4,849 matches
-
cu delfinul n-a fost niciodată prea afectuoasă! Nu putea să-și aducă fiul la Curte? — Nu știu. În orice caz, dacă a știut vreodată, a păstrat taina cu sfințenie. Cum ți-am spus, un pretendent la tron ar fi Încurcat rău lucrurile! Ce conflicte ar fi putut izbucni! Cine știe care ar fi fost soarta lui Bodo și chiar a tronului francilor! Istoria trebuie să-și urmeze cursul! Nu cred că e Înțelept să Încerci a-i schimba făgașul. Asta duce totdeauna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-l aștept. Va fi o vânătoare foarte pasionantă... E adevărat că suntem cu toții Îngrijorați, dar, dacă mă gândesc la ce mi-a spus soțul meu... vreau să spun... Conrad o privi cu atenție. Nu, nu era deloc Îngrijorată. Mai degrabă Încurcată de tăcerea lui. După câteva clipe, zâmbi: — Ah! Era deci o vânătoare de cerb! și eu mă gândeam că e vorba de lupi! De ce nu ați liniștit-o și pe ducesă? Ei bine, oricum ar fi... Pe mine m-ați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui, apoi ghidonul lui intră între spițele roții mele. O explicație ar fi fost că eram la deal, și nu coborâsem nici unul de pe biciclete. Eu eram întors, Mircea se aplecase, încercând să descâlcim pedalele dintre roți, dar mai mult încurcându-ne unul pe celălat. Am râs amândoi și după ce ne-am liniștit, am plecat. Numai că amintindu-mi atenționarea bărbatului la Drăgușeni, mi-am căuat într-o doară buletinul, într-un buzunar al rucsacului, într-al doilea, al treilea, până
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mers încă vreo 30 de kilometri, dintre care 8 pe poteci sau drum neasfaltat. Lângă o stână cu capre era o fântână cu cumpănă, la care ne-am spălat și ne-am răcorit cât de cât. Prin lanuri de porumb, încurcându-ne în mărăcini și împiedicându-ne în buruienile crescute în voie, până la urmă am ajuns la șosea, în dreptul casei de cultură de la Filipești, care poartă numele lui Radu Beligan. La primul local mai spălățel am poposit sub o umbrelă și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mă cosească poeții metafizici. Mai întâi am făcut tot ce se poate face să-mi apropii marii poeți, ai țării și ai lumii, pe urmă să mi-i îndepărtez, să mi-i așez pe piedestalele lor pentru a nu-mi încurca drumul. Acum știu că hotărârea unui tânăr de a porni pe un drum cu mii de cunoscute cum este cel al Poeziei vine din credința că va reuși să egaleze pe Eminescu, Göethe, Rilke. Cît se poate de normal. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a prăpădit atât de timpuriu. Dacă mai trăia măcar un deceniu, cu siguranță ar fi adus literaturii române atât de așteptatul Premiu Nobel. Chiar îmi permisesem să abordez cu Domnia Să această chestiune (dar s-a arătat foarte rezervat și încurcat!) când mă însoțise la Editura Eminescu cam cu o jumătate de an înaintea morții să depun un volum de versuri pe care nu l-am mai revăzut nici până în ziua de astăzi... A fost într-un final decizia mea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acest secol în lume, poezia românească de după război. A.B.Cum credeți că ar trebui să se procedeze, pentru ca revistele de cultură să nu mai trăiască înfricoșate de ziua de mâine? Revistele de cultură din România au o situație destul de încurcată la ora actuală, unele fiind susținute (finanțate) de Uniunea Scriitorilor, altele de Ministerul Culturii. Sigur că la români a rămas obișnuința de a citi revistele de cultură și de a se interesa de ele, dar până la urmă, pentru că știm că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
elevă care a trimis câteva poezii naive, îmi spuneam. Ne apropiam de vacanța de primăvară și primesc nu una, ci două scrisori, de la ambele reviste. Deschid plicul de la Iași și Domnul Mircea Iorgulescu mă înștiințează: "Domnișoară, ne pare rău, ați încurcat adresa și destinatarul". Atât. Eram uimită, nu scria nimic despre poeziile mele, despre scrisoare... nimic. Deschid celalalt plic. De la București. Un scris de mână frumos, aproape școlăresc, cald. O scrisoare de jumătate de pagină în care sunt încurajată să scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai trimit poezii și, cine știe, poate trec pe la redacție (pe vremea aceea redacția Amfiteatru era pe o străduță aproape de gara bucureșteană). Și, spre finalul scrisorii, sunt atenționată să fiu mai atentă când trimit scrisorile cu poșta, să nu mai încurc numele și adresele. Îmi venea să și plâng, dar să și râd în același timp. Ce se întâmplase? De emoție, pe plicul de la Iași și adresa Convorbirilor literare trecusem numele lui Radu și pe plicul de la București trecusem numele lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
an. Mama sa a ținut să-l Însoțească. E văduvă, Îl are numai pe el, și acum plăcerea ei este să-i prepare mâncarea, să-l Însoțească uneori până În curtea universității. Și de altfel, n-ar cam vrea să se Încurce neplăcut pe aici. Mamă bună, pază bună. Willy Îmi vorbește des de ferma sa și de cele 100 de vaci pe care le are. Mă invită să-l vizitez. Mai am aici un prieten deosebit, pe domnul Baby, de origine
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Când am ajuns la micuța localitate Camerun, era Întuneric, și ploaia nu Încetase. La stațiunea de benzină, un tânăr vine să ne arate drama pe care o trăiește. Fiind cu automobilul În partea de est, prin deșertul pictat, s-a Încurcat În niște sârmă ghimpată și a rămas În pană cu toate roțile. Ne sfătuim ce putem face. Tată său e acolo În deșert, prizonier În mașină. Recunoaște și el că salvarea stă numai În venirea de la orașul apropiat a unui
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
acolo au pus Securitatea pe drumuri. El a adăugat că inițiatorul acțiunii a greșit față de regim și că va suporta consecințele. Totuși, Munteanu, Pătrășcanu și ceilalți din 'comitet' au continuat să se amăgească, discutând între ei că Livezeanu o va încurca atunci când Nemeș va afla de la ei ce a zis. Gradul de pervertire pe care îl atinseseră este vizibil în replica lui Vasile Badale, care afirma privitor la menționarea informațiilor false: 'ce vreisă-ți spună bravo? Dacă ar face așa, te-ai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu o experiență de viață limitată. Monstruozitatea Piteștiului constă tocmai în verificarea limitelor deținuților și în dezbrăcarea lor morală. De ce a avut loc această macabră acțiune în România? Dintr-un motiv destul de simplu: România avea o puternică mișcare naționalistă care încurca planurile Moscovei de comunizare a țării. Ajungem astfel și la alegerea victimelor. Nu suntem de acord cu cei care spun că Piteștiul urmărea distrugerea legionarilor. Ținta a reprezentat-o tocmai această mișcare naționalistă, care, întâmplător sau nu, era formată în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
încredere în toată povestea cu... Realizarea Sinelui? De ce... de ce Sahaja Yoga este superioară celorlalte forme de yoga? Te rog, dă-mi motive, dă-mi argumente care sămi îndepărteze orice urmă de îndoială! - Ei, da! Se poate spune că nu te-ncurci cu jumătăți de măsură și nu accepți afirmații gratuite! Da: ai pus degetul pe rană! Vorbind la modul figurativ, bineînțeles! - Figurativ-nefigurativ, tu răspunde la modul cel mai clar cu putință! - Bine, dar va trebui să intri în jocul meu și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Nu trebuie înțeles cumva că era genul de represiune practicat în timpul stalinismului. Nu mai era așa ceva. Societatea românească nu mai manifesta la vedere ostilitate față de regim, ci, pur și simplu, în foarte multe feluri, coopera cu puterea. Iar ei, securiștii, încurcați în propriile tertipuri și în plasa ambițiilor de a controla tot, strângeau, deseori, mai multe informații decât puteau citi ; nu aveau cum să urmărească tot acest puhoi de lume. Asta am văzut, când m-am uitat prin dosarul soțului meu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nici astăzi n-ar crede că s-a putut întâmpla așa ceva. În realitate, a fost foarte fricos. Eu, realmente, am crezut, când s-a repezit să recunoască Republica Moldova, că vrea să-i ajute, nu că s-a gândit că o să încurce treburile. Dacă noi am vrea să ne unim cu Republica Moldova, și azi, cu toate restric‑ țiile, și ieri, dacă elitele politice din aceste țări ar fi avut curajul să facă acest pas, nu ne-ar opri nimeni. V.A. : Da
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
orice caz, toată emisiunea era făcută să-l ajute pe Ticu. Și la un moment dat se întoarce Ioan Mircea Pașcu către mine și zice, râzând : „Vedeți, eu n-am nevoie să fac și să spun nimic, că ei se încurcă singuri !“. Și cam asta a fost. Lumea uită, dar cam asta a fost drama opoziției anticomuniste din România. Noi ne-am încurcat singuri din cauza acestor oameni. Criticile mele privind felul cum era organizată opoziția au avut mai multe urmări. Trebuie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mine și zice, râzând : „Vedeți, eu n-am nevoie să fac și să spun nimic, că ei se încurcă singuri !“. Și cam asta a fost. Lumea uită, dar cam asta a fost drama opoziției anticomuniste din România. Noi ne-am încurcat singuri din cauza acestor oameni. Criticile mele privind felul cum era organizată opoziția au avut mai multe urmări. Trebuie să spun de la început că aceste critici nu l-au convins pe domnul Coposu. Am avut o discuție împre‑ ună, în care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu avem vreun partid bun sau miraculos care să facă ce promite. N-avem ! Și așteptăm de la generația asta nouă de clasă mijlocie să creeze unul, dar ei sunt încă departe. VIII. De ce nu iau românii premiul Nobel ? Zodia care încurcă vocațiile • Evangheliștii sau de la premiu la afurisenie • Ce-ar fi spus papa Ioan Paul al II-lea • De ce crede și nu cerceta • Ultima cruciadă sau sfârșitul literaturii ? • Evangheliștii și capitala Sfintei Parascheva • De ce Berlinul lui Conu Iancu e loc de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai ales prin versuri cu tematică erotică, meditativă sau patriotică. Alături de Tudor Flondor și C. Berariu este coautorul lui „Moș Ciocârlan” - libret de operetă. Poemul său „Zile negre” (1892) este o încercare de a înțelege traiul la sate, dar se încurcă în construcția justificărilor a ceea ce e fericirea... În preajma gândului, revistă de cultură generală, apare la Cernăuți în noiembrie 1932 - mai/iunie 1933. Apărea lunar, sub îngrijirea unui comitet. Tiparul la Tipografia „Bernnard Leischer”, Siret. Începând cu numărul 13, decembrie 1932
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în ziarul cu același nume și aceeași proprietari. Partea culturală, de artă a revistei era mai anemică și slab reprezentată, inferioară calitativ și calitativ celei care apărea în ziarul Voința Școalei. Explicabil de ce cititorii confundau cele două publicații și le încurcau când era vorba să se aboneze. Tipografia „Mitropolit Silvestru”, Cernăuți, Piața Unirii nr.3 * Voința Școalei, anul VI, apare lunar în Cernăuți. Titlul ne spune că revista urmărește interesele și propășirea școalei de la care atârnă viitorul unei țări. Citind articol
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
place din ce în ce mai mult. E ciudat, dar nu există, sau nu se lasă, să se vadă ura împotriva Franței. Nici gând de război (...). Ei înșiși recunosc că Anglia se înarmează, și asta exclude războiul. Recunosc de asemenea că problema Spaniei e încurcată (...). Coloniile din Africa, de asemenea. Problema e foarte încurcată!», îmi mărturisește informatorul meu (secretarul lagărelor de concentrare șs.m.ț, Berlin)”1. Atât acest complicat „fenomen german”, cât și Oxford Group Movement trebuie să fi constituit repere suplimentare pentru opțiunea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
viteză, o fracțiune de secundă, atâta îi trebuie să piardă controlul sau să înce- tinească puțin și noi să câștigăm câțiva metri buni. Sachi îmi zice mie dincotro vin, ca să știu cum să feresc trăsura, treaba ta e să-i încurci cum poți. Cu sticlele de vin, de urgență, încerci direct la capete sau înspre cai, dar să le dai cu forță, dacă nimerești, să se simtă. — Păi, da’ e corect, Ionele, să jucăm așa ? — Nu e nimic corect aici, tocmai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și roșeau de bucurie atunci când erau văzute cu el la braț, la masă sau dacă erau zărite ieșind dimineața din casa lui, de pe Cobălcescu. Doamna Apostolescu îl ajuta cu inventarul admiratoarelor, programându-i întâlnirile, scoțându-l basma curată dacă le încurca sau veneau unele peste altele, ea le făcea intrarea și le și dădea rapid afară totodată. — Este ocupat cu repetițiile, doamnă, i-a răspuns sec unei dudui mai în vârstă, dar grațioasă și elegantă la fel ca în anii tinereții
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să n-o știe. Cu amicii de pahar se juca mereu, punându-i să-i fre- doneze orice piesă câteva secunde, iar el zicea imediat din ce țară e, numele compozitorului, al textierului și interpre- tului. Și foarte rar se încurca sau nu știa să răspundă, poate o singură dată dintr-o sută. În camera lui din Cobălcescu nu se mai zărea vreo urmă de tapet. Pereții deveniseră toți o imensă bibliotecă de discuri și caiete cu note și versuri. „Muzeul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]