186,601 matches
-
într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele topite de spaimă. Mie mi-a rămas frigul care mușcă anual la aceeași dată: 4 noiembrie. "Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată, Iordana". S-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
parterul casei Lisellei. Iordan era în turneu. Mobilă, tablouri (Palazii, un Iser, Löwendalul, un Ciucurencu), oglinzile venețiene, tot-tot a fost scos în drum. Brăduț și cu mine păzeam mormanul, ca să nu ne prade vecinii. Tante Liselle fugise să aducă în ajutor pe careva, să-i urce sus lucrurile; noi, copiii, eram bucuroși că ora programată la dentist se amînase. La fel de inconștient ca un copil, Iordan dădea un recital la radio. Un rondo de Haydn, o bourrée de Bach, o écossaise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
familie, de la tata Valter. M-am înșelat. Nu-i detașată deloc Miss Deemple, mi-a și mărturisit-o: "Nu pot să mă ocup la modul neserios de istorie". Ai să scrii gazetărie bună, surioară. "Cu... vitrion englezesc", îmi sare în ajutor vocea mea de-a doua, citîndu-l pe nenea Iancu: "Nu cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația de partid și literatura de partid. Sînt două culturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost presat de soțul inoportun să sară gol în stradă, de la geamul crypto-iubitei, Georges Cuza, fiul lui A. C. Cuza, i-a impus să plece din postul de dirijor al corului bisericesc de la Sfîntul Spiridon. O fi contat atunci Ciolan pe ajutorul tatei? Nu l-a avut? Din nuștiuceul ăsta a ieșit referința negativă. După dimineața prelung-însorită, cerul s-a acoperit de nori groși. Par de pămînt, de noroi. Tano zace în frunze, ca neanimat. Așa că, în '49, tata a fost scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al meu. Sufletește, sînt ca și moartă. Intru în trecut cum aș intra în cimitirul Eternitatea. "Ce cîmpi mai bați! Și ce de prețiozități! Pe cine crezi că păcălești cu ele? se răfuiește cu mine vocea vitregă. Iordan a cerut ajutor, a apelat la forța ta și l-ai lăsat cu mîna-ntinsă. Te voiai înduioșător de plăpîndă. Nu l-ai sprijinit. Trebuia să te duci și să-i aprinzi tu lumînarea, să vadă. N-a văzut să moară. I-auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stins nici la șaptezeci, dar Antoaneta vache-qui-rit l-a tradus. "Futelniță mecanică", s-a răzbunat, deloc ievaziv, Mistrie. Antoaneta a preferat rolul de amantă legitimă a noului șefulică Milucă, legătură cunoscută în tot cartierul Tătărași. O știe și domnul Ionel, ajutorul meu într-ale grădinăritului. În decembrie, "fetele" își făcuseră mai toate lobotomie, după exemplul lui Mistriuță, cel mai domn dintre tovarăși. În linia întîi, Antoaneta. Frămînta plăcinte pentru postul de radio reînființat și le transporta eroic, sub gloanțe. "La Ieș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
articole depreciative la adresa tânărului Jorge. Iată un rezumat al evenimentelor din ultimele săptămâni în Ouro Prieto. Unii afirmau reaua-credință a lui Jorge, vorbeau despre puterile lui paranormale, care, chiar dacă existau sau erau în bună măsură incontestabile, nu au venit în ajutorul oamenilor. Nu s-a putut demonstra că, în fapt, au și vindecat cu adevărat pe cineva. Că în cele mai multe cazuri era vorba de un efect placebo sau de lipsa unui diagnostic concludent. În sfârșit, concluzia era că, după cei mai mulți, Jorge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înălțat deasupra muntelui și care arareori își dezgolea umerii de ceață. Doar în diminețile senine aveai privilegiul să-i distingi chipul cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de o armată de "ajutoare" ce-l organizau temeinic de dimineața până seara și-i administrau afrodiziace pentru a-i asigura numărul zilnic de pase somnambulice, în care se presupunea că virtuțile lui curative funcționează pe deplin. Jorge doarme ca un pașă într-o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doresc să adorm din nou. Ei spun că oamenii se vindecă la atingerea mea, că le răspund la întrebări profețindu-le viitorul. Eu nu cred că lucrurile stau întocmai așa, dar ideea că oamenii cred că le pot veni în ajutor este foarte reconfortantă pentru mine. Totuși, n-aș vrea să-i dezamăgesc, mi-e groază că aș putea să-i dezamăgesc! Că într-una din zile vor înceta să mai creadă în mine. Dar tu de ce vrei să știi numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așteptat intimitatea nopții să-l poată descifra în liniște. Așa cum bănuia ea, Santiago era foarte singur, nu avea pe nimeni pe lume și neîncrederea lui în oameni, alături de legătura particulară pe care o avea cu marea încă din copilărie (fusese ajutor pe un vas de pescuit), l-au făcut inaccesibil celorlalți. Nu frecventa barurile și cluburile de noapte ale porturilor, cum făceau colegii lui de expediții, și nu avea nicio iubită, deși cunoscuse circumstanțial femeile. Nu era interesat să bea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
picioare? Cine este el și de ce m-a însoțit tocmai el pe mine aici, ca să afle despre "Poveste 'ulei"? Și oamenii din jurul meu, cu chipuri de fum, păreau împietriți; nimeni nu schița nicio mișcare sau vreo intenție de a da ajutor. Și cu toții se uitau la mine cu ochii lor volatili, ce nu erau deloc reprobatori, ci numai vădeau o avidă curiozitate. Mă priveau cu toții ca și cum ar fi așteptat un gest al meu discret, care să ridice la loc cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă simt ca și cum port în cârcă un iceberg uriaș. E ceva prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uitare, ceea ce o alterase și mai mult, semănând acum cu un siloz care-și aștepta sămânța credinței până la refuz. Sfinții să se sufoce de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare. În conceptul de uitare? Nu, Mioara, în uitare fizică, de forma pluridimensională. În jurul ei se află cercul celei de-a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noua stare. Se spune că elicopterele survolau pădurea de grâu fără să zărească printre valuri vreun semn de viață. Vârfurile copacilor nu dădeau semne de disperare, nici creasta vreunui acoperiș sau consolele stâlpilor de înaltă tensiune nu păreau a cere ajutor. Veștile erau, desigur, exagerate. Și contradictorii, se pare! Una se raporta prin stațiile poliției, alta pe e-mail-urile Administrației locale. Și cu totul altceva prin sms-urile adolescenților pregătindu-se pentru bac. Însă pericol, prin MMS-urile inginerilor agronomi veniți din IMB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Gustav, Stoian și Teodor, alteori, Gustav și Any Palade, Prunilă și Nilă, punând la cale fie un stil nou în poezia română, fie o altă teorie despre masă și energie, superioară celei a lui Einstein. Eram chemat mereu în ajutor, ba de Gustav, să-i pictez o Lună pe cer pentru Any, o scară de mătase cu Heruvimi în repaos pe bolta de viță a grădinii. Era dificil, nu pentru că lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul său învârti roata de metal, puțin mai mică decât volanul unui autoturism, și cu ambele mâini, după ce privi manometrul cu acul la zero, împinse o altă manetă cu măciulie de ebonită neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
conversației din ajun îmi opri gestul. „Ce coincidență!”, mă gândii. O să urmez oare sfatul interlocutorului din ajun? Nu cumva era unul din provocatorii aceia mondeni care spun enormități ca să epateze galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo, singur cu acest cadavru necunoscut, acest necunoscut la pătrat, căci chiar și vecinul de palier, ale cărui certuri domestice le auzi de douăzeci de ani, devine un străin de îndată ce traversează Styxul. În asemenea cazuri, ți-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ai invitați, dar nu asta se întâmplase. Nu se afla în preajma mea nici un al treilea care să-mi ateste nevinovăția. Eram vinovatul ideal. Doar nu era totuși să mă instalez în această stare de spirit. Motiv în plus ca să chem ajutoare: trebuia să mă spăl de această spaimă absurdă pe care mi-o inoculase conversația unui amator de paradoxuri. Întinsei mâna spre telefon. Pe cine văzusem făcând gestul acesta ultima oară? Pe mort. Gândul acesta nu mă făcu superstițios, însă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îți imaginezi. Cel puțin dacă ar fi așa de simplu, n-o să bată oare la ochi, spune Angelina, că sîntem prea zeloase fetelor, vrea să le atragă atenția, nu-ți mai face atîtea probleme, îi sare din nou Tușica în ajutor, fiecare cu rolul său, ar fi pierdere de vreme acum să stăm și să explicăm unor neaveniți ce înseamnă de fapt meseria asta. Și la urma urmei dacă am fi fost niște putori, ce-am fi avut de cîștigat? Netezește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care a născocit cu puțin timp în urmă Ziua Vecinului. Trăsnaia asta tinde acum să devină o zi mondială, zice Dendé. O zi în care oamenii teoretic ar trebui să-și ofere propriile servicii vecinilor, să dea o mînă de ajutor la curățarea spațiilor verzi, efectuara unor mici reparații în gospodărie și alte mărunțișuri din astea. La noi nu cred că așa ceva ar prinde. — N-o să aibă curajul s-o facă, răspunde Roja, trasîndu-și în minte noi coordonate. — O să fie ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Gemeni, reia Tîrnăcop, mai ales din cauza pornirilor artistice și a privirii vioaie. Puteai să ajungi mare orator, Dendé, scriitor adevărat, actor, sportiv, dar și hoț de buzunare, tîlhar sau dictator. — Terminați-vă odată țigările și dați-mi o mînă de ajutor, se aude vocea lui Roja din spatele cortului. — Am să v-o spun și pe-a lui dom’ Roja, dar puțin mai tîrziu, nu se lasă Tîrnăcop întrerupt, e o adevărată felină, îi face cu ochiul lui Gulie, care își dă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simtă și el ca un Mesia la capătul aventurii, îl părăsea puterea divină și nu mai era în stare să judece cu luciditate, de aceea Sovieticii Ajută Românii, prost gust și nimic mai mult, Uniunea Sovietică a trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aceeași poveste, Poștașule, ei acolo, noi aici, Cheney, Roland Dumas, guvernul Olandei, ambasadorul SUA la București speră ca Revoluția să învingă, sînt de acord cu orice intervenții, chiar și militare, care ar ajuta aspirațiile poporului român, sînt gata să trimită ajutoare umanitare, din rațiuni izvorîte dintr-o solidaritate spontană și din cel mai elementar bun-simț, și se roagă ca forțele revoluționare s-o scoată la capăt, chiar dacă situația este încă destul de confuză. Comunitatea Românească se adună la Biserică și la Ambasadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ceaușescu, îl bîzîie din nou Bătrînul, privindu-l pe sub sprîncene, dîndu-și seama că în interiorul său se duce o luptă, că unul dintre ei mai revoltat decît ceilalți declară că se simte îngrozitor pentru că nu este în stare să fie de ajutor țării fiind la o așa de mare distanță. În schimb își ia pe loc revanșa numindu-i pe oamenii lui asasini, porci și fasciști. „Este o nelegiuire, un masacru, organizat de miliția secretă a Piticului“, își mai dă acesta cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]