43,561 matches
-
istorice și sociale". Oricum, este neîndoielnic că Höffding a dorit să depășească empirismul psihofizic fechnerian și să țină pasul cu getaltismul, ba poate, în parte, și cu acest nou gen de vitalism german (paralel cu care se afirma, într-alt chip, și teoria bergsoniană a elanului vital) cu toate că și-a exprimat și față de ele unele rezerve. Dincolo de această continuă căuatre a unui echilibru între antiteze, poate fi constatat totuși un mai pronunțat interes pentru totalitate și "configurare", ca sinteză. Îl putem
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
preocupe de "principiile științei și ale vieții", și, mai presus de toate, de problemele cunoașterii. A stăruit asupra "categoriilor", într-o epistemologie de tip descriptiv, în care a distins conceptele fundamentale de cele formale, reale și ideale. A investigat în chip amănunțit conceptul real de totalitate, reluînd unele idei expuse în Cugetarea umană, formele și temele sale. Apărută la numai un an după Marele humor, lucrarea despre Conceptul d etotalitate interesează în mod particular, pentru că ni-l dezvăluie și mai limpede
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
artizanii sticlei, ai lemnului și ai metalului să creeze, să modeleze sau să sculpteze recipiente demne să găzduiască prețioasa băutură. Arta prelucrării sticlei din secolul al XVII-lea a dat naștere multor forme originale, decorate cu figuri mitologice (mai ales chipul lui Bachus) sau cu scene de recoltă a strugurilor, însoțite adesea de dictoane viticole. Sticlele de Veneția, de Silezia sau de Boemia, foarte la modă în secolul al XVIII-lea, vor însoți din ce în ce mai des serviciile de masă alcătuite mai ales
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în bună măsură la elaborarea unor dicționare, în publicarea unui vast material lingvistic și etnografic referitor la îndeletniciri (păstorit, agricultură, pescuit, meșteșuguri), în note și materiale cu caracter onomastic (culese din sate ori extrase din documente) etc. Rețin atenția în chip deosebit lucrările lui G. T. Kirileanu, O nouă ediție a scrierilor lui Creangă, J. Urban Jarník, Comoara de cuvinte și moneta de limbă și Vasile Bogrea, În Cârneleagă și iarăși Cârneleagă. După o întrerupere de șase ani, în 1922 Ș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
mai știu ce e cu mine. Ah! ... vă rog, vă implor, vă cad în genunchi, veniți-mi în ajutor, arătați-mi pe acela care m-a furat... Iată-l, iată-l colo!... Tu, tu, vorbește! Hei, vreau să te cred: chipul tău îmi spune că ai fi om cumsecade. Ce? De ce râdeți? Vă cunosc eu pe toți; știu bine că aici sunteti multi hoți. Ce? Nu? Nimeni nu a furato? Mă sufoci, mă omori... Spune, spune o dată, cine e? ... A, nu
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei”. Într-un fel sau altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan istoric nostalgia esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială a spiritualității naționale, a „preformat” elementele frumosului românesc, imprimându-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
ploaie. Nu apucă însă să-și ia zborul că se mai pomeni cu încă un picur. Supărat privi atunci în sus și ce-i fu dat să vadă?! Ochii Prințului Fericit înotau în lacrimi, iar în lumina albă a lunii, chipul său era atât de frumos, încât Rândunelul se simți înduioșat. Cerințe: 1. Transcrieți din textul dat, enunțurile care descriu statuia Prințului fericit. 2. Răspundeți la întrebări: a) Cine era Rândunel? b) Unde voia el să ajungă? c) Unde își căută
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
se „dezmeticește” (Floarea de piatră, 1988). Conformismul temelor și al opticii teziste este compensat într-o anumită măsură de observația sociomorală, F. cunoscând bine mediile în care se mișcă personajele sale. Atunci când se eliberează de clișee, el reușește să creeze chipuri plauzibile, mai ales psihologii sau comportamente de indivizi ciudați, ieșiți din normă ori pitorești, cum sunt cei doi escroci (doctorul Russu și Lucia Gârlan) în Zăpada niciodată stinsă. Prozatorul mânuiește cu abilitate stilul indirect liber, scrie cursiv și agreabil, are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
scumpă față de la Francia. Cordelia, desi răi, tu bun rămas le zi; ' N-alt loc, mai bun găsești ce pierzi aci. LEAR: O ai, crai frînc, să fie-a ta, noi nu avem Astfel de fiica; n-o să mai vedem Chipu-i vreodat. Mergi făr-al nost bun gînd, Iubirea, ori al nost binecuvînt. (Trîmbițe. Ies toți, în afară de regele Franței, Cordelia, Goneril și Regan). FRANȚA: Ia-ți bun rămas de la surori. CORDELIA: Odoare ale tatei, cu-ochi spălați, Cordelia va lăsa. Știu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
What paper were you reading? EDMUND: Nothing, my lord. Flagelul unei datini, permițînd Părerii lumii-a mă dezmoșteni? Pentru că sînt cu doișpe-paișpe luni După-un frățîn? De ce bastard? De ce-njosit? Cînd trupul mi-e la fel de bin' legat, Mintea de nalta, chipul de frumos Că și-al onestei dame plod? De ce Ne pun stigmat: josnici? bastarzi? Jos, jos? Noi ce-n fecund furtul naturii luăm Mai multă vlaga și-nfocare-n duh Decît în searbăd, obosit și lînced pat Intra să nască
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
sigh like Tom o' Bedlam. O, these eclipses do portend these divisions. Fă, sol, la, mi. GLOUCESTER: Aceste din urmă eclipse de soare și de luna nu ne prevestesc nimic bun. Cu toate că știința naturii le poate explica în fel și chip, firea însăși e vătămată de evenimentele care urmeaza: iubirea se răcește, prietenia decade, frații se despart; în orașe răscoale; la țară dihonie; în palate trădare; și legătura ruptă,-ntre tata și fiu. Ticălosul asta al meu se potrivește cu prevestirile
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Servește-mi cină. (Ies) SCENĂ 4 (O sală în același palat. Intra Kent, deghizat) KENT: Daca, cum vreau, un alt glas împrumut, Ce-mi poate poci vorba, bunu-mi plan Poate c-ar dobîndi deplin efectul Spre care mi-am șters chipu'. -Acum, gonite Kent, De poți sluji unde ești condamnat, Să fie-așa! stăpînul ce-l iubești Te va găsi în plină muncă. (Cornuri de vînătoare apropiindu-se. Intra Lear cu suita) LEAR: Să nu se-ntîrzie o clipă cu masa, să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu apă care-o revărsați Să înmuiați țarina. Ce-am ajuns! Așa să fie. Am o altă față, Ce-i, sigur, blîndă, mîngîioasa. Cînd Va ști de tine-acestea,-n unghii-ți va Sfîșia lupeasca față. Vei vedea Că-mi reiau chipul pe care-ai crezut C-am lepădat pe veci. Vedea-vei, spun. (Ies Lear, Kent și suita) GONERIL: Ai auzit, milord? ALBANY: Nu pot să fiu așa părtinitor, Oricîtă-iubire-ți port eu, Goneril... GONERIL: Te rog, fii liniștit. Hei, Oswald, hei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-a te-ndemna s-o vrei." GLOUCESTER: Pervers nemernic! Își neagă scrisu,-a spus? Nu l-am născut nicicînd. (Se aud trîmbițe) Ia! Ducele! Nu știu ce vrea venind. Închide-oi orice port, nu-mi va scăpa; Mi-acordă asta ducele. Iar chipu-i Trimite-oi peste tot, ca-ntreg regatul Să-l știe bine; iar pămîntul meu, Loial și bun copil, mă străduiesc Să poți să-l stăpînești. (Intra Cornwall, Regan și suita) CORNWALL: Cum e, prieten scump? De cînd venii Și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Aș I learned, The night before there was no purpose în them Of this remove. KENT: Hail to thee, noble master. LEAR: Ha! Mak'st thou this shame thy pastime? KENT: No, my lord. Cel mai de jos și umil chip, la care Mizeria,-n disprețul omului, vreodat L-a-apropiat de fiara. Oi da cu glod pe față, Țol încingînd, legîndu-mi păru-n noduri, Și-n goliciune-expus, voi înfrunta Furtună și miniile cerești. Ținutul îmi dă pildă și dovezi De cerșetori nebuni
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
KENT: Pe Juno jur că da. LEAR: N-au îndrăznit s-o facă, Și n-au putut, n-au vrut: mai rău ca un omor, Respectul să-l jignești atît de dur. Explică-mi dar cu blîndă grabă în ce chip Ai meritat, sau ți-au impus rușinea, Fiindu-mi sol. KENT: Milord, cînd eu la ei acas' Le-am dat scrisoarea Înălțimii Voastre, Inca neridicat din locu-unde-arătam Respectu-mi în genunchi, sosi un curier, Fiert de grăbit, fără suflare, gîfîind De la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
stîrniți inima-acestor fiice Tatălui contra, nu vă bateți joc De mine-atîta, încît să-ndur smerit; M-atingeți cu o nobilă mînie, Și armele femeii, stropi de apă, nu-mi Păteze-obrajii de bărbat. Strigoaice, M-oi răzbuna pe voi în așa chip, Că-ntrega lume va... Voi face-asemeni lucruri, Care, eu încă nu știu, dar vor fi Teroarea pe pămînt! Voi credeți c-am să plîng; Nu n-am să plîng. Tot dreptul am să plîng, dar inima-asta S-o sparge-n șaptezeci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cînd tu, un prost moral, stai blînd și strigi: Vai, de ce face-așa? ALBANY: Vezi-te, demon: Hizenia nu pare la Vrăjmaș Oribilă că la femeie! GONERIL: Prost ridicol! ALBANY: Schimbat, mascat cu sine boț, nu-ți face De monstru chipul! De-ar fi-n firea-mi Aceste mîini de sîngele-mi s-asculte, Te-ar sfîșia și oasele ți-ar rupe. Oricît ai fi un demon, chipul femeiesc Te apară. GONERIL: Mare, curaju-ți strînge... (Intra un sol) Ce vești? SOLUL: Milord
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
GONERIL: Prost ridicol! ALBANY: Schimbat, mascat cu sine boț, nu-ți face De monstru chipul! De-ar fi-n firea-mi Aceste mîini de sîngele-mi s-asculte, Te-ar sfîșia și oasele ți-ar rupe. Oricît ai fi un demon, chipul femeiesc Te apară. GONERIL: Mare, curaju-ți strînge... (Intra un sol) Ce vești? SOLUL: Milord, e ducele de Cornwall mort, Slain by hîș servant, going to puț ouț The other eye of Gloucester. ALBANY: Gloucester's eyes! MESSENGER: A servant that
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se sfarme! De sîngerosu-acel anunț să scap, Ce mă-urmărea, o, cît de dulce-i viața, Ca-n chin de moarte ceas de ceas murim, Decît deodată să murim! eu m-am schimbat În zdrențe de nebun, am luat un chip Că-l detestau și cîinii; -n acest strai Tata-mi găsii, cu sîngerînde-inele, Far' nestemate, de curînd; și i-am fost ghid, L-am dus, cerșit-am pentru el, l-am consolat; Nicicînd lui o, păcat! m-am dat pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr. Jammes, nici nu evocă nostalgic, precum Ion Pillat. Contemplația nu-i provoacă adeziune, euforie, ci, mai degrabă, neliniște și tristețe. Fundoianu e un neliniștit care nu caută alinare în peisaj - ca un romantic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
poate cu nuvela lui Gh. Brăescu Vine doamna și domnul gheneral, dar trasat în tonuri mult mai tari, grotești, márqueziene parcă, poate fi citit și ca o parabolă a așteptării Zilei de Apoi. Dar tema escatologică și soteriologică e, în chipul cel mai vădit, invocată aici prin recursul mai mult decât aluziv - la fel ca în romanele lui Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu - la mitul cristic. Există un personaj potențial mesianic, un pandant sau o nouă întrupare a Mântuitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Cărtărescu, din Orbitor). Se cuvine observat și că P. e, într-o oarecare măsură, un prozator neooniric de factură personală, care operează cu material așa-zis rural. În fond, apelul la visare, combinat cu solipsismul postmodern, constituie, chiar și în chip explicit, motorul literaturii pe care o practică. Realitatea pare inițial evanescentă, inconsistentă, opacă, ternă, inertă, muribundă. Apariția unui bătrân „povestaș” (Moș Mitu, înconjurat de umbre ușoare, siluete omenești diafane care zburătăcesc în jurul lui) trezește totul la o viață adevărată. Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
În primele secole ale evului mediu, Europa era un continent foarte puțin populat. Orașe abia dacă existau. Toată viața intelectuală și culturală se desfășura În mănăstirile pe care misionarii creștini le Întemeiau În drumul lor. Aceste mănăstiri au devenit În chip firesc și locurile unde se cultiva muzica, fiindcă pe atunci aceasta avea un caracter exclusiv religios. Desigur că neamurile din Europa cunoșteau și cântece, și jocuri cu mult Înainte ca preoții creștini să ajungă la ei, să Întemeieze mănăstiri și
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
pildă grăitoare o constitue cronica lui Dinu Săraru din 23 noiembrie 1951, intitulată Literatura sovietică, cea mai înaintată literatură (...). Sub învelișul diferitelor cronici literare găsim un schelet comun. Elementul de bază al acestuia îl constitue rezumatul care este redactat în chip banal, școlăresc. Locul analizei personajelor, al acțiunii, îl iau afirmațiile vagi, care pomenesc despre ideile generale ale cărții (...). În cadrul cronicilor literare, au fost prezentate și unele cronici care arată că s-au făcut pași pentru o orientare justă și valabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]