7,946 matches
-
mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru pedepsit, continuă el, adăugând mustrări după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile lui de a potoli tumultul nu reușeau decât să adauge încă un glas în acel vacarm de neînchipuit. Era aproape de ziuă. Strigătele războinice și focurile de muschete, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, chiar și cei mai mari lăudăroși din trupele atacante sparseră încercuirea, deschizând un drum, spre poalele muntelui. — Aici sunt! Vine însuși Katsuie! Dacă Hideyoshi e pe-aici, să vină în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de maimuță! țipă Shosuke, în timp ce cobora drumul în pantă. Pe loc înjunghie mortal cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opri din mers și spuse că voia să se întoarcă la castel. Samuraiul care le însoțea de la castel o calmă, luând-o în cârcă. — Unde mergem? întrebă fetița, cu un fior. — Mergem acasă la un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari încercară și ele s-o liniștească. — Trebuie să vină și mama, mai târziu. Nu-i așa, Shinroku? — Da. Sigur că vine și ea. Sporovăind astfel, se apropiară, în sfârșit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o maimuță. Dar, deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi le dădu în grija unui vasal, apoi ceru înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doua din Ora Dragonului. Fuseseră oare orele mai lungi sau mai scurte? Nu era o zi când timpul să se măsoare în mod normal. Aveau gâtlejurile uscate, dar nu doreau apă. Nefireasca tăcere le încrețea carnea pe trupuri. O pasăre țipă strident, în timp ce zbura peste vale. Dar nimic mai mult. Toate zburătoarele fugiseră spre alt munte, mai pașnic, lăsând locul în seama oamenilor. Ieyasu părea să fie prea adus de umeri. După patruzeci de ani, devenise prea trupeș și, chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor însângerate îl înhățară de moț, legănându-l fedeleș. — Am luat capul lui Ikeda Shonyu! țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lanț. 4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mîini, dar rupsese cătușele și sfărîmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. 5. Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipînd și tăindu-se cu pietre. 6. Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat, 7. și a strigat cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe lîngă ei. 49. Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s-a părut că este o nălucă, și au țipat; 50. pentru că toți L-au văzut, și s-au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: "Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta și să nu mai intri în el." 26. Și duhul a ieșit, țipînd și scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: "A murit!" 27. Dar Isus l-a apucat de mînă și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare. 28. Cînd a intrat Isus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă și trîmbițele cu mîna dreaptă ca să sune, și au strigat: "Sabia Domnului și a lui Ghedeon!" 21. Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe, și să fugă. 22. Cei trei sute de oameni au sunat iarăși din trîmbiță; și în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit pînă la Bet-Șita spre Țerera, pînă la hotarul de la Abel-Mehola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Minunea s-a întâmplat doar când Maia, după fierbințeala unor dureri îngrozitoare, după hohote de plâns și -o luptă îndârjită, ajutată de moașa care s-a dovedit foarte capabilă, a adus în sfârșit la lumina zilei o fetiță zdravănă care țipa tare, strângând din pumnișorii ei mici și căutând cu disperare căldura mamei. Moașa a privit cu plăcere chipul cu pielea albă ca zăpada, cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu mult păr
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta. S-a născut dimineața - început de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
-și părul și cărându-și democratic pumni în cap pe care și-i administra cu o chibzuință curat ardelenească . La 10 februarie 1938, Carol al II-lea a recurs la o lovitură de stat, punând capăt regimului democratic (Vai, vai, țipă unii, și eu de colo zic plin de compătimire: iaca scârț), iar Constituția din 27 februarie 1938, consfințea instaurarea dictaturii regale în România. De ceea ce se temuse cel mai mult, prea ruginita clasă politică interbelică, s-a întâmplat. Putem spune
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai ales de drept, un “contribuabil”. Se întâmplă uneori, să aibă ca orice român neaoș vagi tresăriri de conștiință fiscală, dacă cineva îi cere mai mulți bani pentru casă, sau pentru mașină, dar, după ce se irită preț de câteva minute, țipând isteric în fața unei biete funcționare de la ghișeu, plătește și pleacă înjurând de mama focului. Ceea ce-i mai curios, e că îl irită mai degrabă lipsa de politețe a funcționarei de la ghișeu, sau faptul că a așteptat prea mult la rând
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam, sărind și cântând, pe cărarea făcută prin porumb, care mă aducea de la iaz. Cântam și alergam doar ca să nu-mi fie frică. Deodată, întâlnesc unul din oamenii care mă bântuiau nopțile și încep să țip din toate puterile. Moșul mă ia în brațe și-mi zice cu o voce ca de înger: -Nu te teme. Am și eu nepoți ca tine. Știu că-s un moșneag fioros, dar nu îți fac nimic. Îl privesc și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ascuns după cele înălțătoare. Într-un târziu, am terminat munca și priveam cu admirație schimbarea. Ce minunat e când ai făcut ordine în gânduri! Am adormit în acordurile inedite ale muzicii mult căutate:valurile îmi șopteau o simfonie uitată...pescărușii țipau de plăcere. Dezamăgirea m-a cuprins când m-am trezit. Copilul mării a ieșit din spuma albastră, mi-a vegheat somnul. Dar pentru că eu nu mă trezeam, s-a gândit să se joace cu gândurile mele. Pe cele negre le-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ai luat CD-urile, acuză el. Vorbea despre ultimul joc stupid pe calculator pe care și-l cumpărase. Mi-am dat ochii peste cap și i-am spus să iasă din camera mea. A protestat, desigur, dar În final am țipat la el atât de tare Încât mi-a dat pace. Într-un fel, sufeream de mult că nu aveam un frate normal, cu care să pot fi cât de cât pe aceeași lungime de undă. Îmi era frică de ceea ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Mă Întrebam de când ținea chestia asta. Oare Îl știam pe Adi din vedere? ― Ce naiba faci? mă Întrerupse o voce furioasă. Nu am Îndrăznit să ridic ochii din ecranul telefonului. ― Nu te-am auzit intrând, am șoptit. ― Mi-ai spart codul? țipă Maria smulgându-mi telefonul din mână. Nu cred că mai avea rost sa mint. ― Eram doar... ― Băgăcioasă și enervantă, știu. Așa Încruntată și nervoasă cum era, Maria arăta aproape Înfricoșător. ― Îmi pare rău. Dar ai fi putut să-mi povestești
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mele. Începeam să cred că nu mai erau de regret sau suferință, ci pur și simplu de furie. Ciudat, dar asta mă Întărea oarecum. ― Am făcut o greșeală! repetă el uitânduse fix la mine. Dar... ― Uită-te la drum! am țipat. Și du-mă acasă! ― Nu! Am văzut Într-o fracțiune de secundă cum o mână i s-a desprins de pe volan pentru a mă trage forțat spre el, În ideea de a obține un sărut. Și asta a fost suficient
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
singur răspunsul meu. ― Ai spus că relația noastră pur și simplu nu mai e ca la Început, mă cită el. Și totuși nu puteam să nu-mi imaginez că mă mințea. ― Iar eu te-am contrazis și am Început să țipăm unul la altul și...ei bine, continuarea o știi. Nu a fost mare lucru. ― Poți să-mi juri că exact asta s-a Întâmplat? ― Alisia, e ridicol. M-am uitat urât la el. ― Nu ai Încredere În mine? Întrebă tare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ochiul drept. Sincer, era destul de sexy. Am răsucit Între degete superba bluză violet pe care intenționasem s-o port. Asta Înainte să-mi dau seama că Îmi aducea mult prea multe kilograme În plus. ― Accidentul ți-a afectat și vederea? țipă Maria. Arăți foarte bine cu ea. Pune-ți nenorocita aia de fustă și haide. M-am uitat nemulțumită la ea. Purta un top negru și o geacă de piele, o pereche de blugi Închiși la culoare - blugii mei, de fapt
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și nu mai era atentă la nimic altceva. Nu Înțelegeam cum putea să o calmeze asta, dar mă bucuram pentru ea. 7 Nu am dormit bine. Toată noaptea a fost un coșmar neîntrerupt și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea mult trează m-aș fi lovit din nou de toate problemele la care nu voiam să mă gândesc. Coșmarurile erau un preț mic pentru a nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spate Într-o poziție mai complicată și am mai făcut Încă una, de această dată piciorul drept tremurându-mi amenințător. Mi-am pierdut apoi echilibrul și am căzut pe piciorul problemă. Durerea era Îngrozitoare, dar m-am străduit să nu țip pentru a nu le aduce părinților la cunoștință imprudențele mele. De jos se auzea vocea Mariei și m-am Întrebat dacă Îi povestea mamei despre Victor. Cel puțin versiunea ei avea să sune mai puțin dramatic. Am oftat. După discuția
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pentru tine! ― Situația În sine e dramatică, așa că nu mă poți Învinui. ― Nu este! Ar trebui să fii recunoscătoare! Am făcut ochii mari. Nu Înțelegeam la ce se referea. ― Ai fi putut fi moartă, clarifică ea. Chiar acum. ― Termină! am țipat, conștientă Însă că avea dreptate. Chiar nu-mi place propoziția asta. ― Atunci poartă-te ca atare! Zâmbește, pentru simplul fapt că ești bine. Oricât ai fi muncit, e doar un spectacol. Am oftat și am Încercat să-i dau ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mea că... ― Răsucești cuțitul În rană! ― Ba nu... Bine. Poate făceam asta puțin. ― Îmi place fusta ta, am spus după câteva clipe, Încercând să schimb subiectul. ― Normal că-ți place! mă mustră ea. Tu mi-ai făcut-o cadou! ― Nu țipa la mine! Încerc doar să te fac să te simți mai bine. ― Ei bine, eșuezi. M-am ridicat de pe canapea. Era mai bine dacă o lăsam să se calmeze. ― Alisia! Maria veni și mă prinse de braț. ― N-am vrut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]