5,200 matches
-
muncit de dimineață până pe înnoptate, vrând în acel fel să nu mai dau ochii cu lumea din jur și să nu mai am timp să mă gândesc la marea neșansă ce mă lovise! În jurul datei de 20 noiembrie pământul a înghețat și eu nu mai aveam ce face. În acea zi spre seară discut cu tata și-l rog să mergem să-mi retrag actele și să părăsesc școala spre care râvnisem atât de mult! Zis și făcut. În ziua următoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ați bănuit ceva? M. M.: Nimic. S. B.: Deci, luat ca din oală. M. M.: Când am auzit "Radu cel Frumos" mi-am zis: "Băi, alarmă de luptă!" S. B.: Ce s-o fi întâmplat? M. M.: Mi-a cam înghețat sângele în mine, este adevărat. S. B.: În toată experința dumneavoastră de atunci, n-ați prins "Radu cel Frumos". Era primul "Radu cel Frumos" din viață și singurul, de fapt. M. M.: N-am prins niciodată, ce mai! Am urcat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ca să pornești iarna. S. B.: Alea erau stătute de atâta vreme, pentru că nu erau pornite frecvent. M. M.: Nu erau pornite zilnic. S. B.: Și atunci încep să apară defecțiunile la motoare... M. M.: ...motorină cu apă, frig afară, mai înghețau conducte, vai! Nu mai zic nimic. De acolo, fugi la depozitul de muniție. Ușile larg deschise, magaziile de muniție aveau toate ușile deschise și erau pline cu lovituri de tun, că noi aveam acolo muniție cumulativă. S. B.: Ce înseamnă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
într-o oră locașurile noastre erau săpate, amenajate cu ridicături de pământ în față, ca la manual. M. M.: Ei, lasă! S. B.: Da, rapid. Cu lopățica Lineman, pe care am pus-o în formă de sapă, că nu era înghețat pământul ninsorile au venit după 22 decembrie. Ne-au băgat în locașurile de tragere, cu muniția pe care o aveam, și ni s-a spus să apărăm partea de lizieră. S-a creat un dispozitiv de apărare. M. M.: Păi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Fundația Juan Miro pe care, însă, n-am putut să o vizităm din cauză că duminică fiind, s-a închis la orele 14. 30. Ne-am așezat pe o bancă la umbră, am mâncat câte un sandvich, am băut apă cu lămâie (înghețată de cu seară) și i-am așteptat. Punctuali, au sosit și până să mai apucăm să spunem ceva, doamna s-a mutat de pe scaunul din față pe bancheta din spate, fiindu- ne deschise portierele mașinii astfel încât nemaiavând altceva decât să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nesfârșitele str)duțe, unde copiii c)l)resc m)g)ruși, se joac) cu mingi de cauciuc, tip), sar din camioane și aprind focuri În g)leti că s) se Inc)lzeasc) la mâini, pentru c) e frig. Un vânt Înghețat din r)s)riț sufl) peste arcadele str)zilor acoperite. Dalele vechi sunt foarte reci. Soarele nu ajunge prea des pe aceste str)zi. O gașc) de b)ieți negri sudanezi strig) din r)sputeri, dându-i indicații unui șofer
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu ca stil, ci În bogăția comunicării. La Piatra-Neamț, amestecul organic, vital, dădea o amploare neașteptată momentului teatral. Nu exista o singură linie, ci existau multe deschideri spre tot felul de experiențe, Într-un spirit foarte elisabetan: hohotul de râs Îngheța de groază, alunecările Între grotesc, tragic, moment liric, farsă duceau la o revelație brutală a cruzimii vieții. În sensul acesta, montarea era mai mult teatru al cruzimii decât ar fi fost dacă s-ar fi construit numai pe groază. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea; totul se prăbușise Între timp, ca trenulețele mele pe care În iarna lui 1904-1905 la Wiesbaden am Încercat să le fac să meargă pe smârcurile Înghețate din parcul hotelului Oranien. Urmărirea unor asemenea motive tematice, pe parcursul unei vieți, ar trebui să fie, - cred eu -, adevăratul scop al unei autobiografii. 4 Sfârșitul dezastruoasei campanii a Rusiei În Extremul Orient a fost Însoțit de violente tulburări interne. Neînfricoșată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet aduceau vânzătorii care-și strigau cu glas tare marfa: cacahuètes, violete de zahăr, Înghețată de fistic de un verde divin, bomboane aromate și mici cocoloașe uriașe dintr-un aluat uscat, grunjos, ca de pișcot, care erau scoase dintr-un butoi roșu. Cu o claritate pe care n-a umbrit-o nici una din suprapunerile ulterioare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui. 3 Tata Își punea la loc masca și continua să bată din picioare și să atace În timp ce eu ieșeam repede pe unde intrasem. După căldura din holul de la intrare, unde buștenii trosneau În căminul mare, plămânii primeau șocul aerului Înghețat de afară. Mă uitam să văd care dintre cele două mașini, Benz sau Wolseley, mă aștepta să mă ducă la școală. Prima, un automobil mare decapotabil, condus de Volkov, un șofer blând, cu față palidă, era cea mai veche. Linia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când se numea Findsilver Lane, deși pe atunci avea și o denumire mai vulgară datorită canalelor sale dezgustătoare. Sufeream teribil de frig, deși nu este adevărat ceea ce susțin unii și anume că temperatura polară din dormitoarele de la Cambridge făcea să Înghețe apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șapcă similară, ambele maronii, cu pete cenușii ca de promoroacă și acestea, Împreună cu mănușile cu un deget și cu fervoarea credinței lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald, de vreme ce tot ce aveai de făcut ca să nu-ți Înghețe degetele delicate era să ții una din mânuțele lui, când În dreapta când În stânga, schimbând mâna cam la fiecare minut și minunându-te câtă căldură degaja trupul unui bebeluș mare. 3 Pe lângă visurile de velocitate sau legat de ele, există În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Și, urmează ea încetișor, cu vocea frântă, și... și chiar muntenii lui taica. Că toți au strâmbat din nas: "Oaste de opincari", ridică ea din nou glasul. Da' numai ce și-a slobozit Măria sa "opincarii" în luptă, că le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească și, cu ajutorul acelorași boieri trădători, își răzbună fratele otrăvit, înjunghiindu-l pe Vodă-Petru, aici, chiar în ăst paraclis în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe boier Cupcici dârdâie mărunt-mărunt, se crucește de apărătură și se trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și să stârnească vreun mort mai țâfnos. Îți faci cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ele pentru totdeauna complicata mea stare sufletească de atunci. Stare care reînvie nemodificată, cu prospețimea primei explozii, ori de câte ori mi se întâmplă să reascult acele câteva măsuri predestinate parcă numai mie. Ce uimitoare această capacitate a muzicii - un fluid în care „îngheață” un alt fluid - de a fi depozitara și păstrătoarea „pe viață” a comorilor noastre sufletești! Audițiile muzicale clujene au reprezentat o experiență esențială a formației mele spirituale. Semnalez atenției cronicarilor „obsedantului deceniu” acest impresionant fenomen ce li se va părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
junglă, dovedește inexistența lui Dumnezeu. E simplu ca bună ziua. Crezi că dacă Dumnezeu ar fi creat lumea, am fi avut această monstruozitate numită junglă? Dacă ar exista Dumnezeu, ar mai purta oare animalele jugul necesității de a ucide? Ar mai îngheța măcar o singură vrabie iarna? Ar mai tremura iepurașii zi de zi, clipă de clipă? S-ar mai chinui mielul, simbolul lui Hristos, mielul acela moale ca o cârpă, din care țiganul escroc făcuse obiectul „muncii” sale? Ar mai mieuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ești enigma obscurei conștiinți,/ Cuprins-abia de o minte din miile de minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață,/ Tu, ce pân’ și la geniu spui numai ce-i în cărți./ O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme,/ Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme...”. E adevărat că filonul acesta plutonic nu apare în Scrisorile IV și V, dar apare cu toată evidența în Scrisoarea I. Această perspectivă crepusculară, a stingerii vieții în univers, această viziune a morții nu ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe vase”, la care localnicii plăteau un fel de abonament anual, iar străinii plăteau pentru fiecare trecere, fie individual, „cu piciorul”, fie cu căruța.. SATUL NOU Podul însă n-a însemnat o rezolvare totală și definitivă, pentru că toamna când apa îngheța, vasele trebuiau scoase și podul dezafectat, iar când râul se supăra tare, lovea în vase cu apă multă, tulbure, și aducea copaci smulși din rădăcini cu care lovea în vase, odgonul de sârmă care ținea vasele ancorate se rupea, podul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
moartea. Din Chilia Nouă Iancu mai avea de mers încă 40 kilometri până în Enichioi, o comună foarte mare cu populație bulgară, iar eu în comuna Galilești, tot mare, mare ca și drojdia speranțelor noastre, cu ucrainieni harnici și gospodari . Nu înghețase, iar drumurile nepietruite făceau ca roțile căruțelor să intre în noroi până la butuc. Eu aș fi putut merge cu vaporul până la Vâlcov, Veneția Românească, iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea complicat și trebuia ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te dai jos și să fugi după căruță în noroi și întuneric? În fine, după ce am trecut prin comuna Cariacica, mi-au spus că mai avem șapte-opt kilometri de mers. și iată că, la sfărșitul orei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
adevărată echipă de zgomote, mai ales noaptea. Aveau și un câine foarte rău, câine care m-a integrat, fără să știe, atât familiei dar și sătenilor. Eram în curte și brusc, scăpat din lanț, câinele s-a apropiat de mine. Înghețasem de frică iar din pragul casei, doamna Sipiur n-a mai apucat decât să-și facă o cruce mare, mare de tot. Dumnezeu cu mila! Am închis ochii și în așteptarea îngrozitoarei mușcături am simțit lincăiala caldă și umedă a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aceștia s-au consolat atunci când au început a descoperi secrete urmărindu-i 25 pe cei care intrau sau ieșeau din bloc, cât timp era întrerupt curentul. Iarna primeam căldură cu porția, dimineața și seara. Uneori, zile în șir caloriferele rămâneau înghețate pentru a face economie. Nimeni nu dădea vreo explicație. Se știa că îndrăzneala de a pune întrebări putea fi urmată de sancțiuni nebănuite. Vara betonul se încălzea și era o caniculă insuportabilă. În burlanele de la ghenele de gunoi urât mirositoare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un fel de înțelegere tacită ajungea până la instructor, care răspundea de comună și care închidea ochii adeseori și chiar ne ajuta să ne deplasăm, deși nu ar fi recunoscut-o în ruptul capului față de noi. Ningea 55 abundent și apoi îngheța, astfel încât nu prea mai puteam ajunge acasă. La contabila primăriei, în camera foarte mică, cu două paturi, dar primitoare și curată, era cald și întotdeauna avea mâncare gătită, un pahar cu vin fiert și o cafea naturală. Casa ei era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]