6,323 matches
-
Dincolo de opoziția cuvînt imagine (Cambridge, 1991); Deste construirea sensului: Eseuri de semiotică (Sonoma, CA, 1994); Duble expuneri: Subiectul analizei culturale (New York și Londra, 1996); Ecranul pestriț: Lectura vizuală a textului lui Proust (Stanford, 1997); Citîndu-l pe Caravaggio: Artă contemporană, istorie absurdă (Chicago, 1999); Concepte mobile în științele umaniste (Toronto, 2002); Scrutînd interiorul: Arta de a privi (London, 2004); Mieke Bal. Texte reprezentative (Chicago, 2006). Mieke Bal este de asemenea o artistă a camerei video, fiind autoarea unor remarcabile filme experimentale despre
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
având poate brusc bănuiala că acest cuvânt nici nu există și că venisem acolo (ceea ce era adevărat) să ne batem joc de el. Ne-a scăpat, n-am mai urmărit atenți dacă avea să scrie sau nu un articol împotriva absurdului cuvânt, care ca și altele, îi terorizau de atâția ani conștiința. Mie totuși îmi plăcuse și îmi stârnea o afecțiune îngăduitoare. Mania lui era dintre cele inofensive, nu făcea rău nimănui, sau cel puțin nu știam eu, grija față de limbă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu o dușmănie tenace și neascunsă. Nici nu știam cum îl cheamă, nu-i făcusem nimic, nu schimbasem cu el nici un cuvânt de când venisem acolo. Și totuși aveam sentimentul că ne cunoaștem bine unul pe altul, eu ura lui mocnită, absurdă și scabroasă, el nepăsarea și disprețul meu pentru persoana lui care nu mă interesa. Pe domnul Bosch îl înțelegeam, nu-l salutasem atâta vreme după ce mă angajase, eroare care se îndreaptă greu, sau nu se îndreaptă, începusem și eu să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
își dădu el seama, nici o a patra ipoteză. Delindy interpreta doar rolul unui pion în jocul Creierului, făcând inconștient ceea ce îi cerea acea inteligență artificială și ca o completare a existenței ei conștiente. Tulburat, Marin alungă gândul. Nu pentru că era absurd sau himeric, ci pur și simplu fiindcă era bizar și de necontrolat. Nu la asta trebuia să se gândească acum, în dimineața celei de a treia zile, când avea atât de multe de făcut. 18 MARIN DESCHISE UȘA APARTAMENTULUI LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Toate femeile din oraș? - Nu din oraș, ci din colibe. Bucătarul zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără să știe de ce, o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ar întinde condamnatului, așa credea Cosimo, dulciuri, fructe și flori și i-ar spune vorbe frumoase ? Un asemenea mod de-a părăsi lumea nu i s-ar părea, cum susține florentinul, un prea mare noroc ! Execuția, neîncrederea camarazilor, moartea mai absurdă ca oricând neagă nu numai viața, ci și sensul ei ? Ca și cum Hariga ar fi fost bănuit și condamnat de ea, așa îl revedea în multele nopți când somnul venea târziu și încărcat. Sia Strihan avea oroare de orice fel de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din întâmplare. Mi-aș suporta cu mai multă demnitate neputința, neliniș tile ? Aș primi viața și moartea, precum bătrânul prieten Piero de-acum cinci veacuri, drept înfățișări extravagante, joc captivant, în care sorții mișcă lumea cu o pătimașă imaginație, deopotrivă absurdă și înțeleaptă. „Lăudat fii, rege al universului, care nu lași vreo lipsă în lumea ta, care ai creat într-însa făpturi frumoase, pomi plăcuți, ai plăsmuit pe om și ai creat lumina focului.“ Trenul leneș și murdar trece prin tunelurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele par scobite adânc, telescopice dioptrii fumurii. O cercetez cu o culpabilitate absurdă. Aștept să scoată țigările : să ceară un foc, să aibă nevoie de o carte, să i-o pot întinde, să-mi ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același nefericit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu reușisem să-i “traduc” mesajul. Îmi ziceam în gậnd: Ori suntem noi un popor de tậmpiți, ori ăștia sunt mai tậmpiți decật noi, altfel cum să judeci simplist omul, creația mậinilor dumnezeiești, punậndu-te tu deasupra Creatorului, cu naționalismul tău absurd și nemotivat? Dintotdeauna am urật războiul, deși nu i-am cunoscut direct fața hidoasă, dar întotdeauna mam pregătit pentru război, informậndu-mă în permanență, pentru că aveam certitudinea că războaiele moderne vor fi războaie ale Serviciilor Secrete și nicidecum ale armatorilor. Cine
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să-i spulbere cu palma, Din visul să-i trezească, cu care-i înconjoară Demonul lumii-aceștei - comedia-i bizară. Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta misterului divin. Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi Și compuneți simfonii și imnuri pentru surzi, Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn, Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn Al oamenilor zilei sublimul adevăr - 40Ce voi puneți în pilde, iar noi l-avem din cer. {EminescuOpIV 220} O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
revoluționari. Deși femeile sunt înecate în evlavie și generozitate, până acum nici una nu a întemeiat o religie. Și cei care au transformat pământul în rug speră să cucerească cerul. În umbra oricărui întemeietor de religii, crește un Prometeu. Abstinența e absurdă! Oricum, Dumnezeu ne iartă! Și totuși, Biblia este plină de violență. Ca și mitologia. De speranțe au nevoie și Ateii. Demonii pot slobozi apocalipse. Dar și capodopere. Unii nu-l roagă, ci îi ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
împuște ai lui. Din simbolul purității și al frumuseții, aurul a devenit principala cauză a războaielor. Războiul poate fi câștigat de o singură forță. Pacea însă nu rezistă decât cu susținerea mai multor parteneri. "Război sfânt" este poate cea mai absurdă sintagmă. Terorismul înseamnă generalizarea ideii că și făcând dragoste poți da de o mină. Conducătorii de state aprind războaiele. Diplomații și istoricii adună apoi justificări. Terorismul este arma urangutanilor frustrați. Un război este intens mediatizat, chiar dacă în jurul lui sunt câteva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de justiție este moartea. Nu e bine să-ți faci cavou din timpul vieții. Dacă se extind vecinii? Moartea nu e totul. Urmează cumplitul război al moștenitorilor. Privită prin prisma finalului, marea competiție a vieții pare inutilă, dacă nu chiar absurdă. Și pe mine moartea mă va lăsa rece. Mai nou, la despărțirea finală s-ar putea spune : "să-i fie betonul ușor"! Singura obediență scuzabilă poate fi cea din fața morții. Dangătul de clopot un recviem de care beneficiază orice muritor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le! Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
venit târziu, când nu mai erau prea multe de salvat. Umorul suculent poate deveni și grosier. Când nu este rânced, umorul frăgezește stilul operei. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în detalii pentru prelungirea suspansului, fiind împănate cu sintagme și arhaisme locale de o frumusețe antologică. Iata doar un crampei: „ Ieșea la marginea satului și stătea acolo până îl poleia luna ori îl uda roua dimineții." Remarcabile creionarile unor eroi absurzi, caricaturizarea lor, eroi nu din lumea satului, ci din cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Mâinile îți tremură dar nu vrei să le lipești deale mele, Te-am supărat și mă cerți cu a ta tăcere, Știu că am greșit și las iar gâzele să mă încolțească, Drept pedeapsă că ți-am fost necredincioasă. JOC ABSURD Sunt prinsă într-un joc absurd Unde amândoi am trăit odată Vânați de melancolie și idei nebune, Am visat de atâtea ori, ce nu pot spune. M-ai iertat sau m-ai iubit sau amândouă, Dar fericirea e ca și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de încredere, dar și fin psiholog, într-o atmosferă de lucru tipică unui șantier; însă nu acest fapt dorește autorul să scoată în evidență, ci felul în care erau, ,,făcuți’’, membri de partid, sau excluși (Excluderea)...într-o fecundă și absurdă ambiguitate. Cu suita de evenimente trăite de Laur în ,,Un alt fel de membri’’, la adăpost de orice risc, merită să fim curioși în a parcurge cu predilecție vădită toate situațiile limită la care ne invită, într-un fel sau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
indivizi. Acesta este motivul pentru care ea trebuie să adopte metode strict „individualiste”». L. von Mises: «Doar individul gândește. Doar individul raționează. Doar individul acționează». Ideea unei societăți care ar acționa sau s-ar manifesta independent de acțiunea indivizilor este absurdă. Orice fenomen social trebuie să fie recunoscut plecând de la acțiunea individului». K. R. Popper: A vorbi despre societate este extrem de deplasat. Firește, se poate folosi un concept ca cel de „societate” sau „ordine socială”; însă ceea ce există cu adevărat sunt
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
adversar egal. Abordând partida în stil dâmbovițean, Naționala a fost umilită pe propriul maidan. Cerere aberantă Etnicii maghiari „uită” un lucru crucial, Că România-i Stat Unitar și Național. Cererea lor de a crea o zonă etnico-economică, Este o pretenție absurdă și diabolică. Înainte și după război Când războiul din Irak s-a declanșat, Parteneri marcanți din Alianță-au protestat. Acum, cei ce au dorit a fi fără prihană, Ar vrea să stea în capul mesei la pomană Catrene cu umbre
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
să aflu niciodată, căci, deși am revăzut-o apoi în fiecare zi, cu mutra ei spălăcită și cu vopseaua din păr, nu mi-a mai dat nici o atenție și a dispărut din viața mea lăsîndu-mi în memorie doar acest mesaj absurd, inexplicabil dar persistent, de vreme ce și azi mă gândesc uneori la el. 36 Acum îmi fac de obicei cumpărăturile pe platforma aceea, la celebrul "Ghețu", unul dintre primele magazine alimentare privatizate după revoluție. Prin preajmă mai sânt un magazin de compact-discuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ascultă grav, dar că, din motive confuze, nu poate ajunge la miezul vorbelor mele. Cred că au trecut două minute în care i-am tot dat explicații adiționale. Simțeam, obscur, că e ceva în neregulă, dar, ca într-o situație absurdă de vis, nu intuiam unde anume e greșeala. în sfârșit, o colegă mi-a aruncat, neatentă: "Las-o, 57 nu vezi că doarme? Așa doarme ea, cu ochii deschiși", în acel moment (pentru că D. mă privea mai departe în ochi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a doua întrebare, pe care mi-am pus-o singur și care-o să mă urmărească, bănuiesc, întotdeauna: sânt oare poet? Unde merge poetul gonit din cetate Recitesc, de două luni încoace, cu o încîntare copilărească și cu mândria puțin absurdă și dezinteresată pe care o ai când echipa ta favorită câștigă un meci, pagini literare care par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de noua bornă zero din decembrie trecut, aveam o strângere de inimă și un gol în stomac
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui Sf. Gheorghe fals" sau în "Mistrețul" cel notoriu, ca și când ele ar fi piese moderniste, de tipul "Oului dogmatic". Nu e vorba aici de nici o inițiere, de nici o revelație, ci de un mecanism care le imită în gol, tragi-comic și absurd, ca în Godot sau în Urmuz. Au existat odată, pare a spune Doinaș în fiecare vers al său, marii maeștri, artiștii vechi și buni, grecii din antichitate, Holderlin, Goethe... La ei vom visa mereu, scrierile lor le vom rescrie orice
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avea un "sine", o personalitate distinctă, în corpul său subțire par a exista sute de resorturi de orologerie, ca în jucătorul de șah al lui Maelzel, și care, printr-o mișcare aleatorie, schimbă măștile cele mai diverse, convingerile cele mai absurde, privirile cele mai enigmatice. Scindat și histrionic, Iaru a fost și încă mai este sufletul fără suflet al generației noastre. Câți dintre noi, dizolvați interior de atâtea dezamăgiri venite o dată cu maturizarea și intrarea în lumea literară, nu am vrut să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]