6,950 matches
-
Ilie, avea cabinetul la parter, chiar la intrare, unde se fac internările. Zogru l-a văzut prin ușa deschisă, pe care tocmai ieșea o targă cu un accidentat, și, cum nu părea să mai fie nimeni, s-a și furișat înăuntru, iar de-acolo, în sângele lui Bobo. Acesta, cât se făcea Zogru comod, o și luase în primire pe femeia dezorientată, care nu avusese de gând să ajungă la spital, dar, dacă tot ajunsese, oricum avea destule boli și obsesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Îi prezint lui Nică frumosul meu cartier și apoi, știind că astăzi este meciul ,,F.C. Vaslui -C.F.R. Cluj”, pornim spre stadion. Imediat după ce îl vede, băiatul mă întreabă: Ce e acesta, măi? Ați reconstruit Colosseumul? Sunt lupte de gladiatori înăuntru, sau e un iarmaroc imens? Îmi e și pupăza pe aici? De ce e așa de multă lume? După ce îi explic ce înseamnă stadion, intrăm și, când trebuie să ne controleze polițiștii, Nică îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule? Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul nu-și putu stăpâni curiozitatea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acvamarin. Este singura cale să te înapoiezi acasă, îmi spuse Hedwig, în timp ce fredona un cântecel pe nemțește. Haide! Ce mai aștepți? Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iar în același timp, când ultima lui rază se stinse, în stâncă apăru intrarea unei peșteri. Așa, pur și simplu, ca prin magie. Strălucirea intră, iar Sidney o urmă la câțiva pași distanță. Se opri la intrarea peșterii și privi înăuntru. Erau străluciri, multe, de toate culorile. Parcă, văzute mai deaproape, nu erau doar niște globuri. Păreau niște păpuși... cu aripi. Dar se mișcau, vorbeau. Se putea oare... erau zâne. Da, așa e, zâne adevărate. Descoperirea șocantă o făcu pe Sidney
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
niște priviri nu foarte prietenoase din partea strălucirilor - pardon, zânelor. Nu păreau prea încântate să aibă companie. Era clar, venise timpul ca musafirul nepoftit să fugă cât o țineau picioarele. După vreo douăzeci de minute, ajunse acasă la bunici. Se strecură înăuntru fără să trezească pe nimeni, direct în camera ei, cu gândul la cele întâmplate. Avea două variante: ori tocmai văzuse magie adevărată, ori înnebunise complet. Spera sincer ca prima variantă să fie cea corectă... Rus Raul, clasa a VIII-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveau nevoie de mai mult ajutor decât le putea da Ada și a plecat după Inna, care a venit la revărsatul zorilor. Deja Lea scâncea ca un câine. Cum a ajuns și-a pus mâinile pe burta Leei și apoi înăuntru. A așezat-o pe o parte și i-a masat spatele și coapsele cu un ulei de mentă. Inna i-a zâmbit Leei și i-a spus: „Copilul e la ușă”. Și în timp ce-și scotea instrumentele, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșu înainte de apusul soarelui. Eu am rămas afară ca să ajut la punerea mesei. Niciodată n-am muncit mai din greu ca în acea seară. Nu era ușor să hrănești paisprezece bărbați, băieți și doi bebeluși, în afară de femeile care se aflau înăuntru. Sarcina cea mai grea cădea pe mine, pentru că Zibatu îi dădea mereu să sugă bebelușului ei și Inna nu avea răbdare deloc cu frații mei. Eu mă simțeam mândră că eram cea care hrănea familia, că făceam adică treaba unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stăteau și priveau, cu brațele încrucișate pe piept și urmăreau cum bătrânul desface fiecare desagă, fiecare cort rulat, cum își bagă degetele în fiecare sac cu grâu și cum strânge fiecare burduf de vin să vadă dacă nu e ceva înăuntru. Când s-a îndreptat spre cortul lui Iacob, Simon și Levi au încercat să-l împiedice, dar Ruben i-a dat la o parte. S-au mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când trăia. Bunica spune lucruri foarte urâte despre mama și asta e ceva rău. Verișoara mea și-a încruntat sprâncenele și ochii i s-au umplut de lacrimi. Dar îmi place foarte mult cortul ei. E așa de frumos acolo înăuntru și ea însăși, deși e cea mai bătrână femeie pe care am văzut-o vreodată, e foarte frumoasă. Tabea a chicotit și a adăugat: - Bunica zice că semăn cu ea, deși e clar că semăn cu mama în toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pâlc de copaci ale căror crengi implorau un paradis fără nori. Când ne-am apropiat, a devenit clar că era mai mult un baldachin decât o locuință, pentru că era deschis pe toate laturile, ca să poate primi călători din toate direcțiile. Înăuntru, am întrezărit draperii cu modele care erau în același timp și delicate, dar și îndrăznețe, cu femei care dansau și pești zburători, cu stele, luni, sori și păsări. Era mai frumos decât orice alt lucru făcut de mâna omului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a rupt tăcerea maiestuoasă în care stătuse până atunci. - Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis ea, invitându-l cu o voce glacială. Copiii tăi sunt arși de soarele de pe drum. Las-o pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem dacă nurorile tale știu să gătească. O învolburare de veșminte albe a întins masa și festinul a început. Bunicul a mâncat bine, luând fiecare înghițitură din mâinile femeii acoperite cu văl. S-a interesat dacă nepoții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la cortul Oracolului erau mereu deschise și străinii veneau din toate direcțiile. Aceasta era moștenirea lăsată de Sara și de Avraam care, se spune, îi primeau la fel pe prinți și pe cerșetori. Așa că, în fiecare dimineață, Rebeca primea pelerini înăuntru frumosului ei cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rupt tăcerea: - Mamă! Innana! Regina nopții! Acceptă ofranda de sânge a fiicei tale, în numele mamei ei, în numele tău. În sângele ei să trăiască, prin sângele ei să dea viață. Nu m-a durut. Uleiul a făcut-o să alunece ușor înăuntru, iar triunghiul îngust mi s-a potrivit perfect când a intrat. Mă uitam spre apus în timp ce micuța zeiță se uita spre răsărit atunci când mi-a rupt sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am spus, în limba femeilor din jurul meu. - Mamă, i-am spus lui Re-nefer, adu o oglindă ca să văd eu singură. Mi s-a adus o oglindă și o lampă care mi-au arătat cât de încordată aveam pielea. - Intră acolo înăuntru, i-am spus lui Meryt, amintindu-mi cum făcea Inna. Cred că e întors. Intră acolo și întoarce-i fața, umărul. Meryt a încercat să facă cum i-am spus eu, dar avea mâinile prea mari. Pielea mea era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Meryt l-a luat cu frică. Cum țipam și încercam să mă abțin să împing, ea a pus lama pe pielea mea și a deschis ușa, de sus până jos, așa cum mai văzusem că se face și înainte. A pătruns înăuntru să mute umărul copilului. Durerea era atroce, de parcă stăteam pe soare. Într-o clipă, copilul a ieșit. Dar în locul unui țipăt de veselie, a fost primit cu tăcere; avea cordonul în jurul gâtului, iar buzele îi erau vinete. Meryt s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
masat burta și am încercat să împing copilul afară. Pe Hatnuf n-o țineau picioarele și Meryt a trebuit curând să-i ia locul lui Ruddedit în spatele ei, de unde îi șoptea vorbe de încurajare, iar eu am băgat iar mâna înăuntru și de data asta am simțit capul copilui, care era acum la ieșire. Durerile au devenit continue și de nesuportat pentru biata femeie de pe cărămizi. Ochii i s-au dat peste cap și a căzut în brațele lui Meryt, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
petreceri de bun-venit. Se lăsa deja noaptea când Menna ne-a condus pe Meryt și pe mine pe străduțele luminate de lună înspre casa lui, care era aproape. Deși era mai mare și mai bine aranjată decât a lui Hori, înăuntru era cald și neaerisit, așa că am urcat cu așternuturile pe o scară pe acoperiș, unde stelele păreau aproape să le atingi cu mâna. M-am trezit chiar înainte de răsărit și m-am ridicat în picioare ca să văd întregul oraș visând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
regulă, promisiunile trebuie ținute, apoi și-a mai turnat încă un pahar de vin, am luat și eu o înghițitură, dar nu mi-a picat deloc bine, mă tot uitam la pachetul unsuros, și mă-ntrebam ce-ar putea fi înăuntru, a văzut și bunicul că trag cu coada ochiului, însă n-a spus nimic, a continuat să-și bea vinul pe-ndelete, apoi, deodată, m-a întrebat dacă mai merg la fotbal, și eu i-am zis că nu, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țigară, suflându-l pe nări, ei, și atunci am reușit să mă adun cumva și să mă cațăr până sus, cu picioarele ca de plumb, și atunci, brusc, Remus Frunză m-a apucat de încheietura mâinii și m-a tras înăuntru în postul de observație, între timp am auzit că Romulus mă întreabă care-i numele meu, și atunci i-am zis, la care el a dat din cap și m-a întrebat dacă eu sunt orfanu’ ăla și eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
copiii lui, și atunci mi-a trecut prin cap c-ar trebui să-l întreb, dacă sunt copiii lui, atunci cum de sunt așa negri, dar tocmai ajunsesem în fața unei uși și ambasadorul a deschis-o și m-a împins înăuntru, el n-a intrat, a rămas în ușă, după care mi-a zis să fiu băiat cuminte și s-o aștept acolo pe mama, dar să nu pun mâna pe nimic și, mai ales, să nu încerc să fur nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de fotbal cu nasturi, șahul cioplit manual a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul de buzunar cu actrițe, pe care-l țineam ascuns sub fundul sertarului de jos, cariocile în treizeșase de culori, din care mai scria doar cea turcoaz, stăteam acolo, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus că am fost fraieri, fiindcă ar fi fost mai bine să dăm jos lacătul cu ciocanul și să fi luat și bicicletele cu noi, dar Jancsi a spus că acum e totuna, important e că, în sfârșit, suntem înăuntru și nu mai trebuie să ne fie frică de nenorociții ăia de câini. Basoreliefurile mi le-am imaginat ca fiind mult mai spectaculoase, e drept că erau destul de mari, stăteau înșirate acolo sus, pe peretele de lut, la vreo patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]