35,844 matches
-
deși probabil că intenționa să plece acasă. Sub semnul Aspidei Serile petrecute cu ea în grădina fabuloasă au fost cele mai frumoase din viața mea, la fel de frumoase ca nopțile târzii la țară, din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși în mrejele iubirii, cu alte cuvinte am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că mă aflu în tren implică prezența ei fizică sau mentală (când ea nu este!); singurul loc binecuvântat, cu cât mai aglomerat cu atât mai dezirabil, în care trupurile noastre lâncede se gudură de atâta așteptare sau gândurile noastre se adună și se contopesc. În timpul zilei, sunt liniștit ori de câte ori o întâlnesc pe Pulcheria dimineața sau, dacă nu, prospectez posibilitățile de întoarcere acasă în același tren cu ea. Iată cum trenul face posibilă cea mai intensă dintre legăturile pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de gravitatea sau complexitatea situației în care mă aflam. Nimic nu-l putea reține pe El înlăuntrul meu, atunci când avea ceva de spus, trebuia să se descătușeze și să mă domine. Și totuși, dacă aveam nevoie într-adevăr să mă adun și să mă concentrez, de multe ori reușeam să-l gonesc o vreme, să uit de mine. Acea parte din mine orientată către lume va funcționa exclusiv, așa cum am remarcat la cei pe care-i consideram normali. Și cert este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare împlântate în nisipul de pe fundul mării. Ea a început să înoate, calm, încet, înspre adâncuri. Cu capul mereu la suprafața apei înainta lent ca o țestoasă, cu trupul ei cambrat de fată tânără. Și pe măsură ce înainta, în spatele ei se adunau tot mai mulți rechini argintii, uriași cu ochii albaștri. Ca o armată se strângeau în jurul ei și o încolțeau din toate părțile cu gurile lor larg deschise. Dar înotul ei era atât de liniștit, încât nu putea fi tulburat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta și se ferea de semenii lui. Santiago va rămâne un însingurat. Când va muri, nu va duce cu el în moarte decât povestea lui, dacă se va găsi cineva s-o scrie. Puntea bărcii, dimineața. Păsările fregate Toată lumea era adunată pe bord și privea la norul de păsări ce despicau aerul și apa în toate direcțiile. Descriau cercuri largi, apoi schimbau brusc direcția, se opreau pentru o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o vreme, ochiul ți-i aducea tot mai aproape, tot mai aproape, ca o cameră video, și atunci puteai să le observi trăsăturile senine, lipsite de griji, obrajii curați, fără riduri, fețele destinse și râzătoare ca ale copiilor când se adună și se joacă împreună. Ultima ninsoare. Moș Crăciun Ultima dată când i-am văzut era iarnă. Fenomenul zăpezii în acel ținut cald era privit ca un miracol. Și în acea zi ningea cu fulgi pufoși și uriași cât pumnul. Ningea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unii cred, alții nu cred, dar mimează credința, alții neagă din neputință, căci se vor din categoria celor aleși, ce aparțin întotdeauna elitelor. Cei mai inventivi și mobili își construiesc sistemele lor, în care încep să creadă sau nu, sau adună prozeliți în jurul lor. Pe oricare dintre poziții s-ar afla, oamenii se simt dezarmați în fața miracolului. Pentru a-l legitima, ei cer repetarea lui sau îl neagă a priori pentru că nu și-l pot explica, mulți au îndoieli și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spun a trecerii, ar trebui să conțină măcar speranța ivirii ei dincolo. Praznicul sentimentelor (Epilog) Praznicul sentimentelor (Epilog) Stau la masă cu sentimentele mele la un Bruderschaft. Subțiate, livide, tremurânde, ridică pe rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte și-am anunțat ceremonios marea clipă a despărțirii. Cele mai alese dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care le oferi, gătite, săracilor de la Cimitirul "Sfântul Constantin". Stropi cu agheasmă uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o percepea ca reală, DOAR CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care le adăpostea, Mama și Mioara Alimentară. Un vânt cosmic plie Universul paralel, astfel încât cele două lumi se suprapuseră atâta timp cât avea să dureze furia pornită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din zonă, împărțea fluturași electorali, dar Mioara 2, care-și ducea Mama în brațe, citea pe fluturașul pe care Mama încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecerea trenurilor, timpul începea să curgă. Dacă socotim mersul lor într-un interval de timp care împărțea ziua și noaptea în ore și minute, adăugând și ceea ce lăsau în urmă, toată gama de sentimente pe care o declanșa tranzitul lor, adunând minutele staționării, viteza la pornire, accelerarea până la dispariția la orizont cu regretele șerpuind de-a lungul șinelor, timpul curgea prin Brăila doar cinci ore și un minut pe zi. În rest, orașul era atemporal, o zi dura după toate calculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Murise? Pentru că era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Inima lui să bată în inima ta. Da, copacii trăiesc cu apă, dar se hrănesc cu dragoste: a luminii, a Pământului, a păsărilor, a nopții, a gândurilor care le susură prin sevă din adâncurile enciclopedice ale lumii. Mulțimile de Mioare adunau în ordinea liniară a cuvintelor, a propozițiilor indecise, uneori neterminate sau nelegate prin conjuncții, extrăgeau din dadaism și baroc frumusețea logică a poveștii fiecăruia, cu suspansurile terminațiilor în coadă de pește sau cu final neașteptat, uneori greșite din punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
camera mea, acoperișul e puțin mai sus de 4 m și are și stele și Lună, câteodată, soare, care stă atât timp cât parcurg 200-300 de camere, 1000-2000 de camere, uneori, vara, iarna mai puțin, sigur, toate acestea ea avea să le adune în florile pe care le strivea între paginile cărților pentru ca, mai târziu, să i le arate lui Mitică la Paris, fiecare floare uscată având în petalele ei, în tija fragilă, în nervurile putrede suma ridicată la cub a tuturor pătratelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
arate lui Mitică la Paris, fiecare floare uscată având în petalele ei, în tija fragilă, în nervurile putrede suma ridicată la cub a tuturor pătratelor distanței dintre camera reală și camerele, multicamerele imaginare pe care le parcurgea LIBERĂ. Eu am adunat aceste flori uscate și am plagiat însușindu-mi-le ca text personal în aceste pagini. Unde era invenția? În mâinile Mamei care-și bătea fiica pentru că îi era fiică. Și pentru că timpul era împărțit pentru Mama Maria și Fiica Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Vrei să fii fiica mea? întreba Mioara Alimentară păpușa, păpușa tăcea; o să te cheme ca pe mine pentru că nu ești încă femeie, tu nu ai un iubit cum am eu pe dragul de Mitică, mă așteaptă, dar eu vreau să adun cu grijă totul, pentru că nu pot să plec fără niciun dar la el după atâta timp, tocmai din liceu, s-ar putea să se supere și să-mi întoarcă spatele, cum, mi-ai adus numai câteva amintiri? O bucată măruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără niciun dar la el după atâta timp, tocmai din liceu, s-ar putea să se supere și să-mi întoarcă spatele, cum, mi-ai adus numai câteva amintiri? O bucată măruntă dintr-o viață lipsită de mine. Trebuia să aduni tot, tot, toată viața! Da, Mitică, dar viața pare atât de lungă, încât tot aduni și nu mai termini! Ce să-ți mai culeg, peste trei sferturi din singurătatea mea o păstrez împachetată cu grijă, printre ele am strecurat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se supere și să-mi întoarcă spatele, cum, mi-ai adus numai câteva amintiri? O bucată măruntă dintr-o viață lipsită de mine. Trebuia să aduni tot, tot, toată viața! Da, Mitică, dar viața pare atât de lungă, încât tot aduni și nu mai termini! Ce să-ți mai culeg, peste trei sferturi din singurătatea mea o păstrez împachetată cu grijă, printre ele am strecurat câteva parfumuri care-ți plac ție, despre oameni și locuri, o, sigur, esența, dar am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar ajunge timpul să înregistrez pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții le strângeau. Mașinile adunau zgura timpului, o descărcau la gropile de gunoi. Paznicii îi dădeau foc, fumul era dus de vânt și de aripile păsărilor înapoi în oraș. Oamenii respirau și călcau pe timp. Mioara îl strângea în cutii de chibrit. Îl va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]