5,677 matches
-
amantul își agita piciorușele subțiri căutînd un punct de sprijin pentru a se putea elibera. Iubita nu-l slăbea din strînsoare. Într-o clipită îl strînse atît de tare încît nu putu să mai miște nici măcar dintr-un picioruș. A înfipt în el cleștii săi puternici și i-a supt lacom sîngele. Apoi, am putut să văd cum, după ce s-a săturat, a dat drumul micii grămezi, acum de nerecunoscut picioare, piele și alte resturi amestecate aruncînd-o cu dispreț de pe pînză
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ocupate în 1967; în plus, Iranul va menține relații diplomatice cu Israelul. De cealaltă parte, Irakul, Libia și Algeria rămîn absolut ostile oricărei recunoașteri a unui stat evreiesc în Orientul Apropiat. Irakul joacă rolul său de vîrf de lance socialist, înfipt în lumea arabă, și de bastion apropiat Turciei, țară NATO; Algeria, pentru a-și păstra fragilul echilibru economic și politic, trebuie să supraliciteze absolutismul libian, iar Libia își păstrează visul de dominare a Maghrebului, moștenire a Senoussiyei. Extremiștii palestinieni doresc
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
curînd vom fi liberi." În ziua de marți 18, la ora 7.39, Andreas Baader și Jan-Carl Raspe sînt găsiți în celulele lor morți, împușcați în ceafă; Gudrun Ensslin și Irmgard Moeller în stare gravă, cu un cuțit de pîine înfipt în piept. Autopsia celor trei corpuri, în prezența unui comitet internațional de medici legiști, permite autorităților germane să ajungă la concluzia sinuciderii. Nu mai rămîne decît să ne întrebăm asupra complicităților care au permis prizonierilor să asculte ce se întîmpla
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
seama că decedase. Păcat. Măcar a murit fericită, beată! Fusese o muscă cultă și mai ales inteligentă, chiar dacă spusele ei au fost rostite la beție. Dar mă îngrijora un dicton latin: In vino veritas! Pe dată o idee mi se înfipse în minte: dacă-i adevărat ce spune acest dicton, atunci vorbele muștei mele culte erau și ele adevărate, așa că... se duce naibii și talentul scriitoricesc, dacă-l am, și carte și tot! Dar, oricum, această muscă a fos primul meu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apa pe niște mormane de cărămizi și mortar lăsat de constructori acum cincisprezece ani, când au terminat, dragă-doamne, blocul nostru de locuințe. La al treilea transport, am observat o „Salvare” și un doctor oacheș, cu mustăcioară și cu un „Kent” înfipt în colțul gurii, care mă urmărea cu ochii chiar de la prima vărsare, m-a întrebat de adresa mea și dacă-s acasă. Pe moment, n-am înțeles unde bate și i-am spus că-i o confuzie. Fără să ia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se uită lung la el și întradevăr, văzu o așchie care se lăfăia, bine înfiptă la o distanță de un centimetru față de vârf. Scoase repede din poșetă o pensetă de smuls sprâncenele și făcu gingașa operație de scoatere de pe limboiul respectiv a nepoftitei așchii. Coana preoteasă oftă ușurată: - Vai, dragă, da' știu bine că mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sus. Pe la ora 10, mergeam cu o lansetă vreo sută de metri mai în stânga, legam de agrafa din capătul firului un cap de plumb viu colorat, care amintea de un cap de pește, iar în cârligul a cărei coadă era înfipt în plumb agățam o lipitoare, căci se găseau din belșug. Aruncam la vreo 20 de metri și ținând lanseta cu vârful în sus, așteptam mușcătura știucii. Și ea nu întârzia prea mult. Când simțeam în pumn zvâcnitura, înțepam. Așa am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de muzeograf la Bojdeuca lui Ion Creangă. Acomodarea mi se părea grea. Eram, deci, într-o stare morală foarte proastă, descurajat și singur; am coborât treptele în spatele bojdeucii, în grădină. Mă duceam să mă așez la o măsuță cu picioarele înfipte în pământ, sub crengile copacilor acum dezolant de goi. Dar n-am apucat să fac doi pași când din dreapta m-a hămăit scurt și gros de două ori un câine mare, negru și tare fioros. Era la un pas de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zi la agie. Tânărul era spânzurat de gratii. La mâini și la picioare nu mai avea unghii și fruntea avea pielea spartă parcă l-ar fi strâns cununiile. Celălalt, Barbu Brâncoveanul, a fost găsit în patul lui cu un cuțit înfipt în inimă. Ce-o fi aflat Barbu în seara aceea, de a plătit atât de scump? Ce au tăinuit Mavrocordat exaporitul cu capuchehaia Franței, de-au secerat ienicerii morții atât de repede? L-au îngropat pe Nicos la un loc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la iarbă verde și m-aș întrece la ciocnit și mâncat ouă roșii! Pe măsură ce caleașca se apropia de Curtea domnească, bănuiala că este trădat și că Ștefan are dreptate i se înfigea în minte ca un ghimpe. Oare toată trăirea bucuriei Învierii Domnului va păli în sufletul lui, lăsând loc doar îndoielii și neîncrederii în oameni, în prieteni, în apropiați? Acesta este chinul lui, este partea lui în plata bucuriilor lumești: pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorește să fie întovărășit. Au plecat toți trei alături, domnul, imbrohorul și prințul Ștefan. Au pornit în galop, încălcând recomandările țipate ale lui Pylarino. Soarele ardea neobișnuit de tare. Voievodul, domolind galopul, le-a strigat însoțitorilor: — O să plouă! Și-a înfipt pintenii în burta armăsarului care a zvâcnit în galop. Se aplecase și se lipise de cal, sfidându-și vârsta și boala prin care trecuse. Au galopat doar câteva minute. În fața lor, peste verdele crud al luncii apăru o cruce mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
avut șase feciori și cinci fete, au trăit toți până la vârsta la care să aibă copii, așa că suntem destui veri... Dorește domnia ta să facem o plimbare pe lac? Neprimind nici un răspuns, Toma consideră că pașa era de acord, așa că își înfipse pintenii în burta calului, care o porni în galop pe o potecă ce intra în pădure. După el auzea tropotul copitelor calului însoțitorului său. Câteva minute de galop și pădurea se rări, intrară întrun lăstăriș des, care încetini goana cailor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la drum deschis, și-a înfipt pintenii în burta armăsarului, care a reacționat imediat pornind într-un galop nebunesc. Vodă și imbrohorul abia se țineau după el. S-a oprit doar când drumul trecea prin vadul unui pârâu. Venind din urmă, ceilalți doi l-au aflat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-am gândit cum să fac să-ți dăruiesc neuitarea. — Și? — O să vezi peste vreo două luni, și vodă înfipse pintenii în coastele armăsarului, care-și căută loc și o porni în galop potolit pe partea stângă a șirului de rădvane. Pe 30 iunie, când au prins din urmă carele și căruțele de cantonament, alaiul și-a recâștigat toată măreția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi am crezut că prin război țarul Petru va pune capăt robiei otomane. Se pare că greșeala a fost de partea noastră, pentru că rușii au plănuit ca valahii și moldovenii să se lupte iar ei să tragă foloasele. Având rădăcinile înfipte în politică, neînțelegerea cu Ierusalimul a fost dureroasă și pentru noi și pentru vodă. Preafericitul Hrisant, simțind că nu i se urmează politica, s-a declarat deplin stăpânitor al metocurilor mânăstirești din Țara Românească. Nu ai aflat de asta de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea, ridică spre Ștefan fața întrebătoare și ochii ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie de gene, o clipă cât o veșnicie. Fata fu prima care-și desprinse privirea și lăsă capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Visul meu nu-i împlinit pân’ nu-l văz pe Constandinul Stancăi răpus. Cu tot neamul lui... Crezusem că i-am dat domnia cu împrumut pentru un an, doi, până se linișteau lucrurile... Dar el, douăzeci și cinci de ani s-a înfipt în scaun, fără să-i pese de noi Cantacuzinii că îmbătrânim și murim și nu apucăm să ne cânte și nouă: vrednic este! Ultimele două cuvinte le intonă tremurat, alăturându și glasul celorlalți boieri. Spătarul Mihai își trase capul spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeles că lui Hristos îi place să ne rugăm mai întâi pentru alții și apoi pentru noi. Și am purces așa pe drumul rugăciunii. Și n-am mai simțit nimic, nici că dorm sau nu dorm, nici că mi se înfig țepușe sub unghii, înțelegi, nimic... Nu-mi mai alergau gândurile, le stăpâneam cu mintea mea și le îndreptam spre ceruri în rugăciune. Doar câteodată mi se părea că ies din temniță și pornesc călare și colind pe cal Țara Românească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce anume i-a descoperit cugetul, încât recunoașterea acelui ceva să-l facă neputincios în fața singurătății și dornic de orice schimbare, chiar de cazne? Ce gând te poate chinui mai tare decât țepușele înfipte sub unghii? Și dintr-odată sensul suferinței voievodului i se dezvălui, trase brusc de frâu și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
săptămâni și aveau distanțe focale foarte mici. Una dintre lentilele rămase de la el mărește de 270 ori și există indicii că ar fi șlefuit unele mai puternice. Într-o zi el a așezat în fața unei lentile un ac și a înfipt în el tot ce-i venea la îndemână: bucățele de carne, muște, păr de animale și altele. Privindu-le prin lentilă le vedea de peste o sută de ori mai mari. Era însă extrem de obositor să privești prin bobița miraculoasă ore
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mai puternic cercetărilor din domeniul electricității. Invenția a avut loc pe la mijlocul secolului al XVIII-lea din întâmplare. În octombrie 1745, pastorul și savantul german Ewald Georg von Kleist (1700-1748), în timpul unor experiențe de electrostatică, a luat un flacon medicinal, a înfipt în dop un cui pe care l-a apropiat de conductorul unei mașini electrostatice. Îndepărtând flaconul și atingând cuiul cu mâna a simțit o comoție. A repetat experiența punând în flacon apă, apoi mercur și comoțiile au fost tot mai
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
scotocească: descoperă banii și pune mâna pe ei. Compania pleacă a doua zi; popa verifică imediat ascunzătoarea și-și dă seama că a fost furat. Nepăsător și fără să se emoționeze, ia un cuțit bine ascuțit și... merge să-l înfigă... în cimitir, recitând invocația potrivită circumstanței. Nu apucase să termine, când soldații vin în fugă să-l caute pentru a-i da sergentului major care murea pe drum împărtășania de moarte și maslul. Popa îi urmează. Subofițerului, cuprins de o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ne va elibera de greci", spuneau cu mai multă dreptate moldo-valahii. Acest strigăt izbucnea recent de pe buzele unui valah neaoș, om loial prin excelență. "Fanarioții au pierdut tronul în 1822, spunea el, dar rasa lor invadatoare și vivace s-a înfipt adânc în solul nostru. Cinci șesimi din boierime e infectată. Citați numele cu terminație grecească și compatrioții dumneavoastră vor admite cu ușurință că pretinsa noastră aristocrație nu are aproape nimic în comun cu noi. Grecii ne-au luat cele mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dâmbul în vârful căruia e făcută construcția e invadat de scaieți și mărăcini; zidurile cedează; îngrăditurile au dispărut; inscripțiile sunt atacate de cuțitul demolatorilor. Rotonda nu mai e decât un grajd unde se refugiază vitele și vagabonzii. Piciorul crucii e înfipt într-un sol înșelător căruia pana noastră refuză să îi dea un nume. Oare această profanare va avea un sfârșit? O dorim, spre onoarea țării. l`Aluta (Olto) în original; autorul folosește mai departe denumirea de Aluta; această notă este
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
granit, în al cărui capac era înfiptă sabia lui Horus cu mânerul de aur în cruce. Pe capacul sarcofagului scria în elină:SMULGE-MĂ DIN ABIS ȘI TE VEI SCUFUNDA ÎN INFINIT. Rămase pe gânduri. Compară sabia sa cu sabia înfiptă-n sarcofag. Erau identice cu excepția mânerului. Smulse fulgerător sabia lui Horus, înlocuind-o imediat cu sabia sa. Lespezile de granit au huruit scurt stabilizându-se. Nu s-a întâmplat nimic. -Inteligența și ințelepciunea au învins. Duhul meu închis în cristal
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]