5,099 matches
-
discurs, se întinse pe patul lui, pe o rână, întorcându-mi spatele ca un om mai mult dezgustat decât obosit. Am început să tremur - știam precis de ce: politica sovietică exprimată într-o franceză desfigurată de ură și combinată cu clarobscurul amurgului căpătase violența unei limbi extraterestre, semiumană, semibarbară. Aveam de ales între a-i spune cât iubesc literatura rusă de la Tolstoi la Babel sau a apăra politica externă a țării mele. Sau amândouă totodată, ținând secret că fac parte din „generația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
epocile istorice le dau motivațiile și diferențiază coloratura dar psihologia individului strămutat de împilările istoriei are, de-a lungul vremurilor, ceva din imuabilitatea prototipului etern. Constatarea unui mare scriitor, care remarca în unul din renumitele sale romane apărute în plin amurg al sec. XIX, că toate familiile fericite seamănă între ele în timp ce acele nefericite își trăiesc nenorocirile fiecare în felul lor, nu-și mai găsește echivalentul perfect când urmărești destinul dramatic al zecilor de mii de refugiați din Basarabia și Bucovina
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic. Ne vine acest răspuns gîndindu-ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, când nu e demn de compătimit, răspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arată strivit de ploi putrede și amurguri violete, în timp ce Arghezi ni-l arată încătușat în lupta cu sine, încercînd să se definească prin cuvânt. Nu găsim ușor un răspuns în opera tăcută a lui Rebreanu: omul ar fi, după el, o ființă slabă, strivită de marile structuri
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
autobuz spre Kiriat Yovel. Nu uită să-i ureze șoferului o sâmbătă plăcută. La patru fără un sfert, aproape de intrarea sâmbetei, coborî la stația de pe strada vecină cu a sa. Nu uită să-i spună șoferului „mulțumesc și la revedere“. Amurgul Începuse să poleiască norii ușori de deasupra dealurilor Betleemului. Și Fima dintr-odată Își dădu seama foarte limpede, cu o vagă durere, că și ziua aceasta se dusese pentru totdeauna. Pe strada sa nu se zărea nici țipenie de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea un plic maro. Ieși fără o vorbă pe terasă, ca să fie singur, chiar În locul În care stătuseră părinții săi În acea vineri seară, acum o mie de ani, când i se păruseră doi naufragiați pe o insulă pustie. Lumina amurgului se stinsese de mult. Pe bulevard domnea o liniște absolută. Felinarele aruncau sclipiri galbene, ce cădeau peste norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din ele. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a mașinii lui Harry ca să nu cad. Știi de ce nu avem bani pentru mâncare, Putti? Pentru că se fac scrum. Scrumul de la țigările tale împuțite. Durerea dispăru la fel de repede pe cât apăruse, dar știam că nu mi se păruse. Stăteam asudând în amurgul care punea stăpânire pe cer, paralizat de frică. Doctorul Gabor și ceilalți doctori se înșelau. Durerea fusese mult prea ascuțită pentru a fi de natură psihosomatică. Trebuie să fie simptomul unei boli fatale. Am întârziat zece minute la întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care, pentru un moment, copleșește cealaltă teroare, cea în care trăim cu toții. Tata strigă la mine să îi dau cartea, nu cartea asupra căreia sunt aplecat în mașina invadată de lumina amurgului, ci alta, pentru că sunt prea mic ca să aflu despre astfel de lucruri - deși nu sunt prea mic ca să merg cu el și cu domnul Frank în birouri, strângând în mână un ciocan în caz că ne întâlnim cu hoții -, și el înșfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Totul era pus la punct cu dibăcie și împodobit de mâini profesioniste, dar nimic nu era adevărat. Nimic nu era la fel de rău ca în mintea mea. Am ieșit din casă și am stat câteva momente cu spatele la ea, regăsindu-mă. Un amurg gri ca cenușa cădea peste oraș. Uitasem cât de repede vine întunericul peste Amsterdam, iarna. Un vânt rece trecea peste canalul negru și lucios. Ultimii turiști se perindară pe lângă mine, măștile lor solemne dispărând în aerul proaspăt, vocile lor ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zice nici de trandafiri. Sunt peste bugetul nostru. Deși lucrurile se vor îndrepta când se va pune iar pe picioare, să scapi din ghearele naziștilor nu a fost ieftin. Dar cine are nevoie de trandafiri cu crinii care sclipesc în amurg și cu lalelele care ard ca flăcările? Când am început din nou să mergem, bărbia lui era mai ridicată și spatele îi era mai drept. Își ridică mâna și își aranjează pălăria într-un unghi șmecheresc. Este din nou un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
departe, freudienii să tălmăcească! Enticlopedia Encarta Ai fi putut? Luiza Vasiliu Săptămână trecută, Nicolae Balotă a ținut la Cluj o conferință (mai degrabă confesiuneă în fața unui public restrâns și tânăr. Despre anii de studenție, perioada de detenție, România stalinistă și amurguri. Am ascultat două ore jumate fără să mă foiesc deloc, fără să dau coate sau să oftez, ceea ce mi se-ntâmplă foarte rar la întâlniri de felul ăsta. Pentru că, de obicei, nu văd oameni ca domnul Balotă decât în documentare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
fi putut să suporți ani în care să ți se interzică practicarea meseriei tale, ani întregi în care să nu poți citi, să nu poți scrie? Și, cu toate astea, ai fi reușit să îmbătrânești frumos, solar, să vorbești despre amurgurile din Cluj, din Paris sau din Nisa, fără ca-n privirea ta să se citească părerile de rău? Chiar, ai fi putut? murakami 1.jpg Nopțile Japoniei Ana-Maria Onisei Love-ho-ul în care se petrece o parte din acțiunea acestui roman se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Într-un orășel viclean și vicios, acolo, la răsărit de Eden, vorba lui Steinbeck, adormit de vraja vechilor lecturi reamintite de-un abur subțire, trecător, de luciditate matinală... În colțul ocrotit de arșiță și scorpioni al unei verande pustii, spre amurg, prin coloniile olandeze, portugheze, engleze etc., bând absint dintr-un pahar înalt, zvelt, apărată de-o plasă deasă de sârmă de țânțarii cu burticica roșie de sângele supt de la băștinași, fumând țigarete subțiri cu opium sau alte kestii halucinogene, legănându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
În obraji, celălalt negricios, profesorul Secășan apărea Îmbrăcat Întotdeauna În halat alb, cel de matematică Într-un costum gri, iar doamna de botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul plutea scăldat În lumina de amurg a unei veri nespus de strălucitoare. Cicatricea din frunte mă incomoda, copcile fuseseră extrase, dar rămăsese o umflătură pe care o cercetam mereu cu degetele. Oglinzi nu aveam la Îndemînă, Însă Începeam să Înțeleg și fără ele. Iar Într-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șantiere, spre deosebire de ce-i relatam eu umflînd isprăvile, ca să mi dau importanță cu orașele prin care ajunsesem cu școlile mele fără de sfîrșit. Acum Însă, În anul acumulării lente a cărții de față, o fi simțit și Ionel respirația brumată a amurgului generației noastre și o fi legat picatul meu ca din cer de regăsirea la fel de neașteptată a gustului vieții, atunci, demult, la desprinderea chinuită din Îmbrățișarea galbenă a Măriei. Cărțile bătrînului Weisz Într-adevăr, pe Ioan Caița l-am simțit a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia din nou drumul morii. America trebuie să-i fi părut tinerei neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător de noroc vorbindu-i neștiut de sus, din Înaltul aerului. Dispunea de un organ aparte pentru tot ce era insolit. I s-au imprimat violent În memorie imaginile cele mai incandescente și pe acelea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
erotice să mă atingă. Dar, de Îndată ce mi se ivește În preajmă o tînără discret Înfiorată de propriu-i farmec, ea Împrumută fața ștrengărească a Lolitei. E un semn aici că Nabokov simțea cu exactitate sau chiar știa. Simțea că, În amurgul copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului lor sînt doar metafore ale unei erogenii subversive. Iar Vladimir Vladimirovici a luat În serios această dramă, ca dovadă că a Înfruntat-o nu numai În Lolita, ci și În Ada sau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că ceva se petrece În aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de școală cu Nichita Stănescu, la Ploiești. După moartea poetului, în 1983, el a publicat o carte cu titlul De vorbă cu Nichita, care de curând a apărut într-o nouă ediție (De vorbă cu Nichita, poezii, ediția a doua, Amurg sentimental, București, 2001). S-ar putea crede că volumul conține convorbiri cu Nichita Stănescu. Nu conține așa ceva. În paginile lui găsim poezii - slabe - scrise de Traian Bădulescu-Șuțeanu. Autorul evocă momente din viața lui de elev, adresându-se lui Nichita Stănescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au unit forțele pentru a scrie o piesă de teatru simplistă, fals-jucăușă, de un prozaism pe care nu-l poate ascunde aducerea în scenă, printre oameni ai zilelor noastre, a unor personaje din basme celebre: S.O.S. salvați basmele! (Amurg sentimental, București, 2006). Într-o prezentare tipărită pe ultima copertă a cărții, Ion Machidon afirmă, pătruns de respect: „Cartea pe care ne-o oferă de data aceasta Miron țic în colaborare cu Zoița Bogdan-Tripa ne arată o altă față a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chiar sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care fac dragoste cu Azaria cad în extaz și îi înalță imnuri de slavă: „— Doamne, cum ai îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere, trupul învățând să audă cămașa amurgului, furtuna ascunselor înfiorări. Visele ei împinse de vuietul mării, departe înspre cel mai frumos gând, oferind spre dimineață noi bucurii.“ În aceeași lumină trandafirie sunt scăldate sălile în care au loc concertele, restaurantele, străzile. La un moment dat România însăși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea de necesitate, cireșii își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează metafore, amurgul se împiedică în pantalonii săi prea lungi... Până și cuvintele (probabil, exasperate) se cațără pe pereți. Se desfășoară, după cum se vede, o febrilă activitate în poezia scrisă de Tincuța Horonceanu Benevic. Nu întâmplător, cartea ei poate fi povestită (am și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pușkin ca să scrii un roman în versuri acceptabil. În a doua jumătate a secolului XX, romanul în versuri Pâine și sare al talentatului poet Ion Gheorghe a fost un eșec. În naiva sa versificare de peste o sută de pagini - Crăișorul, Amurg sentimental, București, 2007 -, Mihai Istudor povestește tacticos, în mereu același ritm, folosind metafore simpliste, preluate dintr-o recuzită poetică demodată, cum a plecat Horia la Viena să se plângă împăratului Franz Josef de persecuțiile la care sunt supuși românii în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în franceză! Frumusetea obligatorie Sensibil și generos, dar naiv și insuficient cultivat, Ion Machidon se supraevaluează când crede că poate fi liderul unei „mișcări literare“ demne de luat în seamă. Autorii pe care i-a grupat în jurul cenaclului și editurii Amurg sentimental sunt aproape toți, după chipul și asemănarea lui, niște amatori, situați, e adevărat, în proximitatea literaturii, dar niciodată înăuntrul ei. O recentă antologie de cenaclu - Trepte de lumină, antologia cenaclului Amurg sentimental, realizată de Ion Machidon, Amurg sentimental, București
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care i-a grupat în jurul cenaclului și editurii Amurg sentimental sunt aproape toți, după chipul și asemănarea lui, niște amatori, situați, e adevărat, în proximitatea literaturii, dar niciodată înăuntrul ei. O recentă antologie de cenaclu - Trepte de lumină, antologia cenaclului Amurg sentimental, realizată de Ion Machidon, Amurg sentimental, București, 2006 - ilustrează această eroare de situare. Membrii grupării consideră în mod greșit că în poezie totul trebuie să fie „frumos“, în sensul convențional al cuvântului. Că un poet trebuie să urce pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și editurii Amurg sentimental sunt aproape toți, după chipul și asemănarea lui, niște amatori, situați, e adevărat, în proximitatea literaturii, dar niciodată înăuntrul ei. O recentă antologie de cenaclu - Trepte de lumină, antologia cenaclului Amurg sentimental, realizată de Ion Machidon, Amurg sentimental, București, 2006 - ilustrează această eroare de situare. Membrii grupării consideră în mod greșit că în poezie totul trebuie să fie „frumos“, în sensul convențional al cuvântului. Că un poet trebuie să urce pe „trepte de lumină“ (cum este intitulată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]