43,516 matches
-
francezi, care admiră instituțiile politice engleze. Astfel apar în franceză cuvinte ca "speaker" „președintele Camerei Comunelor”, "pamphlet" „pamflet” și "session" „sesiune”, apoi în secolul al XVIII-lea "motion" „moțiune”, "budget" „buget”, "législature" „legislatură”, "mémorandum", "vote" „vot”. În acest secol se manifestă o adevărată anglomanie, care aduce limbii franceze și cuvinte ca "frac", "redingote", "rosbif", "cricket" sau "whisky". Numărul de împrumuturi crește în secolul al XIX-lea. Atunci se adoptă multe cuvinte din domenii ca: Frecvența împrumuturilor anglo-saxone culmină în secolul al
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
vorbitorul are conștiința faptului că sunt împrumuturi, din cauza formei neadaptate. Dintre acestea unele corespund unor realități ajunse pe teritoriul limbii franceze odată cu cuvântul, de exemplu "camping", "parking" „parcare” sau "week-end", altele denumesc realități străine: "harem", "mozzarella" etc. Neintegrarea se poate manifesta și prin pronunțarea neuniformă de către francofoni a împrumuturilor respective. De exemplu, "pipeline" este pronunțat și [piplin], și [pajplajn]; "gas-oil" „motorină” scris ca în engleză se pronunță [gazɔjl] sau [gazwal], dar se scrie și "gazole", fiind pronunțat [gazɔl]. Între împrumuturile total
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
și mondiale la dezvoltarea domeniului energetic. Un moment important în evoluția Muzeului l-a constituit organizarea și deschiderea în februarie 1966 a secției „Înregistrarea și redarea sunetului”. Îmbogățirea colecției, în anii ce au urmat, cu noi exponate valoroase, precum și interesul manifestat de vizitatori față de expoziția menționată sunt motivele care au condus la reorganizarea și extinderea acesteia într-un spațiu triplu, a cărui inaugurare a avut loc în 1972. Constituind o colecție unică în țară, secția de „Înregistrare și redare a sunetului
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]
-
financiară fusese declanșată doar de recolta proastă din acel an, argumentând că dacă doar recolta din 1900 și lipsa de export ar fi fost de vină, criza n-ar fi izbucnit înainte de recoltă. În fapt, simptomele „unei slăbiciuni financiare” se manifestaseră încă de la începutul primăverii în toate domeniile vieții comerciale și economice, iar o recoltă mai bună ar fi putut doar amâna, dar nu evita declanșarea crizei. Prima cauză a fost vulnerabilitatea foarte mare a economiei României, din cauza structurii economice dependente
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
că nu tot așa de competent este în judecarea stărei piețelor financiare din Europa". Guvernul s-a confruntat încă de la început cu efectele celei mai mari crize economice pe care o cunoscuse România până atunci. Începuturile acestei crize, care se manifestaseră încă de la sfârșitul guvernării liberale anterioare, când creditul statului român intrase în declin pe piețele europene, s-a accentua sub guvernarea conservatoare din cauza unei secete severe care a compromis complet producția agricolă a anului 1899, precum și a "ineficienței și nepriceperii
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
nepregătită, este mai bine să avem una numai de 100.000 oameni, dar bine pregătită". Rezultatul a fost nivelul deficitar de înzestrare cu tehnică modernă de luptă al Armatei României la începerea Primului Război Mondial. "Avânturile sau depresiunile situației economice generale se manifestă îndeajuns de puternic în variațiile celor mai de seamă factori de natură social-morală ai poporațiunii. Efectele fluctuațiunilor economice nu rămân fără urme nici în mersul factorilor de natură organică, a acelor factori cari arată creșterea sau descreșterea popoarelor, adică puterea
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
albastre. Femelele pot păstra uneori desenul și coloritul juvenililor, brun închis, cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis viridis"), evitând luminișurile pădurilor sau lizierele, dar manifestă un anumit grad de petrofilie, fiind întâlnit adesea în zona stâncoasă. Cu toate că preferă locurile mai uscate, el este întotdeauna găsit în proximitatea apei (pârâu, baltă, lac). Gușterul vărgat dobrogean populează viroagele și râpele colinelor și dealurilor dobrogene, cu sol de
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
administrarea moșiei și să se însoare. După moartea mamei sale, Matei Damian începe să se ocupe de administrarea părții de moșie moștenită, care se părăginise ca urmare a recoltelor slabe din ultimii ani, precum și a delăsării și lipsei de organizare manifestate de administratorul Nae Eftimiu. Tânărul observă munca grea de pe moșie și starea de sărăcie a țărănimii și nu-și poate da seama „cum se poate îmbogăți cineva din agricultură”. Sașa îl sfătuiește să preia personal administrarea moșiei, să cumpere mașini
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
este împărțit în 23 de capitole, care nu au titluri. Acțiunea sa se desfășoară în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, pe parcursul a câtorva luni, din iulie până în iarnă. Încă de la începuturile activității sale literare, Duiliu Zamfirescu s-a manifestat ca un susținător al literaturii românești, el afirmând în 1890 că e nevoie de „a crea o literatură națională, care să păstreze ceea ce este specific românesc, limba românului și sufletul eroilor, și a o pune totodată în legătură cu ceea ce este omenesc
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
directorul revistei "Convorbiri literare".<ref name="Bucuța 10/1935 127">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 127.</ref> Membrii cenaclului Junimea nu au manifestat un prea mare entuziasm, primind-o cu rezerve, iar Iacob Negruzzi considera că prima jumătate a romanului este prea lungă și conține descrieri inutile.<ref name="Bucuța 11/1935 307">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
activitat pe tărâm social dar și în calitate de Guvernator al Basarabiei; b) perioada autonomiei Basarabiei și Unirii cu România - perioadă în care s-a dedicat în mare parte moșiei sale de la Bulboaca; c) în cea de-a treia perioadă s-a manifestat ca funcționar în cadrul administrației românești centrale, activând în calitate de director în cadrul Băncii Naționale Române. La 26 de ani își începe activitatea profesională în cadrul Zemstvei județului Bender (Zemstva era o reprezentanță a populației locale care activa ca organ al administrației locale). A
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
ele însele împinse spre Apus, adesea unele de altele, din cauza secării izvoarelor și râurilor mici. În perioadele de pluviometrie normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici manifestați prin cultura Dridu, Bolohoveni etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv Sciți, Sarmați, Roxolani, Onoguri, Hazari, Maghiari, Pecenegi, Cumani și Tătari) și reclădeau sate și cetăți. Orașele cu mai mult de
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
Moldovei înființată între anii 1381-1386 și recunoscută de Patriarhia Constantinopolului în anul 1401, cu sediul mitropolitan inițial la Rădăuți, apoi în 1401 la Suceava, iar la mijlocul sec. al XVII-lea, în Iași. Din punct de vedere lingvistic, specificitatea teritoriului se manifestă îndeosebi prin graiul moldovenesc, care de altfel depășește limitele sale, devreme ce era vorbit în Dobrogea de Nord de-a lungul Dunării, și în Transilvania de Nord-Est. Pe teritoriul Moldovei istorice există (sau existau) mai multe graiuri moldovenești, aparținând arealului
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
zonă aflată înafara arealului istoric moldovenesc, dar unde se află vorbitori de limbă română, există opinia (cf. M. V. Serghievskii), contestată, a unei evoluții de sine stătătoare a limbii vorbite, etichetată drept „moldovenească”. Din punct de vedere cultural, specificitatea teritoriului se manifestă pregnant prin conștiința localnicilor romanici de a fi „Moldoveni”, anume descendenți ai locuitorilor vechiului Principat, dar această conștiință, împărtășită de toți între Carpați și Nistru, este diferit exprimată de-o parte și de alta a Prutului, în cele două teritorii
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
cu ambițiile și desamăgirile lui”". Autorul se ascundea sub pseudonimul Leone Palmantini, un pretins romancier italian ce debuta în România, dorind să-și asume un nume exotic pentru a evita neîncrederea pe care cititorul român cu tendințe xenofile ar fi manifestat-o față de un scriitor autohton. Folosirea unui pseudonim exotic cu sonoritate străină era explicată de Aderca prin dorința sa de a nu fi confundat cu vreunul dintre scriitorii români compromiși de propria lor imoralitate, precum și prin aspirația sa de a
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
există probe grăitoare pentru același celtism „Ard”: "Ardeal, Ardud, Ardusat, Ardihat, Arduzel, Ardel." (Vezi și în Franța: "Ardeni ,Ardèche") Ipoteza profesorului a stârnit reacții polemice: „Conviețuirea celto-dacică a fost relativ îndelungată. Dar influnțele reciproce, dintre celți și daci s-au manifestat în tot spațiul azi românesc, el nefiind specific doar nordului. Însă în Maramureș, Oaș, Codru, probabil, s-au conservat mai bine cuvintele arhaice, populația având un potențial mai mare de a păstra aceste cuvinte.” Lucrarea "„Familia în credințe, rituri, obiceiuri
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
patru fete. La vârsta de 13 ani a rămas orfan de mamă. Studiile elementare și gimnaziale le-a urmat în Șimleu Silvaniei. S-a înscris la liceu în aceeași localitate. Tot aici a învățat meseria de tipograf, la tipografia „Lazăr”. Manifestând interes și fiind înzestrat cu un talent deosebit pentru scris își face debutul publicistic în anul 1927 la „Gazeta de Duminecă” din Șimleul Silvaniei, cu articole și informații culturale, impunându-se prin combativitate și concizie. În septembrie, anul 1929, a
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
a fost înaintat la gradul de general de infanterie, cu efect de la 9 ianuarie 1919. Intrat începând cu 1904 în rândul nobilimii din Prusia a rămas și după 1918 un convins susținător al monarhiei și Casei de Hohenzollern. Și-a manifestat dezacordul față de modul de abordare a relației cu naziștii de către generalul Erich Ludendorff, de care era apropiat din timpul participării împreună la Bătălia de la Tanenberg. Pentru activitatea sa ca militar, Curt von Morgen a fost decorat cu o serie de
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
că din această rasă se trag câinele ciobănesc scoțian Bearded Collie, ciobănescul rus Owtzar și ciobănescul maghiar Puli. descinde în linie directă din renumiții câini ciobănești ai antichității și este cunoscut de peste o mie de ani pentru calitățile sale deosebite manifestate în conducerea și supravegherea turmelor de oi (de unde i se trage și ce-a de-a doua denumire). Particularitatea acestui câine o reprezintă lipsa cozii, pe care, în cazul în care mai există la naștere, ciobanii i-o taie în
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]
-
ale pielii. De asemenea, Bobtail-ul este sensibil la acțiunea soarelui, din această cauză insolația este un serios pericol pentru această rasă, la și cancerul în general ca și afecțiune. Bobtail-ul este în general sensibil la razele solare, sensibilitate ce se manifestă în special la ochi, aceștia sunt acoperiți în permanență de păr, având rolul de protecție și de filtrare a razelor solare, astfel se evită afecțiunile globului ocular. Este rezistent la intemperii. Nu are nevoie de un stăpân cu prea multă
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]
-
pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii clericali ai darwinismului, manifestându-se, în deosebi, în cadrul unei polemici deschise (1860) pe tema evoluției cu episcopul Samuel Wilberforce, supranumit „Sam lingușitorul”, anclanșată cu prilejul unei întâlniri anuale (1860) a Asociației Britanice pentru Progresul Științei; dezbaterile purtate au atras atenția opiniei publice. În anul
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
cuvântul "popoare" face referire la populația compusă din nearabi. Această distincție stă la originea conceptului "Shu‘ubiyya", reprezentând mișcarea popoarelor, care sunt numite "‘ajami", împotriva dominației arabe. Această mișcare a luat o amploare deosebită în Iran în urmă cuceririlor islamice, manifestându-se sub forma unei împotriviri a iranienilor în fața tentativei de arabizare a culturii persane. Pe alocuri, acest curent a fost resimțit ca fiind antimusulman, sau chiar un pericol la adresa islamizării. Termenul "shu‘ubiyya" face referire la reacția persanilor musulmani împotriva
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
cel științific și filosofic (spre exemplu, operă literară "", o culegere de fabule care a fost tradusă în arabă din persana medie), la fel si istoriografia arabă s-a format după modelul persan. La două secole după ce această mișcare s-a manifestat în est, o altă formă a sa a luat naștere în Spania islamică. Această mișcare a fost inițiată de berberi, iar apoi a fost reluată de populațiile locale: galicienii, vizigoții, francii și bascii. În secolul al XI-lea apare o
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
le reprezintă un grup de boli infecțioase acute, generate de adenovirusuri, care se caracterizează prin afectarea țesutului limfoid și a mucoaselor căilor respiratorii, ochilor, intestinului. Se manifestă prin renită, faringită, conjunctivită, bronșiolită, pneumonie interstițială, gastroenterită și limfadenită mezenterică. Adenorusurile sunt virusuri ADN complexe, care aparțin genului Mastadenorus, cu diametrul cuprins între 70 și 80 nm. Adenorusurile au o morfologie caracteristică, fiind alcatuite dintr-un schelet icosaedric compus
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]
-
și în țesutul limfoid. Ulterior, adenovirusul pătrunde în circuitul sanguin, provocând inflamația mucoaselor și apariția conjunctivitei, și în alte organe, determinând procese inflamatorii la diferite niveluri ale organismului. Adenovirusurile cauzează apariția unei varietăți de sindroame clinice. Cel mai frecvent se manifestă ca o infecție acută a căilor respiratorii superioare, cu o rinită pronunțată. Uneori, pot apărea afecțiuni ale căilor respiratorii inferioare, inclusiv bronșiolite și pneumonii. Perioada de incubație (de la pătrunderea virusului în organism până la primul simptom al bolii) durează 1-13 zile
Adenoviroze () [Corola-website/Science/334288_a_335617]