7,862 matches
-
Tăușan, București, 1969; Versuri, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Albatrosul ucis, îngr. și postfață Gheorghe Tomozei, București, 1966; Scufița roșie. Poveste despre prietenie, București, 1967; Poezii, București, 1968; Scrisoare mamei, București, 1969; Poezii, introd. Virgil Cuțitaru, Iași, 1971; Sunt spiritul adâncurilor, îngr. Gheorghe Tomozei, București, 1971; Vârsta de bronz, îngr. și pref. Gheorghe Tomozei, București, 1971; Primele iubiri - Premiers amours, ed. bilingvă, tr. A.G. Boeșteanu, pref. Tudor Vianu, București, 1974; Poezii, îngr. și pref. Voicu Bugariu, București, 1976; Moartea căprioarei, îngr
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Pagini moldovene”, „Cuvântul liber”, „Gândirea”, „Bilete de papagal”, „Însemnări ieșene”, „Contemporanul”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Cronica”, „Convorbiri
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
la Timișoara, de trei ori pe săptămână, între 22 ianuarie și 19 iunie 1920, în limbile română, germană și maghiară. Director - Camil Petrescu. Cea mai importantă rubrică a publicației este „România de azi” și vizează îndrumarea cititorilor spre „orizonturile și adâncurile” vieții contemporane. Dintr-o notă introductivă rezultă că revista urma să se ocupe „de instituțiile din București, în special de școlile de acolo, de teatre, de muzee, de presă, de reviste literare și de specialitate, de bănci și industrie, de
LIMBA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287813_a_289142]
-
fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost uluitor în însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează pe primul
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Jurnal, IV, 178-181; Tihan, Apropierea, 118-123; Tuchilă, Privirea, 189-196; Tupan, Scenarii, 205-213; Constantin Crișan, Eseul artist, VR, 1990, 7; Petru Poantă, Încercare de profil, ST, 1990, 11-12; Fanache, Vârstele poeziei, 202-210; Steinhardt, Monologul, 83-89; Simuț, Incursiuni, 86-88; Virgil Mihaiu, „...din adâncul Transilvaniei”, ST, 1995, 6; Pop, Pagini, 9-16, 61-65; Ana-Maria Zlăvog, Dialogând, CL, 1998, 6; Poantă, Dicț. poeți, 175-179; Milea, Sub semnul, 20-23; Florin Mihăilescu, Ce fel de critică face poetul, VR, 2000, 10-11; Dicț. esențial, 707-709; Grigurcu, Poezie, II, 324-335
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
timp în care se parcurge drumul de la ancestral către industrializare, de la tezaurul vechi al „oamenilor apelor” - ai unui pământ cu „taine” și „adevărat rai” - la o țară în care „timpul se oprește și se face cântec”. Predilecția pentru râpele și adâncul Dunării, cu mâl, stuf, ghioluri, câini-enoți, știuci, se păstrează și în cărțile despre pescuit - până la urmă niște „fantezii” anecdotice, amuzante, care fac din memorie un „tărâm străin”. „Participă” la această patimă comună, în Haz cu pește, Ion Băieșu, Mircea Dinescu
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
umanitatea înconjurătoare. Pădurea spânzuraților (1922), unul din cele mai bune romane psihologice române, în sensul analizei evolutive a unui singur caz de conștiință, e un studiu metodic alimentat de fapte precise și de incidente și împins dincolo de țesătura logică în adâncurile inconștientului. E. LOVINESCU Din felul regresiv cum s-a desfășurat talentul lui Liviu Rebreanu se pot desprinde aceste constatări: romancierul percepe ruralul și aproape deloc orășenescul, îmbrățișează colectivul și nu înregistrează individualul, pătrunde mințile haotice întunecate, prăbușite în instinct și
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
la terorism În speranța deșartă că vor distruge sistemul. O revoltă socială asemănătoare a avut loc În aceeași perioadă În Europa și În alte părți ale lumii. Totuși, aproape toți tinerii activiști americani pe care i-am cunoscut credeau, În adâncul sufletului lor, că, dacă aveau să aibă loc schimbări fundamentale, ele vor Începe În America și se vor extinde În restul lumii. Aceasta, deoarece, chiar și În zilele celei mai negre disperări, ne-am păstrat credința În spiritul american - acea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
-lea, la lumina unui nou viitor motivat de idealism. Aceasta este o carte despre vechiul vis american și noul vis european pe cale de apariție. Este numai o primă aproximație, cu toate defectele care acompaniază un astfel de efort. În timp ce În adâncul meu am rămas atașat visului american, În special În credința lui fermă În preeminența responsabilității individuale și personale, speranța mea pentru viitor mă atrage spre visul european, care pune accent pe responsabilitate colectivă și conștiință planetară. Am Încercat, În paginile
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și dincolo de granițele Europei? Europenii sunt ceva mai circumspecți referitor la cea de-a doua acuzație, că se folosesc de forța militară americană fără să contribuie la cheltuieli și fără să-și asume responsabilități. Liderii și publicul european știu, În adâncul conștiinței lor, că este ceva adevăr În aceste acuzații. Sunt de asemenea Îngrijorați că o lume unipolară, dominată și controlată de Statele Unite ale Americii, s-ar putea dovedi În final un loc mai puțin sigur pentru toți - nu pentru că America
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sistem viu integrat care suportă viața și este compus din stratul periferic al Terrei Împreună cu atmosfera Înconjurătoare, În sus și În jos, până la limta la care viața există În mod natural 40. Biosfera este foarte subțire, extinzându-se numai din adâncul oceanelor unde există cele mai primitive forme de viață, până În partea superioară a atmosferei. Întrega grosime a biosferei nu depășește 64 Km de la fundul oceanului și până la limita atmosferei. În acestă bandă Îngustă, ființele vii și procesele geochimice ale Pământului
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Tăcerea e un lac albastru pe care tainele se-avântă,/ Plutind ca lebede tăcute”, „Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște o putere divină: când sună o vioară, „plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
vorbelor, rimă, ritm, poeta urmărește doar să comunice viu, dureros, cum sună și transpunerea versurilor ei în română: „De ce, pe orizontul/ Unde m-am ivit ca aromâncă,/ Mă trezesc noapte de noapte/ Și aud un freamăt, - Un grai vechi, din adâncuri?...// E freamătul bunicilor,/ E graiul aromânilor!”. Ca prozatoare, S.-M. se înscrie în categoria autorilor cu o scriitură supravegheată, care recurg în mod obișnuit la metaforă, la parabolă, definitorie atât pentru subiectul abordat, cât și ca discurs personal. SCRIERI: Lilice
STERVIU-MIHANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289928_a_291257]
-
caz, epurarea unor cuvinte, considerate probabil prea „tari” de către cenzura vigilentă: de la „femeia aceasta poartă în pântec / un soare negru și dureros, un fel de tumoră” se ajunge la „femeia aceasta / poartă în pântec ceva luminos - / un nod de multiple adâncuri”, iar ultimele versuri din poemul apărut în 1983 dispar cu totul: „O religie / peste care ziua de mâine / presară artistic cenușă”. Poezia este, într-adevăr, mai centrată pe realitate - și deci mai „periculoasă”. Devine discursivă pentru a prinde cât mai
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
amurg, Cluj-Napoca, 1974, 193-198; Balotă, Universul, 93-98; Protopopescu, Romanul, 270-271; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, București, 1978, 59-74; Dana Dumitriu, Un roman patetic, RL, 1981, 38; Craia, Fețele, 165-167; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 196-204; Cosma, Romanul, I, 285-286; Cristian Moraru, „Adâncul” și „culmea”, RL, 1989, 11; Henriette Yvonne Stahl, RRI, III, 486-487, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 254-256; Zaharia-Filipaș, Retorică, 75-95; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994, 212-254; Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
a lui Sebastian despre convertirea lui Eliade la legionarism o efectivă tragedie, o rupere dramatic tulburătoare. Își dădea seama, disperat, că pierde un prieten de inimă, drag cu totul. Nu e un lucru oarecare o astfel de lovitură primită în adîncul sufletului de un tînăr aflat în al treilea lustru de viață, pe care o trăise mereu, din perioada maturității, în preajma prietenului privilegiat, ale căror opinii el, ca democrat și evreu, nu le putea accepta. Iată un fragment din însemnarea lui
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
lungă "Telegramă" adresată lui de către participanții la Simpozionul omagial șetc.ț", exprimând "sentimentele de aleasă stimă, nețărmurită dragoste și fierbinte recunoștință" pentru "mult iubitul și stimatul tovarăș NC", pentru el, "marele Erou între eroii neamului românesc șetc.ț" ca și "adâncul respect, sentimentele noastre de aleasă considerație și deosebită prețuie șam comentat cuvântul deosebit, din Ll, cu sens de hiperbolă ambiguă, în "rău" ca și în "bine"ț tovarășei Elena Ceușescu (urmând epitetele și calitățile politice, științifice obligatorii: când i se
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite careSe îngână ca-ntr-un cânt.Dintr-o scoică rătăcităSe născuse o idee.În adânc pieri rănităCa o osândită zeeîn adâncuri nedeschise... XIV. PLOUĂ TRIST, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. Plouă trist, răvășitor, Plouă doar la mine-n gând, Stropii mă lovesc ușor, Nu știu unde-s, cum sau când. * Plouă rece. Cine m-a Țintuit
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
sa, în 1782, ca episcop de Huși. Fidel turcilor în războiul ruso-austro-turc (1787-1791), sprijinit apoi de domnitorul Alexandru Moruzi, S. va fi noul mitropolit al Moldovei (1792-1803). Într-un raport asupra situației școlilor din Moldova S. avansează idei inspirate de „adâncul Montesquieu”, ca unul ce cunoștea bine limba franceză, ca și pe cea greacă. Fapt remarcabil pentru un cleric, el recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
violență extraordinară, din pricina alungării sale din cer. Episodul luptei dintre oștirea lui Mihail, pe de o parte, și cea a lui Satan, pe de altă parte, este o aluzie la Cartea Jubileelor 10. În Apocalipsă, diavolul nu este aruncat în adâncul pământului, așa cum se întâmplă în Cartea Jubileelor, ci pe pământ unde, pentru câtva timp, mai exact până la a doua venire a lui Cristos, el se dezlănțuie, persecutându‑i pe credincioși. Victoria lui este, pentru moment, parțială. El se bucură încă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel de‑al doilea moment al dramei cristo‑cosmice: diavolul a fost deja alungat din cer (drept urmare cerul a fost purificat), iar acum el lucrează pe pământ. După a doua venire a lui Cristos, el va fi definitiv înlănțuit în adâncul pământului, ca și Supraveghetorii din 1 Enoh (Cartea supraveghetorilor). Este vorba de o retragere progresivă în adâncuri și nu de o dispariție completă. 1Și am văzut ridicându‑se din mare o fiară (20Δ∴≅<), care avea zece coarne și șapte capete
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cerul a fost purificat), iar acum el lucrează pe pământ. După a doua venire a lui Cristos, el va fi definitiv înlănțuit în adâncul pământului, ca și Supraveghetorii din 1 Enoh (Cartea supraveghetorilor). Este vorba de o retragere progresivă în adâncuri și nu de o dispariție completă. 1Și am văzut ridicându‑se din mare o fiară (20Δ∴≅<), care avea zece coarne și șapte capete și pe coarnele ei zece cununi împărătești (∗Ξ6∀ ∗4∀∗Ζ:∀ϑ∀) și pe capetele ei: nume de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îngerilor condusă de Cuvântul lui Dumnezeu spulberă oștirea celor trei personaje malefice. Fiara din mare și profetul mincinos sunt prinși și aruncați de vii în „iezerul de foc și de pucioasă” (19,20). Un înger, ținând în mâinile sale cheia adâncului și un lanț, coboară din cer și îl prinde pe Satan, fără ca acesta să opună vreo rezistență. Îngerul îl leagă și îl aruncă în adânc, unde va rămâne mii de ani. După aceste mii de ani, diavolul va fi „dezlegat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]