45,675 matches
-
putea fi? A mai apăsat cu atenție, cu foarte mare grijă, până când a ajuns la concluzia sigură că avea de-a face cu o poziționare anormală a fătului. Într-adevăr, făptura aceasta plăpândă, așteptată să iasă la lumină, se hotărâse parcă să-și modifice poziția în ultimul moment, ieșind cu posteriorul, manifestând în acest fel totala desconsiderare și cel mai profund dispreț față de lumea în care va intra, incapabilă să-i asigure protecția, confortul și iubirea de care avusese parte până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din dorința de a-ți satisface nu numai simțul vizual, ci și pe cel al pipăitului, prin atingerea buclelor ondulate în cerculețe suprapuse în mod natural și ascunzând în interiorul lor mireasma parfumată și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chinurile unei detenții neomenești, în timp ce mama lupta din răsputeri să supraviețuim într-o lume în care dragostea față de aproapele dispăruse. Ne-am apropiat și am făcut roată împrejurul fratelui care dormea liniștit pe salteaua de paie zâmbind îngerește spre noi parcă ne-ar fi spus: Știu că sunteți lângă mine, că mă iubiți din toată inima, că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de fericit! Și continua să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și prietenii mei pe care i-am iubit, de ștrengăriile noastre, de viață amară pe care am făcut-o unor profesori de-ai noștri. Cu emoție îmi aduc aminte și de corpul profesoral de la liceu, unde toți profesorii noștri erau parcă puși să ne scoată direct universitari, recunosc că abia mai târziu am putut aprecia cu adevărat ce carte se făcea atunci. Aștept întotdeauna cu mare nerăbdare intilnirile noastre periodice aniversare de la care nu am lipsit niciodată. Cel mai mult îmi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
Mă îndoiesc că marea majoritate a literelor franceze, orbită de un antiamericanism ieftin și de un nombrilism galic și mai ieftin, ar accepta această afirmație... Cuvintele unei tinere femei de succes în formare, elvețianca Maya: "Nu îmi plac bărbații care parcă își cer tot timpul scuze pentru că există". Totul spus într-o franceză aproximativă, cu un delicios accent germanic. Maya este vegetariană convinsă și vrea să-i convingă și pe alții să o urmeze pe cărarea strâmtă (era cât pe ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care îl dă expresiei H. Arendt. "Răul" care a pus stăpânire pe sufletul compatrioților mei a încetat să mă intrige, nici măcar nu îmi sare în ochi. Nu mai sper nimic, dar nici nu sunt capabil să "disper". Sentimentul este parcă și mai intens la București, oraș-avorton al Balcanilor cu pretenții de salon parizian. De fiecare dată când mă mut într-o nouă locuință, am sentimentul că nu servește la nimic aranjarea obiectelor personale, mobila, cărțile din bibliotecă etc., pentru că, orice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din Galați, când citeam scăldat într-o lumină dulce, pe malul Dunării, Zbor în bătaia săgeții. Aveam impresia că încep să înțeleg că fac parte dintr-o generație care nu și-a spus ultimul cuvânt, lumea era plină de promisiuni. Parcă și berea ignobilă din față era mai bună; banii erau puțini atunci, fabricile de alcool se mai numeau încă Vinalcool. Pentru generația mea, H.R. Patapievici a fost un model, un idol demn de urmat. Punct. Prin acest "inginer-fizician" aveam impresia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pumnul pentru a-și face dreptate. Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a simțit nici cea mai mică spaimă față de acest an, vechea sperietoare a "anului 1000" parcă nici nu ar fi existat. Bine, a existat panica informatică Y2K, cu iz de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a simțit nici cea mai mică spaimă față de acest an, vechea sperietoare a "anului 1000" parcă nici nu ar fi existat. Bine, a existat panica informatică Y2K, cu iz de markenting de firmă ce comercializează programe antivirus. Din contra, cuvântul millennium și derivatele sale s-au vândut extrem de bine în varii campanii comerciale pentru bunuri de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întâmpla și la Geneva, unde, din cauza abundenței, inflației informaționale, treceam nepăsător pe lângă rafturile bibliotecilor care se rupeau sub colecția Esprit, Le Débat, Annales și pe care nu le răsfoia nimeni. Acut sentiment al ratării. Cineva, ceva extrem de greu de definit, parcă îmi pune credința la îndoială. Dar "credința" în ce anume? Nu sunt capabil nici măcar să gust din acedie, în formele ei rudimentare. Fapt de viață: mă vizitează o vecină, o fată de firmă. Este simpatică și plină de viață. Mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-o prin poșta din Franța, mi-a trimis-o un prieten din milă dublată de ceva solidaritate intelectuală. Mi-e tare jenă de mine, de bucuriile pe care le pot avea în această Românie căreia îi vorbesc limba, dar care parcă nu mai este țara mea. O țară străină. Andrei Pleșu: "Bărbații și femeile au unul asupra celuilalt o superioritate reciproc acceptată". Sunt așezat la o masă de la "Rogojina", terasă bucureșteană populară de pe lângă Foișorul de Foc. Numele i se trage de la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oboseală, care îi ajung până la coate. Gigi-taximetrul nu mai râde deloc. Este chiar galben, la fel ca trandafirul olandez care moare încet pe tarabă sub soarele năucitor. "De ce ți-ai tras bă, mănuși, ai pielea prea sensibilă?" Iarăși hohote, Gigi parcă începe să mai prindă culoare, dar vrea ca totul să se sfârșească, nu știe însă ce trebuie să facă pentru a ajunge mai repede la capătul poveștii în care fără să vrea a devenit actor principal. Răspunsul vine greu, bolborosit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu un soi de bunker și adăpost antiaerian, un accesoriu obligatoriu pentru toate clădirile din Elveția. Încercare total nereușită de "socializare" cu noii mei colegi de campus, din cauza diferenței de vârstă, dar și a uluitorului lor conformism, automatism comportamental etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră de viitori funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și plăcere, având parcă înșurubat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
etc. Parcă m-aș găsi într-o pepinieră de viitori funcționari bancari, costum-cravată-BMW. De notat și faptul că beau de 2-3 ori mai mult decât o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și plăcere, având parcă înșurubat în minte un singur lucru, cum să se îmbete cât mai repede și mai eficient. Îmi amintesc de bucuria cu care tăiam noi slănina pe o bucată de lemn, cu gândul la țuica și vinul din damigene, dar și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cea roșie care acoperea capul călăului din Evul Mediu nu avea decupată decât o fantă pentru ochi, dar nu și una pentru gură, pentru că acesta era obligat doar să vadă, nu și să vorbească. 24 decembrie, seara Ajunul Crăciunului, singur, parcă mai singur decât niciodată, mai singur decât un călugăr în deșert. Dar călugării din deșert erau măcar vizitați din vreme în vreme de diavol, venit să-i pună la încercare. Singura mea tentație este să mă uit sau nu la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
moară de cuvinte. Ceea ce-i unește sunt pasiunea pentru meserie și pasiunea pentru fumat. Sunt două locomotive umane. Toate obiectele din frizerie au căpătat o culoare galben pai, ca și foița țigării Gauloise. Chiar și plantele din vitrină sunt bolnave, parcă ar suferi de astm bronșic. Pe unul dintre pereți este expusă o diplomă, galbenă și ea. Nino a câștigat locul trei la un concurs de frizerie organizat de orașul Geneva, în anul 1956. Cei doi fac parte din prima generație
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scump rafinamentul produs de decadență, boală, degenerare biologică (arăta într-adevăr groaznic, părea să aibă sângele subțiat, iar soțul nu avea snagă.) Primesc bacșiș, o nimica toată... Nimic neobișnuit, mi se plătesc serviciile, dar de data aceasta a fost altfel. Parcă mai umilitor decât altădată, dar nu știu de ce. Pentru că nu a știut să mi-l ofere, a făcut-o mecanic, din obligație. Anul 2002 Ascult la radio o selecție din ceea ce noi numeam blues (de fapt slow-urile imbecile, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu ocazia vizitei unei înalte fețe bisericești. În ciuda eforturilor sincere și evidente venite din partea tinerei ambasadoare de a schimba spiritul locului, un aer greu de viespar comunist și de microfoane AGFA ascunse în farfurie stăruie în aer. Aici Războiul Rece parcă nu a luat sfârșit. Nu mai lipsește decât să apară în cadrul ferestrei James Bond în misiune cu pistolul său cu amortizor. Pe perete, într-un colț, un magnific tablou ce reprezintă o mahala bucureșteană a anilor '30 (Lucian Grigorescu?). Plin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Puces din Geneva un ceas de masă puternic, mecanic și german pe deasupra, marca Junghaus. Ciudat este că funcționează perfect, dar pare a fi fabricat totuși în anii '40-'50. Îmi place că zgomotul său puternic, tictacul său regulat care vine parcă dintr-o altă lume. Izbutește să recreeze în camera unde stau o altă dimensiune a timpului: senzorială, fluidă, severă. Parcă mi-ar spune să iau aminte la finalul sejurului meu în Elveția ce se apropie inexorabil. Noaptea va fi întunecoasă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pare a fi fabricat totuși în anii '40-'50. Îmi place că zgomotul său puternic, tictacul său regulat care vine parcă dintr-o altă lume. Izbutește să recreeze în camera unde stau o altă dimensiune a timpului: senzorială, fluidă, severă. Parcă mi-ar spune să iau aminte la finalul sejurului meu în Elveția ce se apropie inexorabil. Noaptea va fi întunecoasă și foarte lungă: ultimele cuvinte ale Patriarhului Tihon, omorât în primii ani ai puterii bolșevice din Rusia. Sau La journée
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
grad de rafinament "genetic" acesta cred că este cuvântul potrivit. Pe de altă parte, nu-mi pot împiedica un val de melancolie amestecată cu sentimentalism ieftin: anii '80 când eram elev și făceam cozi lungi pentru o bucată de pâine, parcă plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de cuptor, al magazinului de pâine. 21 mai 2003 S-a scris și s-a rescris despre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mine ar fi banal, șters, neinteresant. Canalul Arte transmite o emisiune despre arhitectură. O ilustrează cu construcția unei celebre săli de spectacol din New-York. Cadru final: o sală imensă și goală, scena neagră iluminată doar de un proiector care aruncă parcă în gol o lumină stingheră. Vocea melodioasă din off spune că reflectorul aprins este o tradiție în toate teatrele din lume: trebuie lăsată o lumină aprinsă pe scenă, pentru a vâna fantomele. Chiar dacă nu este adevărat, îmi place mult cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un moment dat simt nevoia să-și arate colții, pe care-i înfig unul în ceafa celuilalt până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist în domeniu..." Bătrânețea și urmele ei traumatice se văd parcă mai bine pe aceste chipuri artificial uzate, sculptate de-a lungul anilor de lumina rece a neoanelor din bibliotecă. În fine, îmi par puțin naivi, fragilizați de educația extremă. Un gând urât și trist îmi vine în minte, acela că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doarme frumos ambalată sfânta-sfintelor, o combină muzicală Sony nou nouță, pe care și-a dorit-o toată viața, imposibil de cumpărat în România natală la prețul de aici. Experiența plecării în sine și a părăsirii "paradisului" elvețian este extrem de traumatizantă; parcă ar fi un mort-viu ce-și dăruiește celor apropiați din lucrușoarele care i-au fost dragi în timpul vieții și de care nu se poate despărți cu nici un chip. Pomana de viu, cum fac oltenii. Renunțarea dramatică la toate aceste obiecte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cea mai dificilă grupă de vârstă. Sunt niște adevărați diavoli. La întrebarea mea directă "Ce știți voi despre țara mea, România?", primul răspuns pe care l-am primit, spontan a fost: c'est un pays pauvre (e o țară săracă). Parcă niciodată conștiința faptului că aparțin unei țări cu adevărat sărace nu a fost mai puternică. Trist episod, care m-a indispus pentru toată ziua. Doar o percheziție corporală făcută de Poliție, în plină stradă, degeaba, doar pentru că ai un facies
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]