6,798 matches
-
grația climatului generos și din noua substanță a misticismului de care era cuprins, în adevăr, lui Maxențiu i se părea acum că în el se purifică greșelile Adei și sacrificiul din trecut al Elenei. Era altarul unor sărbători iluzorii. Nemaiputîndu-se agăța de viață cu nimic din trupul lui, își întorcea desăvârșit preocuparea de la acel trup, îl desființa ca să-1 păstreze încă. în schimb, sufletul îi întindea fringhii diafane, cu care să dureze viața dincolo de energiile materiei. Pentru a înșela boala și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din ultimul timp nu-mi semnalau vreun nou eveniment editorial. Deci un nou dar de suflet!... Cartea în sine m-a cucerit chiar din primul moment prin culoarea coperților și semnificația pregnant religioasă... Un chip modest, sărăcăcios îmbrăcat, o traistă agățată pe umărul drept, un pachet de lumânări ținut cu brațul stâng, capul descoperit și cu picioarele goale, iar în jur conturul mai multor biserici. Pe contra copertă se vede interiorul unei biserici ortodoxe, frumos împodobită ce-și așteaptă enoriașii credincioși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de îndată în relief, din mulțime. Și-l mai scotea ceva. Anume, cele două coșuri mari, aproape rotunde, unul în partea dreaptă a trupului și altul în cea stângă, ca niște cercei, prinși cu ceva invizibil, de trup,în realitate, agățate de mâini, aproape de coate, coșuri totdeauna încărcate cu flori deosebit de frumoase, proaspete, lăsând în urmă, pe unde trecea, șuvoaie de culori și parfumuri care întorceau capul tuturor celor cu care se întâlnea. Și, de asemenea, era nelipsit de la evenimente dintre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a pune ceva pe trup, și-apoi, va vedea ce va mai face. Puhoiul izbi ucigător pereții a tot ce reprezenta întreg acel adăpost, mai mult înjghebat, decât construit temeinic. Și totul a pornit la vale. Andrei apucă să se agațe de o creangă, furtuna aruncându-l în bătrânul arbre, poate, cel mai bătrân, din întreaga pădure, care se întindea pe acel meleag. Acolo a fost găsit, la două zile, după ce nenorocirea din noaptea cu pricina trecuse, și, oamenii, de prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se așeză pe banca de alături, să se odihnească puțin. Bătea un vântuleț parfumat cu miros de flori de vișin, de pe costișa din spatele băncii pe care sta. Ceva, o hârtie, cât o filă de carte, flutura, asemeni unui steag, alături, agățată într-o crenguță de prin iarba verde. Cu toate că nu era prea curios din fire, de data aceasta, drumețul, întârzie cu privirea asupra hârtiei, ca un steguleț, pe iarbă. Privea insistent. Se ridică, făcu doi pași, se plecă, smulse mesajul vremii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
simțim, ambii, ca-n sânul celui de sus. Bine? Dacă zici tu, da, bine. Ea a intrat în cadă. A început a se-mbăia. El și-a asigurat un ștreang, dintr-o funie de rufe. A socotit unde să-l agațe, și cum să-l așeze, pentru ca,în momentul când ea, strigată de el, o să bage capul, când o să vrea să vadă unde e, jmâcul să alunece, săpunirea funiei să faciliteze culisarea, iar ea, frumoasa, lunecând, să se termine, cât mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ți se va lega de gât, cum i se atârnă, berbecului, o talancă. Și-n buză, ți se bagă, un cârlig, ca cel cu care undițarii apucă peștișorii, din apă, și-i scot la mal. Și cârligul acela, ți-l agață,în buza de sus, ca unui purcel, sârma,în bot, ca să nu mai poată râma, prin legi, pentru a-și da seama, dacă, prin alea mai este ceva inteligibil. Dar, stai puțin: dacă ți se leagă aparatul ăla, de gât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Târgul era mediocru iar fata avea altă vocație decât tihnita viață a groasei burghezii. Fiind mai realizată decât cei din jur, ființa aceea era nenorocită. Darurile sale au azvârlit-o în mocirlă. Și cum n-a găsit de ce să se agațe și pentru că avea un suflet pătimaș, mocirla a absorbito până la fund. Cleopatră neagră și frumoasă, ca o ironie și ca un stigmat al farmecelor ei, sora lui Jan ajunsese mizeria acelui târg. Pe vremea când ne-am bătut joc de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vara și toamna "salonul" rămânea gol. Noi ne retrăgeam în tinda "palatului", pe care o transformam în "sufragerie", profitând de faptul că acolo se găsea și cuptorul de pâine, cu o vatră unde un ceaun mic, pentru făcut mămăligă, stătea agățat în cui, la îndemînă. "Dormitorul" ni-l mutam atunci în șură, deasupra grajdului, pe fân, sau într-un șopron plin cu paie. Odaia principală a "palatului" trebuia păstrată curată pentru ocazii speciale, când venea cineva important la noi. Numai vremea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
câștigau o zi de viață. Spectacolul trebuia să continue până ce, epuizate, se prăbușeau. Din când în când, orchestra își bătea joc de bietele femei întețind ritmul, obligîndu-le să danseze cu ochii măriți de efort. Cam așa procedez și eu, mă agăț de ce pot. Și, dacă e înțelept să cauți pretexte de liniște, sunt aproape înțelept acum. Nu mai vreau să mă plâng. Bine că infarctul nu mi-a fost fatal. În rest, toate se vor aranja, sper. Mă obișnuiesc, văd, și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu era, totuși, nici ea ferită de contradicții. Pe la șaisprezece ani, făcusem aproape o pasiune pentru Schopenhauer. Citisem și recitisem "Lumea ca voință și reprezentare". Și, cum Schopenhauer e, se pare, un fel de modă filosofică la români, m-am agățat de pesimismul său ca de un model de gândire, fără să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț la dezabuzare! Socoteam dezgustul filosofic forma cea mai subtilă a spiritului! Mă străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cărți nu se gîndise la cazul În care scena s-ar fi putut petrece sub un copac și nu la cinema. De aceea Victor rămase o clipă descumpănit și fără să știe ce să spună, pînă cînd În sfîrșit se agăță din nou de Întîlnirea de joi, cînd ea era liberă. Și dacă te-aș aștepta joi? Asta rămînea de văzut; și mai rămînea de văzut ce se Întîmpla În mijlocul grădinii: Învălmășeală și larmă și Vilma se uită spre locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mama pentru nimic În lume. Atunci mamele le arătau alți copii la fel de mici care veneau singuri la școală și se obișnuiau cu ceilalți În cîteva minute. Plîngăcioșii se uitau la acomodabili, Își asumau primul lor complex de inferioritate și se agățau din nou de fusta mamelor, zgîriindu-le În disperarea lor, căci nu voiau să se despartă În ruptul capului și erau hotărîți să nu le dea drumul niciodată. Dar atunci se apropiau Mary Trinity și Mary Charity, mirosind a curățenie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Îngrozitor de urâtă, una care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-o casă pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite după cele mai moderne concepții arhitectonice, chiar pe faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah, Închipuirea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că ăsta nici măcar nu-i văzuse. „TÎrfa dracului“, spuse Enrique, frecîndu-și palmele. „Așa-i, tîrfa dracului“, murmură Pepe, sumbru și Manolo, alături de el, Îi oferea cu o mînă tremurătoare un chibrit aprins, deși țigara lui Pepe era aprinsă. Cecilia se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o femeiușcă grozavă Cecilia asta; o picătură grea se desprinse Îndată din părul ei ud și se opri o clipă pe nas, ca să alunece apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se urce pe taburet, dar unul din lănțișoarele de imitație de aur de la vestă, Fernandito răsuflă ușurat fiindcă lănțișoarele lui tăticu sînt de aur curat, se Întristă apoi Îndată fiindcă oricum erau lănțișoare și unul din ele s-a agățat de clanța ușii de la sufragerie și el voia sa intre ca să mănînce și nu putea. Citește mai rar și fără să țipi, Îl Întrerupse profesoara, adăugînd că făcuse grave greșeli de sintaxă, probabil și de ortografie și mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămase liniștit la locul lui și nu se mai mișcă decît atunci cînd se deplasa pentru a-și servi clienții. — Whisky, ceru. Crezu că acum putea să-și elibereze axul din Încordare și puțin a lipsit să nu verse, se agăță din nou repede de pahar și-l strînse bine pînă-l zări pe Vlăjgan În spatele barmanului: Își Îndreptă tot corpul ca să-l țintuiască din priviri și simți că izbutea o clipă să se stăpînească, reflectă, se uită urît la Vlăjgan, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oraș, cu o umbrelă picurătoare dea supra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semi circulare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin ulițe strâmte cu mici magazine suspecte... Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu aburi ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
hohote, urât ca un copil căruia-i curg mucii. Abia scăpase în seara aceea și se repezise la primul telefon public. Tre buia să fugă oriunde, trebuia să se ascundă! „Vino la mine“, i-am strigat în receptor, dar a agățat brusc. Am așteptat-o apoi degeaba toată seara. În anii următori lucrurile luaseră o întorsătură proastă. Înce puseră frigul și mizeria. Securitatea, mai curând subiect de bancuri pentru oameni până atunci, devenea un fel de mit înspăi mântător. Frica se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
între altele, că nu-mi mai aduc aminte cum o chema în realitate pe Nana, personajul meu din nuvela „REM“. Fusese o tipă pe care nici n-o cunoșteam, cu care avu sesem o aventură de-o singură noapte - o agățasem la un cenaclu și, spre surpriza mea, ajun sesem în garsoniera ei fără multe fa soane -, dar din asta se desfăcuse ceea ce cred și azi că e textul cel mai bun scris de mine vreodată. N-am mai văzut-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
maică. Păi, ce, miliția n-a zis tot la fel? Și să vedea bine atuncea, noaptea, cum a patinat mașina zece, cin’ș’pe, io crez că să tot fi fost douăzeci dă metri. Păcat că bietu’ Marin a nimerit agățat dă bara dă direcție. L-a târât tot timpu’ și-l bătea, așa în viteză, cu capu’ dă șosea. Că, ai văzut, al’fel, n-a avut nimic, da’ capu’ i-a fost făcut chisăliță și mai multe nu.” “Așa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu măsline , friptură picantă și nu a văzut țipenie de om . După amiază a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă, lăsându-se în voia solitudinii. Privea cerul, se bucura de căldura nisipului fierbinte și deodată avu sentimentul că nu mai este singur. Ceva mai departe , în umbra clară a unei stânci zări
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ea, așa că încercam disperat să-i găsesc compania altui bărbat, ca să nu par totuși un mojic. În momentul acela, un bărbat pe o bicicletă trecea prin zonă. Antoinetate se uită la el ostentativ,a șa cum era ea obișnuită "să agațe" bărbații. El o invită s-o plimbe pe bicicletă, iar eu îi dădui numaidecat permisiunea. Zarurile fuseseră aruncate. Ea îl plăcuse și făcuse chiar o fotografie cu el. -Ce să fac, iartă-mă, zise, m-am topit ca o femeie
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
a rezistenței, să vedem care cedează primul. -Nu mi-aș ierta dacă...murmură el... -Stai liniștit, zise ea. Ne-am îndreptat apoi către o rulotă parcată în apropiere. Ea bătu cu degetul în geam, dar nu-i răspunse nimeni. Se agăță apoi disperată de ușa care cedă sub loviturile pumnilor ei. Manevra totul în așa fel încât să mă prindă. Mă pofti înăuntru, ca și cum ea ar fi fost proprietara. În câteva secunde, era deja goală și începea să mă dezbrace. Am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
prăvălesc cu disperare în Hăul infinit. Abisul vrea să-nghită toate într-o clipă Aș vrea să cred că totul are un sfârșit Că-i ireal ce-n cugetarea mea se înfiripă. Zadarnic silesc căderii să îi pun zăgaz, M´agăț grăbit de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară a visului
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]