
pe 10 august 1920, puterea mandatară pentru Palestina a primit și responsabilitatea „punerii în practică a declarației făcute inițial pe 2 noiembrie 1917 de către guvernul britanic și adoptată de puterile aliate în favoarea fondării în Palestina a căminului național pentru poporul evreu” .
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]