KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

în același timp. La muncă! Rămân în scenă, pentru Precuvântare, Doamna Lume și Destinul. UN BĂIAT: Pe ăsta cine-l face? REGIZORUL: Și tu ai dreptate! Bufonul! El trebuie să fie și să facă orice. Și să facă bine! Ceilalți, așezați-vă unde vreți, treceți în sală sau rezemați pereții. (Interpreții se așază pe jos, într-un fel de semicerc. Regizorul trece în sală.) REGIZORUL: Nea Costică! Așezământul pentru Precuvântare! COSTICĂ (din culise): Vine! (Intră cu un cadru pe care scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și Destinul. UN BĂIAT: Pe ăsta cine-l face? REGIZORUL: Și tu ai dreptate! Bufonul! El trebuie să fie și să facă orice. Și să facă bine! Ceilalți, așezați-vă unde vreți, treceți în sală sau rezemați pereții. (Interpreții se așază pe jos, într-un fel de semicerc. Regizorul trece în sală.) REGIZORUL: Nea Costică! Așezământul pentru Precuvântare! COSTICĂ (din culise): Vine! (Intră cu un cadru pe care scrie Așezământ foto și litografie. Îl așază, iese. Doamna Lume și Bufonul, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sală sau rezemați pereții. (Interpreții se așază pe jos, într-un fel de semicerc. Regizorul trece în sală.) REGIZORUL: Nea Costică! Așezământul pentru Precuvântare! COSTICĂ (din culise): Vine! (Intră cu un cadru pe care scrie Așezământ foto și litografie. Îl așază, iese. Doamna Lume și Bufonul, cu câte o foaie de hârtie în mână, se plasează de-o parte și de alta a cadrului.) REGIZORUL: Deci: existența se sprijină pe un așezământ de fotolitografie în care se fabrică zilnic puzderie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
liniștit, pe undele căruia să coborâm încet, așteptând marea? CEZARA: Așteptând marea... Nu-i rău! REGIZORUL: Perfect! Nea Costică, un fluviu și o barcă! NEA COSTICĂ (intră cu două scăunele și cu o pancardă pe care scrie Fluviu și Barcă. Așază scăunelele unul lângă altul. Înfige pancarda la mijloc, în spatele lor.) Bine că nu mi-ai cerut și o mare la poale de munte! (iese. Cei doi se așază.) IERONIM: Stai bine? CEZARA: Mulțumitor. IERONIM: Și eu. Bufonule, ce spune povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
două scăunele și cu o pancardă pe care scrie Fluviu și Barcă. Așază scăunelele unul lângă altul. Înfige pancarda la mijloc, în spatele lor.) Bine că nu mi-ai cerut și o mare la poale de munte! (iese. Cei doi se așază.) IERONIM: Stai bine? CEZARA: Mulțumitor. IERONIM: Și eu. Bufonule, ce spune povestea mai departe? BUFONUL: Întâi prezentați-vă, să afle lumea cine sunteți. IERONIM: S-a spus mai înainte. Ea e Ileana Cosânzeana, eu Făt-Frumos. CEZARA: Păi da... Făt-Frumos... IERONIM

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
moare nimeni de fericirea unei veșnicii care ține preț de-un ceas. Și s-ar putea să nu ți se întâmple nici nenorociri neobișnuite în intervalul acestei veșnicii. CEZARA: Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să știu eu? Din "pefele", probabil. Recuzită, ce vrei? CEZARA: Apoi nu așa! Dânsul zice că-i de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. O sămânță de lumină, lângă care-i bine să poposim din când în când... (Crește lumina pe scenă. Intră Mama și Corul. Mama trage scaunul lângă "Leagăn", sub "Tei", se așază. Corul se așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a fost vreodată drum / El s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. O sămânță de lumină, lângă care-i bine să poposim din când în când... (Crește lumina pe scenă. Intră Mama și Corul. Mama trage scaunul lângă "Leagăn", sub "Tei", se așază. Corul se așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a fost vreodată drum / El s-a prefăcut în fum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
afli aici, intră oleacă, doar n-o fi foc. (Hămăituri) Țibă, Frăsinel, lovi te-ar jigodia, vezi c-acuși te ușurez de-un picior! Marș! Hai, bre Dănilă. DĂNILĂ: Hai. (Intră, merg toți trei spre prispă.) ISPAS: Iaca, să ne așezăm aici, la umbră. Șezi, Dănilă. ANISIA: Da' pe mine nu mă poftiți? DĂNILĂ: Cum nu, mă rog matale, cumnată... ISPAS: Șezi colea, nevastă. (răsuflă adânc) Bre, bre, bre, da' știu că-i cald bine! Mă uitam din bătătură, la Bercu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
numai bine, adică la spartul iarmarocului, când s-au săturat oamenii să se tot tocmească și plătesc mult și dintr-odată. Ia hai! (pleacă) Tabloul 4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
trăgând de proțap un car): Las' pe mine, că de-acu' eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
că de-acu' eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
oameni; nu bat decât când simt o primejdie, află asta de la mine. DĂNILĂ: Dacă spui dumneata, atunci numaidecât așa trebuie să fie. ANISIA: Apoi chiar așa și este! ISPAS: Hai, Dănilă, intră și stai ici, pe prispă. (Dănilă intră, se așază toți) Vra să zică te-ai întors. Tare bine! Ei, ai isprăvit treaba pentru care ai plecat la târg? DĂNILĂ: Am isprăvit-o de tot! Bieții boișorii mei s-au cam dus ca pe gura lupului. ISPAS: Cum așa? Vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Adică să nu mor. M-am exprimat și eu mai ales... DĂNILĂ: Vorbește omenește, măi drace, așa fel cât să te priceapă toată lumea, nu-mi veni mie cu vorbe de pe pustii locuri! Păi vezi? Iaca, șezi colea frumos. (Codârlic se așază pe buturugă, Dănilă îi înfășoară capul cu brâul.) Așa... o dată... pe urmă încă o dată... să nu pătrundă până la tine nici rază de soare. Termină de legat) Acu' spune, vezi ceva? (Codârlic nu răspunde) Iaca poznă, nici nu mai aude! (strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că nu te trag plozii de coadă. Stai așa până pe-nserat, că am eu un gând. CODÂRLIC: Oi sta, ce să fac? (se așază amândoi) Și cam ce fel de gând îi fi având, dacă nu-i cu supărare? DĂNILĂ: Așteaptă tu pân-or răsări stelele și-or începe să râdă luceferii la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât stă cânele pe coadă. (se așază împreună cu Anisia) Și să ne spui și nouă, măi frate, ce-ai învârtit de-ai scos la lumină bănăretul pământului... ANISIA (cu însuflețire): Așa, așa, să ne spui, cumnate Dănilă, că-s numai ochi și urechi. Vreau să văd și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
rămâne fără sfetnicii cei mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici jâlțurile mele? Dacă n-am jâlțurile, eu pe ce să mă așez? LINGUȘITORUL (strigă spre culise): Jâlțurile Măriei Sale! Măria Sa n-are pe ce să se așeze! În clipă să fiți cu toate trei aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici jâlțurile mele? Dacă n-am jâlțurile, eu pe ce să mă așez? LINGUȘITORUL (strigă spre culise): Jâlțurile Măriei Sale! Măria Sa n-are pe ce să se așeze! În clipă să fiți cu toate trei aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri negru, albastru și alb, le așază pe practicabil.) PRICINĂ: Hm... Mi le-au adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Măriei Sale! Măria Sa n-are pe ce să se așeze! În clipă să fiți cu toate trei aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri negru, albastru și alb, le așază pe practicabil.) PRICINĂ: Hm... Mi le-au adus? Bine. Acu' eu pe care să mă așez? LINGUȘITORUL: Pe cel alb, Măria Ta, ca să ne arăți că ești bucuros. Apoi numaidecât ne simțim și noi veseli, și surlașii strigă din surle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri negru, albastru și alb, le așază pe practicabil.) PRICINĂ: Hm... Mi le-au adus? Bine. Acu' eu pe care să mă așez? LINGUȘITORUL: Pe cel alb, Măria Ta, ca să ne arăți că ești bucuros. Apoi numaidecât ne simțim și noi veseli, și surlașii strigă din surle să afle țara toată că Măria Sa-i mulțumit de supușii lui. Și-ndată toată suflarea, de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
capul! MĂSCĂRICIUL: Măria Ta, să am iertare! Păi cum am să te mai slujesc fără cap?! PRICINĂ: Bine, să ți-l taie, dar nu de tot... MĂSCĂRICIUL: Cum poruncești Maria Ta! Atâta doară că la toate împărățiile măscăricii au capetele așezate nestricat pe umeri. Tocmai la împărăția Măriei Tale... PRICINĂ: Ai dreptate. Dar și eu am dreptate! Așa că du-te la gâde și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ (tot mohorât): Mda... treci și tu... (arată spre celelalte două. Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul cel negru, și nu cred să mă ridic de-aici prea curând. Am să poruncesc să vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se răcorește rânza! Iaca, ziua mi se pare mai frumoasă și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți tovarăși ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]