435,226 matches
-
adică până la Iacob Stuart), ămplinindu-se astfel previziunea vrăjitoarelor: el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite și ăntruchiparea lor posibilă. Oglindă multiplică acțiunea oferind alte unghiuri, care adăugate privirii frontale, redimensionează personajele și acțiunile lor. an fața oglinzii, scena propriu-zisă, este imensă sala de așteptare a Istoriei, cu ușile ei cu turnichete, pe unde se intră și se iese, după ce s-a consumat
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite și ăntruchiparea lor posibilă. Oglindă multiplică acțiunea oferind alte unghiuri, care adăugate privirii frontale, redimensionează personajele și acțiunile lor. an fața oglinzii, scena propriu-zisă, este imensă sala de așteptare a Istoriei, cu ușile ei cu turnichete, pe unde se intră și se iese, după ce s-a consumat scurtul răgaz an care oamenii ăncearcă să marcheze ieșirea din turmă
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
prin victoria ămpotriva trădătorului Macdonwald, ca meritele lui șanț superioare, soarta regelui e pecetluita. Cel mai bine ar fi că destinul să se ămplinească de la sine, dar destinul trebuie din când an când ămpins de la spate. an această versiune scenica, acțiunea soților criminali nu clintește morală, ci ordinea. Odată, Macbeth "a fost crezut de toți om de onoare", acum "n-ai să găsești un demon mai hârsit an rele că Macbeth". Cand urmașul legiuit la tron, Malcom, ași sondează poftele, crede
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
și iubita lui soție nu sunt niște titani malefici, ci doar oameni care fac rău. Exegeza shakespeareană a observat că dintre toate tragediile, Macbeth este cea mai scurtă. Nu numai pentru că are cele mai puține versuri, ci și pentru că timpul acțiunii este accelerat. an ziua an care Macbeth ănvinge pe câmpul de luptă, regele al ănaltă than de Cawdor și, ăn aceeași seară, al vizitează la castel. Că ăntr-un serial polițist, lady Macbeth primește scrisoarea care o ține la curent cu
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
să impresioneze; ele ar trebui să permită focalizarea atenției asupra interpretării rolurilor centrale. Claudiu Bleonț alternează tehnic țipatul și șoaptă, zbuciumul și ămpăcarea. Pentru el, ca și pentru noi, Macbeth rămâne un mister. Diana Văcaru transmite raționalitatea voinței antrenate an acțiuni iraționale; o feminitate tulbure, delir eliberator. Remușcările ei transmit esență fiorului tragic, ăn mod regretabil absent din evoluția interpretului rolului titular. Între imaginea spectacolului și vorbele lui apar câteodată distorsiuni: Ștefan Iordănescu e rege, dar fantomă lui Banquo ai dă
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Citez din prezentarea făcută de prof. univ. dr. Ion Ionescu: „Acest cavaler, cu nume exotic, venind din istorie, își propune să scoată la lumină, în mod logic, cauzele crizei financiare și... să-și inițieze conaționalii, pe români, să treacă la acțiune în cadrul unei democrații active... Studiul evoluției proprietății statului și a proprietății indivizilor, îi permite să se apropie de esența muncii ca izvor al valorilor, în contradicție cu speculațiile financiar bancare, ajungând să constate CARACTERUL ARTIFICIAL AL CRIZELOR...” Este o carte
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Căzut an durată, el face experiență neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu funcția mitică pe care Mircea Eliade o vedea că esențial destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest de supraviețuire născut să-l nască infinit la rându-i pe poet. Nu există artist care mai mult sau mai putin conștient, să nu creeze apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
care deși nu mai operează direct, continuă să dea directive. La fel cum pentru mineri, arestatul Miron Cozma ar mai putea fi un lider, pentru mulți oameni de stat fantomă lui Ceaușescu, căruia nu-i pasă ce crede străinătatea despre acțiunile lui, e mai consistentă, se pare, decat noile relații ale României, relații care ar trebui să presupună corectitudine și din partea noastră, cu felurite instituții internaționale.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
se va fi inventat și genul de tehnica de filmare în care spectatorul se vede înconjurat de eroii fantasticului serial, alături de Rastignac și baronul de Nucingen; concret, în film, devenind acum și mirosul eroilor și locurilor în care se desfășoară acțiunea; cum mirosea, de exemplu, cabaretul parizian Very, unde, alături, prin peretele subțire al localului se auzea clar conversația celor patru ași ai lumii gazetărești, Bixiou, Blondet, Finot, Couturier; ce parfum folosea prințesa de Cadignan cînd, în final, îi declară lui
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
de Sue, si de tot ce intră în categoria estetică a "misterelor Parisului" este capacitatea să colosală de "a gîndi" pe seama situațiilor și personajelor din românele sale. Chir pentru un cititor cît de cît instruit "filozofarea" aceasta introdusă în plină acțiune a intrigilor devine sîcîitoare, făcîndu-l să "sară" paginile. Nu mai vorbesc de considerațiile economice, de reflecțiile pe marginea băncilor și a burselor, a finanțelor, transformînd românul într-o enciclopedie a vremii. Să luăm finalul Casei Nucingen. Speculații, pește speculații. Vorbește
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
În anul 1948, de-abia instalat la putere, partidul comunist român a început opera de revizuire a moștenirii literare. Operațiunea s-a făcut cu mult mai puțină sinceritate decît în cazul legionarilor, care, totuși, ardeau în public cărțile indezirabile lor. Acțiunea comunistă a fost mai tăcută și mai bine organizată, întrucît s-a materializat într-un volum de 522 de pagini, intitulat Publicații interzise pînă la 1 mai 1948 și care cuprindea nu mai puțin de 8000 de titluri (personal, am
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Ștefan, catolicismul, iar mai tîrziu și reforma disciplinata, evanghelismul... În acest timp, românii, cu graiul lor atît de neobișnuit aici supraviețuiau colindînd dealurile și munții în deplasarea cosmică a sezoanelor, aventură lor existențiala petrecîndu-se altfel decît a ungurilor, dornici de acțiune, cuceritori prin însăși firea lor, - petrecîndu-se în interior. Miorița e doar o metaforă; un mit literar recent... Fondul profund interior însă, al nației îl asigura transhumanta, ritmul solar, limba latină, vocabularul, sintaxa ei, zicerile și observațiile asupra lumii, neapărat făcute
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
totuși cumva aici, în mijlocul Europei și să apreciem în celălalt ce este viabil și să respingem ceea ce împiedică acele lucruri de folos să se manifeste în plinătatea lor și cu toată încrederea în conviețuire. Ei avînd de partea lor cultul acțiunii și al existenței eficiente. Noi, subtilitățile ineluctabile ale veșniciei.
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
ei, un personaj în sine în a cărui vioiciune a spiritului probabil s-a recunoscut și regizorul. O poveste naște o altă, o istorioara o cheamă pe alta, personajele se prezintă cu ajutorul unei povești, fiecare zi și fiecare noapte populează acțiunea cu întîmplări miraculoase, senzaționale, se sare de pe mare pe uscat, se bîntuie prin păduri și peșteri, cot la cot cu fantomele, cu cavaleri și cerșetori, posedați, călugări, cabaliști, țigani și prințese. Și toate acestea pentru salvarea unui neam, cel al
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
ăsta este castelul x...", cade o poartă care se transformă într-un nor de praf, în patul conjugal al părinților lui Alfons, patul în care va fi pro-creat protagonistul nostru. Sau: sîntem la hanul y, o plăcuță ne anunță locul acțiunii, Venta Quemada. Scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar au imprimat un anume ritm prin alternarea și delimitarea spațiilor, planurilor, a direcțiilor și traseelor personajelor (pe orizontală, verticală, diagonală). În fundal, drumul fără sfîrșit parcurs de jidovul rătăcitor, drumul, de fapt
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
și pacea Continentului. Fapt e ca și la acea dată România se dovedise reazemul Occidentului fie și împotriva republicii bolșevice a lui Kun Béla; iar întregirea României, mult prea temporizata la Paris, a fost "cucerita" în teren prin voința și acțiunea politică și militară a românilor. Ioan Tepelea ne demonstrează toate acestea, nu fără un anume benign orgoliu de ardelean român european, cu verva și dreaptă cumpănire a izvoarelor. Ioan Tepelea, Republica celor 133 de zile, Ed. Timpul, Iași, 1998, 87
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
pe deasupra, sînt cu totul biografice, examenul critic lipsind cu totul. De abia anul trecut, în cartea dlui Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, în ultimul capitol aflăm cîteva observații menite să surprindă, obiectiv, asupra unor trăsături psihologice negative precum aceea a refuzului acțiunii și a asumării responsabilității înalte, o anume abulie, catastrofală totuși, pentru un om politic de primă mărime. E ceea ce reiese și din cartea de convorbiri a dlui Adrian Niculescu cu regretatul Emil Ghilezan, care a rămas neplăcut surprins de faptul
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
că le scrie, ca apoi, să construiască, cu oboseală, obiectul desfigurat (descompus) cu furie. Cînd concentrate și interiorizate (Poeme sororale, Sobolanca) cînd desfășurate pe spații mari și intangibile, poeziile lui Sergiu Filip șunt o fugă, permanentă, șunt un fel de acțiune ideală, centrifuga, însă, din care cad, uneori, picături, bolnave, de sudoare. Departe de a scrie o poezie apocaliptica, precum scriu unii critici, S.F. scrie, ca orice aristocrat, la modul feudal, adică, fără dorința de a se scrie pe șine așa cum
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
aparat sovietic, greu de tot, ca o mitralieră. Bebe, operatorul, așternuse între timp pe fata mortului o revistă cu coperta scrisă în litere chirilice, si pe care scria, daca nu mă înșelam, Aripi sovietice. Și Z. care murise în plină acțiune... Fusese scenă lui favorită, în care urmărea într-un Ford de epocă un gangster celebru și care cu un aparat de telefon în mînă țipă spre public: "A luat-o la dreapta, băgăm viteza,... îl ajungem,... înaintăm în zig zag
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
C. Rogozanu Decizia lui Călin Vlasie de a-si publică toate poemele într-o antologie (Acțiunea interioară) vine în continuarea unei adevărate ofensive a optzeciștilor, din ce in ce mai puternică în ultimii ani. Sau altfel spus "competiția continua", după titlul dat de Gheorghe Crăciun unei altfel de antologii. Membru fondator al Cenaclului de Luni, Călin Vlasie este un optzecist
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
metaforele devenind "o jignire a existenței". Cartea se încheie cu un ciclu intitulat Psittey, cuvânt ciudat lămurit de autorul însuși într-o notă de subsol: "Anagramând ăPsitteyă nu înseamnă nicidecum ăPitestiă, czum au crezut de-a lungul anilor criticii mei". Acțiunea interioară conține o postfața care nu poate fi trecută cu vederea a Gheorghe Crăciun este autorul unui amplu studiu, unul dintre primele serioase dedicate acestui poet. Demersul său critic are un scop clar: acela de a crea o meta-poveste a
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
publicat nici o poezie în nici o revistă literară. A și declarat public de câteva ori că nu mai poate scrie poezie". Și astfel poetul piteștean ni se înfățișează la sfârșitul anilor ^90 cu o aventură poetica completă și publicată. Călin Vlasie, Acțiunea interioară, Editura Paralelă 45, 1999, 268 pag., 20.000 lei.
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
iar alții la vreo 250 000. Și la asta ar trebui adăugați evreii uciși din ordinul lui Antonescu, de către armata și jandarmeria română, care decimaseră în Transnistria și în Ucraina, plus cei căzuți în progromul de la Iași și în celelalte acțiuni pogromiste (Dorohoi, București). Autorul nostru consideră că responsabilitatea acestor omucideri ce sînt efectiv genocid a aparținut "autorităților române și româno-germane". În comparație cu istorici, ca dnii Gh. Buzatu și Ioan Scurtu (mai sînt și alții!), care neagă sau ignoră aceste înfiorătoare realități
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
istorici, ca dnii Gh. Buzatu și Ioan Scurtu (mai sînt și alții!), care neagă sau ignoră aceste înfiorătoare realități sau persoane fără calificare în ale istoriografiei, că dl Ion Coja, care văd în afirmarea ideii de holocaust în România o acțiune care trebuie pedepsită penal, gestul dlui Dinu C. Giurescu de a releva adevărul e dovada atoategrăitoare a unei remarcabile probități profesionale. Dinu C. Giurescu, România în al doilea răzaboi mondial (1934-1945). Editură ALL, 1999.
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
discursurilor nominaliste în plină ebuliție. Să nu uităm că limbajul bazat pe ăuniversaliiă sedimentate se poate obține numai într-un interval de timp suficient de lung pentru a fi numit istoric. Construirea unui nou discurs autoritar și tutelar implică o acțiune dificilă și prelungită, imaginabila doar dupa epuizarea resurselor nominalismului redescoperit. În această constă, probabil, și șansa noastră". Mihai Zamfir, Discursul anilor ^90, Ed. Fundației Culturale Române, 1997, 152 p.
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]