6,395 matches
-
fiul lui von der Goltz Pașa; în compartimentul de alături erau feciorii lor respectivi. Se făcură că nu înțeleg vorbele mele și începură a-mi vorbi de război: „Închipuiește-ți că belgienii ne-au atacat la Liège ca [niște] franctirori! Ne împușcau din case!“ Mi se spusese tocmai despre violarea Belgiei; indignată, îi răspunsei repede și categoric: „Și ce doreai să facă? Intraserăți în țara lor fără declarație de război? De s-ar întâmpla așa ceva la noi, nu numai bărbații s ar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trăi și cu care rămâne de veci solidar. Intrarea se făcu treptat. În mahalale s-au comis scandaluri tragice, mai ales de bulgari: devastări de case, violuri, lupte, în care, ne spuse a doua zi lăptăreasa, trei soldați bulgari fură împușcați de germani chiar. Acum începe instalația lor. Germanii prin case, bulgarii, în toate împrejurările, sunt tratați ca niște vasali. Ca să fie încartiruiți trebuiau să prezinte un bilet de la Kommandantură, dar veneau în mod arbitrar și, de nu le rezista nimeni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
își juca rolul de M-me Pinkow. El, sosind la Pasărea cu d. Nicolaescu, povestise maicei starițe că a venit să organizeze pentru un ofițer superior o vână toare în pădurea de la Brănești și Pasărea. Minciună vădită! Ce vânat era să împuște într-o pădure atât de umblată în luna iulie? Aceasta se și adeveri, căci vânătoarea rămase baltă după isprava mea cu elevii din Burdușani, Pinkow văzuse destul la noi și plecă la repezeală la orele 5, întrebând numai pe Landowski
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mama, soldații au vândut mobilele și s-au mutat cu paturile în curte, atâția păduchi de lemn prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler, care locuia în casele Lukasiewicz; acesta i-a bătut copiii și i-a împușcat cei doi câini din curte, fiindcă făceau prea mult zgomot. Zincuța l-a fotografiat despuiat pe balconul unde nu se sfia să se arate, ca să se răzbune de purtarea lui indecentă. Numai trădătorii și servilii o duceau bine. [De frontul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lipsesc pe subalternii lor de o parte din hrană pentru a o trimite femeilor lor în țară în așa mare cantitate, încât ele puteau vinde o parte; că nu se va termina rezbelul decât în ziua când soldații își vor împușca șefii, nu vrăjmașii; că germanii, cu pretenția de a fi primul popor din lume, era cel mai prost, căci se lăsa târât într-o luptă care, cu cât ținea mai mult, cu atât va fi spre paguba lor, căzuți chiar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu germanii, să trimită pe Emil Petrescu la Iași cu o delegație în scris. Cât despre primejdia care amenință pe Brătieni, i-am spus că niciodată într-o țară n am auzit să se fi tăiat capul, [să se fi] împușcat sau spânzurat pe miniștri, chiar după un război nenorocit, ca întreaga serie a celor duse de Austria în secolul trecut. Cum poate bănui o astfel de soluție la al nostru final, care nu se va în cheia decât după congresul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toată trădarea, planurile pentru deschiderea frontului, apelul la soldați în acest scop, omorârea cu propria-i mână a ordonanței care nu a voit să-l urmeze, fuga lui într-un auto german, pe când tovarășul său Crăiniceanu era prins, degradat și împușcat înaintea armatei române. P. Carp a declarat fiilor săi că a fost indus în eroare și nu a cunoscut nimic din cele întâmplate. Alex. Sturdza a fost silit să părăsească Bucureștii. Înainte însă de plecare, ca președinte al Asociației Muzicale
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
multe au rămas pe drum, mai ales în Ungaria. Negustorii evrei vindeau mărfurile pe nimic, stofe de 150 coroane pe 4-5 coroane, pălării de 150 pe 5 coroane, de teama pogromurilor la plecarea armatei germane. Moartea dramatică a lui Tisza, împușcat de trei soldați răzvrătiți în salonul lui, între fii sa și nevastă-sa, care voind să-l apere a fost și ea rănită, îi făcea un sfârșit impresionant și mai simpatic decât merita, dar dezvelea mentalitatea armatei maghiare. Ungaria nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de stradă, puseră mâna pe el. Apoi ajutară pe Ionel să se ridice și îl susținură până acasă. Lumea se strânsese și îl urma. Mama tocmai deschidea fereastra camerei de pe stradă. „Ce s-a întâmplat? întrebă pe un om. A împușcat pe Brătianu și îl duc acasă“. Fără a-și pune o haină, în pantofi, dar fără a profera o silabă, ieși repede și ajunse din urmă pe Ionel, susținut de sub brațe de doi oameni; nu voi să-i turbure și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a rugat, prin telefon, d. Mandrea să nu las pe soția lui singură, fără automobil, ci să aștept sosirea lui. A doua zi, trecând din nou prin Râmnic, am văzut cu groază în fața tribunalului cadavrele gardiștilor scoși din pușcărie și împușcați în dimineața aceea chiar; era un maldăr. Lumea îi privea cu milă, se închina și comenta cu oroare. Aflând chiar că în fiecare județ același măcel se făcu și că, fără nici un fel de judecată, se împușcau oamenii care își
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din pușcărie și împușcați în dimineața aceea chiar; era un maldăr. Lumea îi privea cu milă, se închina și comenta cu oroare. Aflând chiar că în fiecare județ același măcel se făcu și că, fără nici un fel de judecată, se împușcau oamenii care își făceau pedepse în temniță, legal judecați deja, precum și membri din familiile lor, ridicați din case după alegerea jandarmilor, fără altă formalitate, preoți, părinți, frați, ne apucă o astfel de indignare, încât am uitat pe Armand Călinescu față de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
armele, iau caii și echipamentul ofițerilor și se duc la satele lor. Acolo, tot ce au: vite, recoltă, pământ li se confiscă în profitul comunității și îi silește să lucreze pentru stat. Îngroziți, vor să fugă peste Prut și sunt împușcați de soldații ruși. Lucru impresionant, această capitulare a fost subscrisă de Argetoianu, care subscrisese pacea de la Buftea, și de Vaida, care la Versailles primise să înlocuiască pe Ionel, demisionat ca protestare pentru știrbirea Banatului, prin trecerea Torontalului la sârbi, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pace. Când voiește, poate. Multe case evreiești au fost rechiziționate de legionari, care trăiesc în ele ca niște sălbatici, prădând tot. Printre ele, și a lui Titu lescu la Șoseaua Kiseleff. Acolo, găsind 10 căței foxterrieri irlan dezi, i-au împușcat pe toți, pentru că făceau zgomot. Generalul, aflând lucrul, i-a dat afară și a închis casa. Când vrea, poate. Dar să revenim la asasinarea lui Iorga și Madgearu. Guvernul, care regreta această faptă, nu a permis ziarelor să le facă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Notele sunt grăitoare, dar ele nu pot spune totul. * În banca întâi stau de obicei indisciplinații. Unele scoborâșuri sunt mai grele decât urcușurile. * Cerul este o tablă pe care Dumnezeu scrie cu stele. * Iepurii nu se înmulțesc ca să aibă ce împușca vânătorii. * Dacă iepurii ar avea pușcă, ogarii ar rămânea fără stăpâni. * De când spune adevărul, a început să-i crească nasul. * Săpând în stânga și-n dreapta, a făcut carieră. * Guvernanții își servesc poporul pe tavă. * Glumele nesărate sunt ca ciupercile necomestibile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vor să vadă. * Pasările călătoare nu sunt emigranți politici. * Negura e o ceață care seamănă cu pâcla. * Promoroaca e o brumă care se mai numește chiciură. * Cu colbul te poți îneca; cu praful te poți vindeca; cu pulberea te poți împușca. * Otava e o iarbă născuta a doua oară. * De-atâta ploaie s-au înglodat și noroaiele. * I s-au înecat corăbiile fiindcă nu i-s boii acasă. Îi ninge și-i plouă în fiecare zi și în fiecare anotimp. Pentru
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de ape scot la suprafață gunoaiele; la fel și revărsările sociale. * Când a fost lăsat la vatră, el s-a urcat pe cuptor. * Ca să nu-l mai înțepe țânțarii, și-a pus vestă antiglonț. * Nu e înarmat, dar vrea să împuște o slujbă. * Ca să funcționeze bine, orice aparat de partid trebuie curățat cu mare grijă. Când a înghițit poporul, partidul a devenit de „masă”. * Ca și vinul de masă, și partidul de masă era de proastă calitate. * Partidele mici sunt ca
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Iași înainte de al doilea război mondial, studentul Gheorghe Zamfir a fost arestat, condamnat la moarte și salvat în ziua execuției de niște colegi temerari, organizându-se o evadare de la cinematograf? (Nu era o glumă, toți din grupul lui au fost împușcați pe colina Repedea, de unde este atât de frumos Iașul. Când l-am văzut pe Zamfir pentru prima oară eram împreună cu un coleg de-al său, doctorul S. Blumenfeld, care mi-a spus: "Acest doctor, Zamfir, este unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bine că am câștigat, chiar dacă nam jucat la înălțimea altor jocuri. Jocul nostru a suferit din cauza emoțiilor.” Rugat să comenteze avalanșa de greșeli comise de elevele sale, tehnicianul Științei a spus: “După cum am discutat și data trecută, e vina antrenorului, împușcați-l! Dacă ajungi cu mingea la nasul portarului și nu dai gol, nu mai e vina antrenorului, dar sunt lucruri inerente, care se întâmplă la orice echipă. Nu trebuie să uităm că avem o echipă foarte tânără, cu jucătoare între
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
s-a îmbătat lulea. Pornind apoi amețit cum era la a doua bataie, căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o piatră se îndoiră și luară aproape forma spirală a unui rac. Ei bine, cine credeți că a împușcat capra în acest al doilea haitaș? Schmid. Cum dracul, măi neamțule, îi zisăi eu, de-ai nimerit capra, mort bat cum erai și cu pușca strâmbă? No! Cum era să n-o nimeresc, dacă mi s-a părut mare cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
făcut cu toții un chef nespus de această ciudată întâmplare. Unii spuneau că Rosetti are farmec la pușcă; alții că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în iarna trecută și că abia acuma i-a venit ceasul să moară. Las pe Cățeaua, că nimene nu știa să înflorească lucrurile ca dânsul. De fapt, vulpea fusese lovită de cel întăi foc ce se auzise la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în timp de o oră vro 15 rățe lângă cea moartă și pe toate le-am luat ca din oală la distanță de câțiva metri. Nu mai era un vânat de ghibăcie, ci un adevărat măcel. Sătul de atâtea rățe împușcate fără nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mână; Să culeg a mele lauri, torba-mi sta la îndemână. Iară credinciosul câne, ce mișcările-mi păndea Cu isteața lui privire, vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cotnar trasă la măsea, e destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu, care se jura pe oțelele puștei lui, tot ce-avea el mai scump pe lume, că era adevărată: Într-o zi la o goană, povesti el, am împușcat un hrăpariț 133 de lup, talpa pădurei, bătrân, colțos și care, desigur, a călcat multe poieți și stâni, căci era gros în ceafă ca un vlădică. De la cel întâi foc a rămas mort ca toți morții, înțepenit cu dinții rânjiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum nu s-a mai văzut, o vulpe cu un măturoi de coadă de cinci stânjeni. Aici mă oprii și-mi aruncai ochii roată împrejur. Ei, ce vă uitați așa ciudat la mine?... Nu s-a văzut copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]