6,312 matches
-
avertizat că e ceva mai mult decât o schimbare de dispoziție. Dar nu am făcut-o, deși aveam mari dubii că Lisa îmi va fi vreodată recunoscătoare pentru asta. — Știi că Phil nu știe că eu și Mark ne-am împăcat, nu? Kieran se frecă pe frunte. —Știu, dar nu înțeleg. Nici nu trebuie, am mormăit eu. L-am lăsat chiorându-se la ziarul pe care-l ținea la doi centimetri de față pentru că-l usturau prea tare ochii ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
țin minte regula asta pentru data viitoare când plănuiesc o orgie nocturnă secretă, am spus eu pe un ton glumeț. Un singur bărbat - suspect, trei bărbați - dincolo de orice suspiciune. Acum era rândul meu să-i spun că de fapt mă împăcasem cu Mark, că numai acest aranjament era ceva mai boem. Dar nu am făcut-o. Tally avea dreptate. Întotdeauna simt nevoia să dau vina pe ceva pentru anumite acțiuni și consecințe. Acum dădeam vina pe ziua mea cu Tally ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce să fac fără ea și mi-era dor de ea în fiecare moment, când mâncam, când mă trezeam, chiar și când împingeam un cărucior în supermarket. Îmi venea să o răpesc de pe stradă și să o oblig să se împace cu mine. Cu toată supărarea cu boala socrului tău, e normal să revii la vechiul mod de viață. Îmi venea să-l pup pentru cât de înțelegător era. — Și touși, am greșit. Ar fi trebuit să-ți spun. Dar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
citit. — Deci asta a fost? mă întrebă Mark. Le-am reparat căsniciile, cum plănuisem? Am stat să mă gândesc. — Nu sunt sigură dacă am participat în vreun fel la acest lucru, dar cu siguranță se pare că toată lumea s-a împăcat cu toată lumea. —Și Maria? Încă nu mi-ai spus cum a contribuit despărțirea noastră la despărțirea ei, dar sper că a trecut peste supărarea ei, oricare ar fi fost ea. —E bine. Știi doar cum e Maria. O sunasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îți dai seama că e real?“ „Dacă majoritatea răspunsurilor sunt A, atunci îl iubești pe Mark și ar trebui să redevii o persoană de treabă; dacă majoritatea răspunsurilor sunt B, atunci îl iubești pe Ed și ar trebui să te împaci cu ideea că rolul tău va fi jucat de Joan Collins când se va face un film după viața ta; dacă majoritatea răspunsurilor sunt C, atunci ești o inadaptată social și cultural și nu ai de ce să cumperi revista asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care nu mai are, pentru moment, nici o altă dorință decât aceea de a fi salvat de oameni. Mă amestec printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni scurți, ciorapi negri de damă și ghete demodate, lungi, ascuțite, orășenești. Gazda mea e un fel de glumă de prost gust, cu care nu m-am putut împăca de la prima vedere. Se ține de mine ca scaiul și vorbește chiar atunci când nu vreau să-l ascult: „Am vândut purceii și mi-am oprit doar o scrofiță, de prăsilă”. Johann Tzindl morfolește capătul ciubucului și face mare haz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta copilul, un băiețaș de șapte ani, cu țipătul patetic din „Elga” lui Gerhard Hauptmann. Răcnea cu chipul descompus, cu ochii bulbucați, gata parcă-i să-i scape din orbite. Copilul nu se putea împăca ușor cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lire pe care Balestier Îl negociase pentru Henry. Acest mod de comunicare, deși fără discuție convenabil, Îl obliga Întotdeauna să aleagă Între considerentele ținând de economie, pe de o parte, și eleganța literară pe de alta. În strădania de a Împăca aceste două deziderate, producea mesaje telegrafice care aveau uneori ceva din sonoritatea unui haiku japonez, ca de pildă: „SOSESC PRECIPITAT LA 5,38 CU 1,50 DELIBERAT. HENRY JAMES“. Când era vorba de chestiuni profesionale, gândul de a economisi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și plină de promisiuni fusese Înăbușită printrun gest atât de banal cum era băutul unui pahar cu apă contaminată - probabil la Londra, Înaintea plecării În Germania. Dar lacrimile erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna pe testamente, iar asta mă deranjează foarte tare, Îi replică el, prefăcându-se că o făcuse pentru a Încheia cât mai rapid disputa. În realitate, Încerca să Își Împace conștiința, tulburată de o vină transferată asupra lui și legată de Bob și de fratele lor mort, Wilky - transferată dinspre tatăl lor și datând de pe vremea Războiului Civil. Henry James senior Încercase să Își convingă fiii mai mari să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vedea o perioadă mai lungă. Închirie apartamentul pentru tot restul lunii iulie și tot august, gândindu-se că s-ar putea să rămână chiar mai mult, poate chiar să Își caute o casă de cumpărat prin Împrejurimi. Între timp, se Împăca tot mai mult cu sine și cu lumea. Zilele aveau un ritm regulat, liniștitor. Dimineața era dedicată lucrului, adică piesei Într-un act comandate de Ellen Terry. Se simțea puțin caraghios pentru că Își fi Încălcase atât de curând jurământul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
comandate de Ellen Terry. Se simțea puțin caraghios pentru că Își fi Încălcase atât de curând jurământul de a nu se mai apropia de teatru, dar, În cele din urmă, ispita se dovedise irezistibilă și Îi era mai ușor să Își Împace conștiința la Torquay decât i-ar fi fost la Londra. Își spuse că, la urma urmelor, nu i se cerea decât o piesă scurtă, care nu avea să Îl țină ocupat prea mult timp; că va trata direct și confidențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în stilul tipic elvețian. Pe cât de politicos se purtau unul cu altul în calitate de cunoscători în materie de vinuri, pe atât de categorică rămânea distanța dintre ei atunci când era vorba despre criminalele lupte din tranșee. Războiul lor nu se termina. De împăcat, nu puteau fi împăcați. Ceva rămânea nerostit. Nici eu - cu privirea ațintită spre farfuria de argint care era Lago Maggiore - nu i-am mărturisit lui Erich Maria Remarque că, în ciuda lecturii cărții sale care enumeră suficiente feluri de a muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe cât de politicos se purtau unul cu altul în calitate de cunoscători în materie de vinuri, pe atât de categorică rămânea distanța dintre ei atunci când era vorba despre criminalele lupte din tranșee. Războiul lor nu se termina. De împăcat, nu puteau fi împăcați. Ceva rămânea nerostit. Nici eu - cu privirea ațintită spre farfuria de argint care era Lago Maggiore - nu i-am mărturisit lui Erich Maria Remarque că, în ciuda lecturii cărții sale care enumeră suficiente feluri de a muri obișnuite pe timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nume pentru a te lăsa călcat În picioare. Ca să-l chinuești, i-ai pus la dispoziție debaraua cu gângănii de lângă odaia ta, de unde putea auzi perfect gingășiile cu care vă gratulați voi doi. Apoi ai Îngăduit ca rusul să-l Împace cu pilangiii. Chiar te-ai ocupat de asta, pentru că planul presupunea ca toată lumea să-l umilească. El Însuși s-a insultat singur: s-a pus la mintea domnului aici prezent și s-a tratat singur ca pe-un câine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ñll, nocomoco și jabuned. Să-i dăm Înainte cu precauție. Manșetă, care ne-ar veni (?) din manș și etă, Înseamnă În dicționar: „Parte a mânecii aflată mai aproape de Încheietura mâinii, mai ales În partea interioară sau căptușeală.“ Ginzberg nu se Împacă cu lucrul acesta. În carnețelul În care a scris cu mâna lui propune: „Manșetă denotă, În versul meu, emoția melodiei pe care noi am ascultat-o o singură dată, am uitat-o și o recuperăm odată cu trecerea anilor.“ Ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
similar, dinamicile de grup erau considerate demodate, un domeniu care Își cunoscuse zilele de glorie pe la Începutul anilor șaptezeci, odată cu reuniunile grupurilor Gestalt și procedurile de brainstorming. Dar acum totul era doar o amintire. Și totuși, Norman nu se putea Împăca cu ideea. El era de părere că În societatea americană oamenii lucrau tot mai mult În grup, nu individual; individualismul brutal era acum Înlocuit de ședințe comune nesfârșite, de decizii luate În grup. Într-o astfel de societate, comportamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Își suflă din nou nasul. Și Norman ar fi vrut să nu se fi Întâmplat nimic. Dar regretele lor nu mai foloseau la nimic. — Nu putem schimba ce s-a Întâmplat, spuse el. Tot ce putem face este să ne Împăcăm cu ideea. — Știu, spuse Beth. — Am avut de multe ori de-a face cu traumele provocate de accidente, zise Norman. Pur și simplu trebuie să vă convingeți singuri că nu aveți motive să vă considerați vinovați. Ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
omului nu-mi mai spune nimic. Gesturile s-au descărcat de semnificație. Fiecare ființă îmi pare un obiect de serie perfect înlocuibil. „-Chiar și eu?”-întreabă tînărul Doctor. Tînărul V. e dezorientat. Nu știe ce să-i răspundă, cum să împace încrederea cu care l-a chemat în ajutor cu ura închistată față de oameni. Doctorul îl privește și, ca și cum ar fi primit răspunsul, continuă: „-Vina e a ta. Te-ai clădit strîmb și ți-ai alcătuit universul într-un mod total
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Că e condamnată de la început la eșec.” „-În mod normal”-continuă tînărul Doctor„moartea ar trebui să fie o mare vindecare. Să abolească singurătatea. Pentru că sentimentul individualității, a unicității persoanei este motorul și amăgirea umanității. Și muribundul speră că va împăca și capra și varza. Că va rămîne el, cel care se visează a fi, veșnicul tînăr. Că se va transporta, doar într-un spațiu unde se va reîntîlni cu cei iubiți, păstrînd, totuși, legătura cu podul ăsta suspinător al vieții
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
altei persoane mai presus de frumusețea propriilor mele țâțe. Așa că dacă dulceața mea nu se oprea curând din plâns, aveam să iau în considerare posibilitatea de a o alăpta la sân. Dacă asta o făcea fericită, atunci trebuia să mă împac cu ideea de a avea sfârcuri crăpate, din care să curgă lichide și cu aceea că puștii de treisprezece ani din autobuz o să rânjească încercând să-mi zărească balcoanele. Judy, fetița și eu am ajuns acasă. Am deschis ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Billy Can. S-a dovedit că Skip se simțea îngrozitor de neglijat din cauza sarcinii și a faptului că Bronnie nu mai vorbea de altceva decât de copil. Doamna Goolagong l-a liniștit. Skip i-a dat papucii lui Chrissie, s-a împăcat cu Bronnie, Bronnie a născut un copil superb pe nume Shane, iar Chrissie s-a întors în nordul Australiei împreună cu câinele ei, Bruce. Dacă nu mă înșel, ulterior, doamna Goolagong a fost concediată de la Billy Can deoarece consumase băuturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de noapte. Stăteam treze cu rândul. În orice moment, cel puțin una din noi era trează. Deși similitudinile se opreau aici fiindcă eu, una, nu puteam să spun - cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]