104,540 matches
-
zis, teza morții romanului. A fost teza neoavangardei. Pe urmă, în 1980, unul dintre cei mai mari susținători ai acestei teze, Umberto Eco, s-a apucat să scrie romane de ficțiune. După el au venit mulți tineri care s-au întrebat: cine, mă rog, a hotărât că romanul trebuie să moară? Nu, romanul e viu, poate că are nevoie doar de noi modalități de a povesti. Astăzi sunt mulți și buni romancieri în Italia, dovadă faptul că edituri din Franța, Germania
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Moravia aveam deja o viață literară foarte intensă. Nu eram cunoscută, dar scriam foarte mult. Scrii la computer? Da, m-am obișnuit relativ repede cu el și îl folosesc cu oarecare dexteritate; ca pe o mașină de scris. De ce mă întrebi? Pentru că unul dintre lucrurile care îi îngrijorează pe teoreticienii literaturii ține tocmai de schimbarea instrumentelor de comunicare și de lucru ale scriitorului și mai ales ale cititorului. Recent, în România, un număr de tineri isteți și talentați au alcătuit un
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
o au pentru imaginea instituțiilor statului, se referă la oameni care au dreptul la o imagine proprie. Și care nu pot fi tîrîți în noroi de lectura neatentă a unor documente. Chiar nici unul dintre membrii CNSAS să nu se fi întrebat, cînd s-a constatat greșeala, ce s-a întîmplat, vreme de două luni, în viața de zi cu zi, a profesorului învinuit pe nedrept? Unul dintre înalții judecători ai sufletelor noastre a declarat cinic că "astfel de erori pot să
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
a iubirii totale? Cin este căprioara și cine vînătorul? Gesturile Irinei Movilă sînt tandre și riguroase, reci și calde; purtătoare de sens, de cod, de mesaj și ritm asiatic. Un singur lucru în exces: plînsul. Am stat și m-am întrebat de ce acest spectacol a trebuit să fie găzduit de Teatrul Act, de altfel generos, și nu și-a găsit un loc în repertoriul, atît de sărăcuț, al Teatrului Mic. Mai ales că toată trupa - actori, regizor, scenograf - este angajată a
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să zboare afară, nu aveau cum, fiind legați de piciorușele lor roz cu cîte un fir de sfoară despre care pe vremuri se spunea că era sfoară de Manilla. "Sunt călători?" întrebasem intrigat... A. răspunsese privindu-i cu drag: "Călători, călători, cum să nu, dar azi nu mai călătoresc, stau la mine, cu mine; e mai bine pentru ei, sunt în siguranță, au ce să ciugulească, nu-i mănîncă oamenii, că am
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
învățat cu noua necesitate înțeleasă, ar fi trebuit să renunțe de bunăvoie la libertățile lor prea mari și în stare să inducă omul în eroare, să apuce pe căi greșite. - A. spunea banditești. Dar porumbeii aceștia călători, totuși - l-am întrebat pe A. în timp ce privea cu duioșie păsările - au călătorit și ei vreodată?" Nu era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat, apoi îmi explică tacticos care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
volum al ediției pe care o comentez acum îl reproduce aidoma pe cel din 1983 (cu excepția prefeței d-lui Adrian Anghelescu). Am comentat, tot în revista noastră, și ediția din 1989. Observațiile de atunci rămîn și azi valabile. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum, dacă ceea ce ne propune d-na Cornelia Pillat este o ediție critică. E adevărat, ne-am prea obișnuit cu o fizionomie anume a unei astfel de ediții: textul transcris cu impecabilă acuratețe filologică, un cuprinzător
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
pe care o comentez acum îl reproduce aidoma pe cel din 1983 (cu excepția prefeței d-lui Adrian Anghelescu). Am comentat, tot în revista noastră, și ediția din 1989. Observațiile de atunci rămîn și azi valabile. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum, dacă ceea ce ne propune d-na Cornelia Pillat este o ediție critică. E adevărat, ne-am prea obișnuit cu o fizionomie anume a unei astfel de ediții: textul transcris cu impecabilă acuratețe filologică, un cuprinzător aparat critic, cu
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
în biografie. Nu am apucat niciodată să aflu, de pildă, dacă autorul meu preferat, Ernesto Sabato, a avut în familie tarați, sau nebuni. Lumea noastră a fost de o violență și de o urîțenie nesfîrșite. Atunci de ce să te mai întrebi de unde implicarea. Eu mi-am trăit copilăria în anii '50, adică într-un deceniu foarte violent. Pesemne că eu, copil, am prelucrat-o în vreun fel, i-am atribuit cauze, am dezvoltat mecanisme și tehnici de apărare, de eschivă, foarte
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
să te și bucuri că nu ești tu în locul lui, în același timp... Ai trăit o asemenea situație, copil? Oh, da. Am în minte o imagine, eram foarte mică probabil, nu știu, și pe părinții mei am uitat să-i întreb la ce vîrstă am văzut asta. Era iarnă, era noapte, tata a venit acasă cu capul plin de sînge și mama îi ținea un lighean sub cap. Ligheanul ăla se umplea imediat cu sînge, mama îl arunca pe ușa deschisă
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
în două, în fața ei, acel cuțit murdar de sîngele lui uscat. După alți șapte, opt ani, de data asta eram mare și plecasem de-acolo, cînd am aflat că omul ăla s-a sinucis, am avut un șoc. N-am întrebat niciodată nimic pe nimeni. Am crezut că știu fără să fi întrebat, și am încercat să scriu o povestire despre asta. Nu am reușit să o scriu niciodată. De ce nu? Îți spun, poate că vei găsi o explicație a chinuitoarei
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
alți șapte, opt ani, de data asta eram mare și plecasem de-acolo, cînd am aflat că omul ăla s-a sinucis, am avut un șoc. N-am întrebat niciodată nimic pe nimeni. Am crezut că știu fără să fi întrebat, și am încercat să scriu o povestire despre asta. Nu am reușit să o scriu niciodată. De ce nu? Îți spun, poate că vei găsi o explicație a chinuitoarei mele neputințe de a scrie vreodată ceva în același timp adevărat și
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
cînd eu aveam, să zicem, trei ani, și s-a sinucis, alți cîți ani mai tîrziu, din cauza mustrărilor de cuget pe care tatăl meu i le suscita, mi se părea, cu sadism. Ce prinsese contur în mintea mea, fără să întreb, sub influența literaturii cu care mă hrăneam, îmi devenise, pe la 13-14 ani limpede: pe tata, numit după înființarea colectivului din satul ăla de nu mai mult de o sută de familii, contabil șef, încercase să-l omoare un "dușman al
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
mai încolo, "dușmanul poporului" se sinucisese din cauza tatălui meu care cum putea fi altfel decît bun și nu atît bun cît "în adevăr", ca să zic așa. Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost, atunci? Am reușit să-l întreb pe tata prin '93, cu cîteva luni înainte de-a muri, ce a fost acolo, de fapt. Toată povestea cu CAP-ul o aflasem de la bunica mea, mama lui, și de la săteni. Fusese o colectivizare de operetă acolo, și în
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
groază de orori despre colectivizare, în colectivizarea asta de catifea. Și-mi era o frică cumplită să aflu despre tata lucruri rele. M-am dus totuși în satul lui. Și n-am aflat. Abia atunci am avut curajul să-l întreb și ce-a fost cu sinuciderea omului, al cărui nume, uite, acum l-am uitat. Fusese o încăierare sentimentală, nicidecum una politică. Bietul om fusese îmbătat și pus să-l omoare pe tata de niște săteni care se bătuseră cu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Către SFETNIC.) Au fost toți solii străini? Au văzut și s-au minunat? Vor spune lumii cum cresc? (SFETNICUL confirmă.) Bun... Cupa asta chiar îmi place. Parcă-i o țâță tare... (Către GENERAL.) Tu nu știi să răspunzi când te întreb? Dacă-l ochesc din greșeală?... Habar n-ai, nu te pricepi la arme... (Către MARELE PREOT.) Pentru cine vroiai să mai păstrezi mir?... Și cu ce drept te dai drept locțiitorul lui Dumnezeu? Ești doar un popă gras și înzorzonat
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
cuvenit păstra direcția anunțată, neamestecînd genurile. Mai ales că se puteau găsi (ca, de pildă, în cazul lui Al. Vaida-Voevod) discursuri rostite în parlament sau în plenul conducerii partidului. Și pentru că tot am amintit insuficiențele acestei, totuși, ediții, cum, mă întreb, de lipsește, de aici, tocmai Titu Maiorescu, unul dintre marii noștri oratori, sau Ion I.C. Brătianu, incluzîndu-se, în schimb, Duiliu Zamfirescu, cu totul minor în acest gen și chiar Iuliu Maniu, evident lipsit de calități oratorice. Chiar dacă luăm în atenție
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
cu informații false, Nicolae Manolescu și Mircea Dinescu se aflau la Paris. Mircea Dinescu a declarat de la Paris: „nu am văzut dosarul, nu am votat, dar să răspundă, că a fost informator al Securității”. Pe bună dreptate, Cezar Ivănescu se întreba: „De unde știe Mircea Dinescu că am fost informator, dacă nu mi-a văzut dosarul?” Pe 31 ianuarie 2008, apare știrea în presă că CNSAS a funcționat neconstituțional, pe toată perioada, de la înființare. Astfel au declarat cei de la Curtea Constituțională. Vineri
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
are dreptate, la fel cum nu-mi poate fi indiferent nici drumul Editurii Univers de aici înainte. În România sînt mult prea multe edituri și tot mai puțini editori de carte care se pricep la această meserie. Unde e, mă întreb ca scriitor, o Magdalena Popescu Bedrosian? Unde sînt lectorii de carte cu care puteai discuta pe îndelete, fără să-ți spună că trebuie să se ducă la celălalt sau celelalte servicii ale lor fiindcă altfel n-au nici cu ce-
Unde semnează scriitorul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16401_a_17726]
-
ce efecte - o simțim până în ziua de azi. Nu pot să nu văd o legătură directă între "rebranșarea" lor în zonele superioare ale puterii și debranșarea în masă, de acum, a caloriferelor! Cum dl. Iliescu trăiește doar în trecut, mă întrebam ce surprize ne va oferi la noua înscăunare. Și ele n-au încetat să apară. Nu mă gândesc doar la media de vârstă a anturajului cotrocean sau la aripa bătrână a PDSR, glorios reprezentată în parlament. Mă refer la faptul
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
de la Kosovo), nu e mai puțin adevărat că, acum 50 de ani, Germania europeană (și nu numai ea) ucidea oameni pentru fapte simbolice petrecute acum 2000 de ani. Ce e Holocaustul decît un astfel de fenomen, totuși, european? Autoarea se întreabă, cu îndreptățire, cum de o denumire geografică a fost transformată în una din cele mai pejorative desemnări din istorie și, de aici, în relațiile internaționale, științele politice, din discursul intelectual general? Și pune, în bună măsură, răspunsul pe seama antropologiei care
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
Reșit Daath" ("începutul științei") din strada Antim, el va trebui să dispară fulgerător din fruntea bisericii ortodoxe române. Și alături de el, întreaga șleahtă de pupincuriști care fac zid viu în jurul acestei figuri mult prea controversate a vieții publice românești. Mă întreb ce atitudine va lua Academia Română, care în urmă cu un an l-a înălțat pe adulatorul lui Ceaușescu la rangul de "membru de onoare". Ce-i drept, la așa academicieni, așa onoare! După cum mai-marele de la Cotroceni va trebui să-și
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
dintre nivelul cultural al elitei și, respectiv, al masei. Clasamentele (nici în fotbal, incontestabile) încep să pară derizorii cînd sînt confruntate cu ignorarea numelui lui Eminescu și a datei nașterii lui. Și te întorci cu gîndul la școală și te întrebi dacă nu cumva cel mai important lucru din toate este ca literatura să se studieze temeinic, cînd și unde trebuie, spre a putea fi pe deplin siguri că are rost să ne batem capul cu subtilități și nuanțe de lectură
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
Ce e adevărul, ce e dreptatea? Mai au ele vreun rost pe lume? Sunt chestiuni care ne minează echilibrul interior. * Pentru că ne îndoim de preceptele morale care au ghidat până nu de mult viața noastră și a înaintașilor lor. Ne întrebăm cât prețuiesc onestitatea și loialitatea și dacă mai merită să fie cultivate, când sunt flagrant păgubitoare. Cum răspunsul este neclar, starea noastră de neliniște și disconfort se agravează; Am auzit, rostit cu convingere, refrenul "înainte era mai bine" îndeosebi în
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
cuvînt șters apăsat, - probabil că era totalitarist, stalinist în nici un caz, din cauză că... Baronul Sâmbătă, Zeul morții, Hunganul, sau vrăjitorul cerând Baronului permisiunea de a dezgropa morții. Mortul înviat îi va aparține definitiv și îl va asculta fără crîcnire... * C. îl întreabă pe A. - Și cum e libertatea asta? - Libertatea?... face A., parcă trăgînd de timp. - Da, libertatea, nu se lăsă C. atît de tînăr și de curios. - Libertatea, face A., și adăugă: este așa, o fimeie cu părul alb... (Nedatat) * "Mărturisesc
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]