13,186 matches
-
de contoare pentru compania de utilități. Numai că era solid, cu o perucă proastă și un cioc negru tuns cu grijă, pe care îl mai văzuse undeva înainte. Iar cititorii de contoare nu intrau niciodată prin față. Ei veneau pe aleea din spate. Își spuse că, dacă acel tip era un vânător de recompense, avea dreptul să intre pe proprietatea ei fără nici un avertisment și fără mandat. Putea să dărâme ușa, dacă voia. Avea dreptul să-i percheziționeze apartamentul, să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de asfalt. L-ar fi ucis, fără îndoială, dar sunetul sirenelor care se apropiau îl făcură să se oprească și să ridice capul. În clipa aceea, Billy lovi din picioare, reuși să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se apropiau îl făcură să se oprească și să ridice capul. În clipa aceea, Billy lovi din picioare, reuși să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-se cu toții la tânăra de la masa de alături. Asya a roșit, Armanoush a zâmbit. Au achitat rapid nota și au ieșit din nou afară, În stradă. — Ce titlu de film conține cuvântul „portocală“? a Întrebat Armanoush când au ajuns pe aleea de lângă țărmul mării. — Portocala Mecanică... presupun. — A, da! a Încuviințat Armanoush dând din cap. Ascultă, În ceea ce privește fascinația mea pentru istorie, a spus punându-și gândurile În ordine, trebuie să Înțelegi că, În ciuda Întregii dureri Întrupate În ea, istoria e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
după cum această modestă încăpere a Departamentului de Investigare a Cauzelor Criminale era cu prețiozitate cunoscută. Una ducea spre apartmentul său privat, care îi era oferit, ca tot restul, de către guvern. Cealaltă dădea spre Biroul de Poliție a Districtului Haymarket din Aleea Stoliarni. Ușile reprezentau dilema lui Porfiri. Fie putea să își ia frumos gazeta și țigara și să se retragă în sanctuarul său (deși era cu mult trecut de ora la care trebuia să se facă disponibil pentru îndatoririle sale oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi permis o asemena purtare când o vizitau la stabilimentul de sub atelierul pălărierului, e drept, la alte ore și cu alt scop. Lăsă în urmă Haymarket și o luă către nord, înspre Canalul Iecaterinski, trecând peste Podul Kokușkin înapoi pe Aleea Stoliarni. Aici se afla clădirea care adăpostea stația de poliție, iar acest fapt îi aminti din nou de genele imposibile ale lui Porfiri și de ochii acestuia de culoarea gheții. Cum însă nu mai era sigură dacă aceștia băteau înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înăuntru. Capitolul cinci Prokuror-ul Mesele de disecție erau așezate în depozitul mare pe care Departementul de Poliție al Districtului Haymarket îl folosea să adăpostească mașinile pompierilor. Clădirea se afla alături de grajdurile din Strada Malaia Mașcianscaia, după colț de biroul de pe Aleea Stoliarni. Ușile duble erau larg deschise permițând luminii brutale a zilei să inunde mesele și conținutul lor. Pe prima masă erau întinse diferitele obiecte pe care Salitov le recuperase din Parcul Petrovski. Pe cealalată erau așezate două cadavre. La marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită care le lăsa indiferente, acestea apăreau fragile și visătoare în ciuda aroganței și energiei pe care construcția lor o implica. Porfiri intră în marea piață de la Arcada Apraxin din Strada Sadovaia, aproape de intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-un univers întunecat și agitat. Muzica flanșnetei se îngâna cu zumzetul tâmplarilor aplecați peste strung lor și cu strigătele vânzătorilor ambulanți și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ochi pe responsabilul orașului cu aprinderea felinarelor, Virginski recunoscuse un amestec de sfidare, umilință și frică. Acesta trecu pe lângă Virginski, iar transformarea adusă de flacăra sa neliniștită era așa de bruscă și completă încât Virginski o credea ireală. Pășind pe aleea luminată, Virginski avea senzația că intră pe un tărâm al decepției, pe care o refuza din instinct. Ca să îi vorbească însă Liliei - cum un alt imperativ, mai urgent, i-o cerea - trebuia să se avânte în lumină. știa de la Lilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
adagiu final: Nu va spune numănui.' Capitolul șaisprezece Scrisoarea parfumată Tunul Fortăreței Sfinții Petru și Pavel anunță miezul zilei cu o bubuitură fără greș. Ca și cum ar fugi de impactul loviturii distante, Porfiri își iuți pașii în timp ce deschidea ușa clădirii de pe Aleea Stoliarni, tremurând de frig. Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor pe lângă care trecea pe scările abrupte venea miros de mâncare. Se opori la etajului al doilea pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse Salitov cu un rânjet provocator. Puse fotografiile în buzunar. Patronul nu protestă dincolo de o mică ridicare a umerilor. Dacă îi mai vezi din nou pe oamenii ăștia, Rataziaiev sau Govorv, trimite-l pe Keșa la Biroul de Poliție din Aleea Stoliarni. Reține-i până ajungem noi aici. M-am făcut înțeles? Salitov nu mai așteptă după răspuns. Livră avertismentul cu precizia unei lovituri de ciocan. Cântăreața la concertină începu din nou, iar Salitov își imagină că muzica ei nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
începea să se simtă curățat, dar nu pentru mult timp, fiindcă văzu un om vomitând o pastă portocalie într-o gură de canal. Altul se certa cu vântul, iar la colțul dinspre nord est al Pieței Haymarket, care dădea înspre Aleea Spasskoi, o femeie tremurândă își oferea năframa la vânzare. Salitov se gândea că femeia ar fi primit un preț mai bun pe năframă decât pe sine însăși. Studenții, care se îmbulzeau în jurul rafturilor și meselor anticariatelor de pe Aleea Sapsskoi, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dădea înspre Aleea Spasskoi, o femeie tremurândă își oferea năframa la vânzare. Salitov se gândea că femeia ar fi primit un preț mai bun pe năframă decât pe sine însăși. Studenții, care se îmbulzeau în jurul rafturilor și meselor anticariatelor de pe Aleea Sapsskoi, îl înfuriau nespus pe Salitov, care nu avea nicio îndoială că aceștia se considerau superiori lui, ca și cum el ar trebui să-i invidieze pentru hainele lor zderențuite, pentru căciulile lor rupte și ponosite, și chair și pentru burțile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu spui nimic. Să nu îl faci suspicios. Mă înțelegi? Poate fi foarte periculos. Asta este investigația unei crime. În clipa în care se întoarce, îmi trimiți vorbă. Sunt locotentul Salitov de la biroul de poliție al districtului Haymarket, stația de pe Aleea Storliarni. ă O cunosc. Nu că aș fi avut vreodată probleme cu poliția, adăugă Tolkachenco repede. ă Care este programul acestui Govorov? ă Greu de spus. Nu este ceea ce ai numi un domn normal. Câteodată doarme toată ziua. Câteodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
știi la fel de bine ca și mine că norocul ți-l faci singur în jocul ăsta. Salitov îi primi remarca cu un grohăit. ă Desigur, întrebarea ridicată de descoperirea dumitale este de ce trebuie un om care are o locuință permanentă pe Aleea Sapsskoi să își ia o cameră de hotele pe Balshoi Prospect? Refuzul lui Salitov de a-l privi pe Porfiri deveni intenționat. Porfiri se încruntă. ă Ilia Petrovici, dacă te-am jignit cu ceva... Salitov se întoarse pe jumătate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
părea că este reținut. ă Leonid Simonovici? Fața lui Iakov Borodonici era albă, cu ochii mari de frică. Acesta era un tânăr nervos și bolnăvicios mai tot timpul. ă Iakov Borodonici! Trebuie să te duci la stația de poliție de pe Aleea Stoliarni. Alertează-l pe locotennetul Salitov. Spune-i că Tolkachenko te-a trimis. Spune-i că l-am capturat pe Govorov. ă L-ai capturat pe Constantin Chirilovici? Dar de ce? ă N-avem timp de explicații acum. Trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Întâlnească peste o zi sau peste o săptămână, să Îi placă Încă, dar să-i simtă străini. Niște străini simpatici, dar tot străini. Se Întreba dacă și revederea cu Matthew urma să fie o dezamăgire sau nu. Taxiul opri pe aleea minunată a casei lui, iar Kitty coborî. Matthew ieși s-o Întâmpine, Îmbrăcat În jeanși și Într-o cămașă roz, și pe când venea spre ea cu un zâmbet larg pe buze, Kitty avu o bănuială care-o făcu să se-nfioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
murmure numele În fiecare secundă, altfel s-ar fi sufocat cu gândurile legate de el. Kitty ieși În grădină și se Întinse la soare, așteptându-și prietena. O oră mai târziu, Desert Rose descărca un șir interminabil de valize pe aleea lui Matthew. Se Îndreptă spre intrare cu un sac de piele atârnat pe umăr, obosită, tristă și răvășită, iar când o văzu pe Kitty stând În ușa casei luxoase, cu un zâmbet fericit pe buze, o Întrebă sarcastic: — Deci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dragostea ei pentru Matthew fără să-și Împărtășească gândurile. În schimb, Începuse din nou drama. Jumătate de oră mai târziu, Kitty se răsuci În șezlong, se uită pe fereastra mare de la primul etaj și o zări pe Desert Rose pe alee, lângă muntele ei de bagaje, așteptând un alt taxi. Kitty știa că, În final, prietena ei nu avea să ia nici un taxi. Acum ducea o ultimă bătălie cu mândria ei, dar În curând avea să capituleze. Se ridică din șezlong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
afla pe buzele tuturor. Christo, un artist pe jumătate bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de porți portocalii și oameni făcând fotografii, se afla și Matthew. Dar unde? Kitty trecu de statuia de marmură a lui Cristofor Columb, sări peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
două părți, dacă sunt unite, înseamnă ceva în ansamblu. Marta îi făcu tatălui un gest obosit de rămas-bun și se întoarse în casă. Câinele n-o urmă imediat, așteptă să vadă furgoneta dispărând după prima casă din sat, după ce coborâse aleea spre șosea. Când, imediat după aceea, intră în bucătărie, o văzu pe stăpâna casei așezată pe același scaun pe care lucrase ultimele zile. Din când în când își trecea degetele peste ochi de parcă avea nevoie să alunge o umbră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în familie, întrebă socrul, atent, Nu, nu e nimic grav, scuză-mă că te-am obligat să aștepți, Ești supărat, Nu e nimic grav, ți-am spus, nu-ți face griji. Erau aproape de casă, furgoneta viră la stânga pentru a urca aleea care ducea la olărie, schimbând viteza, Cipriano Algor își dădu seama că a trecut pe lângă casa Isaurei Estudiosa fără să-și amintească de ea, și, în această clipă, un câine vine de sus, alergând și lătrând, e a doua surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
schimbări care să justifice obiectiv acest sentiment, dar care, cu toate acestea nu-l poate evita, cobora rampa spre subteran. După ce îl anunță pe paznicul de la intrare că venise să ceară o informație, și nu ca să descarce, parcă furgoneta pe aleea laterală. Se vedea un lung șir de camioane care așteptau, unele enorme. Mai erau două ore până la deschiderea serviciului de recepție a mărfurilor. Cipriano Algor se sprijini de scaun și încercă să doarmă. Ultima privire pe care-o aruncase prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
propunere, Și eu o intenție, îi tăie vorba Cipriano Algor, și imediat se ridică și merse în cameră. Reapăru după câteva minute, traversă bucătăria fără să scoată un cuvânt și ieși. Chemă câinele, Vino încoace, facem o plimbare, spuse. Coborî aleea urmat de câine, ajungând pe șosea se întoarse la stânga, în direcția opusă satului, și o luă pe câmp. Găsit se ținea scai de stăpân, își amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]