5,016 matches
-
cea interbelică, multe din obiceiurile pariziene erau împrumutate și ilustrate copios de „Micul Paris”. Celibatare și prostituate Două categorii de femei stimulează compasiunea lui Bacovia: celibatarele („fetele cu multe roze la pasiv”) și prostituatele. Primele sînt memorabil portretizate în poemul „Amurg de vară”: „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită,/ în amurguri roșii, nupțiale,/ Stau pale, și nu se mai mărită”1). Soarta lor e mult mai tristă decît a bărbaților aflați în aceeași situație. „Celibatarul - observa un sociolog - se duce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de „Micul Paris”. Celibatare și prostituate Două categorii de femei stimulează compasiunea lui Bacovia: celibatarele („fetele cu multe roze la pasiv”) și prostituatele. Primele sînt memorabil portretizate în poemul „Amurg de vară”: „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită,/ în amurguri roșii, nupțiale,/ Stau pale, și nu se mai mărită”1). Soarta lor e mult mai tristă decît a bărbaților aflați în aceeași situație. „Celibatarul - observa un sociolog - se duce prin cafenele, prin taverne, prin cluburi, locuri care, de bine de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alura de „mercenare ale dragostei” ce-și merită soarta. Figurile lor nu se asociază cu ideea de viciu: viciul aparține „femeii moderne”, „femeii burgheze”, „cochetei”. Lecția de compasiune Din glosa precedentă lipsesc cîteva „accente”. N-am subliniat că versurile din „Amurg de vară” sînt un exemplu semnificativ pentru comprehensivitatea inimii lui Bacovia. Spus simplu, poetul evocă un tablou cu „fete bătrîne”, pe care le privește cu compătimire și cordialitate. Indulgența lui nu poate fi apreciată îndeajuns decît comparînd poemul său cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încet la vorbă și indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vorbă și indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu sarcasm cineva - și ,,țara celor mai numeroși milionari peste hotar(e), țara celor mai luxoase limuzine și (a) celor mai somptuoase vile, țara femeilor plătite cu zeci de milioane (Ciuley), țara celor mai numeroase petreceri’’.2) Dar, fie că ,,Amurg’’ este din 1914, fie din 1930, Bacovia e primul care îl folosește în poezie pentru evocarea unei situații socio-economice noi, provocatoare. De obicei, el era foarte atent la simetriile din poeme. Regula aceasta l-ar fi obligat să folosească pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a diverși publiciști și scriitori. Cineva, de pildă, probabil și sub influența bibliografiei străine, unde era frecvent, îl întrebuințează într-un amplu eseu antirăzboinic, referitor la enormele pierderi umane și distrugeri materiale produse în timpul marelui conflict mondial abia încheiat.3) „Amurg” e un poem despre „orașul mare”, comercial și bancar, Capitala din anii neutralității, „Cetatea Idealului” și Capitala„Babylon”, postbelică, a cărei religie o constituiau, cum scria unul din romancierii ei, „afacerile și luxul”. Orașul feeric, cu promenadele pline (preponderent cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orașul mare”, comercial și bancar, Capitala din anii neutralității, „Cetatea Idealului” și Capitala„Babylon”, postbelică, a cărei religie o constituiau, cum scria unul din romancierii ei, „afacerile și luxul”. Orașul feeric, cu promenadele pline (preponderent cu femei), îndeosebi la orele amurgului, cînd efectele acestuia combinate cu ale luminii electrice făceau ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-o notă veselă, ironică. Astfel, referindu-se, în jurnalul său, la o întîlnire între cîțiva poeți prahoveni, la Cîmpina, Simion Stolnicu, un pasionat de opera
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e mult mai lungă decît cea pe care am înșirat-o pînă aci. Ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al orașului. Curiozități financiare „Alcoolizat, bătut de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de mult cunosc doi plopi/ Ce-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
polii lumii”. (p. 94) „Magnetismul natural”. (p. 109)3) în plan psihologic, prin ,,magnetism’’ se recunoștea misterul sau influența celuilalt, ori a celorlalți. La Bacovia, înțelesul expresiei „un magnetism animal” e acela de impuls formidabil, irațional. Cimitirul „Vagabondînd, într-un amurg blond,/ Am dat de-ale cimitirului porți-”1) Lucrez cu tineri, dar n-am auzit pe vreunul dintre ei că vizitează cimitirele. în ultimele decenii, acest gen de curiozitate romantică pare să fi dispărut. Ea mai exista încă în studenția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în lectura sa, 14 în lectura actorilor Jules Cazaban, Ion Manolescu, Ion Caramitru, Irina Răchițeanu-Șirianu, Silviu Stănculescu, Leopoldina Bălănuță, două în lectura lui Gabriel G. Bacovia și, respectiv, a Agathei Grigorescu-Bacovia. între cele 19 citite de autor figurează Lacustră, Decembre, Amurg violet, Plumb de iarnă (Ninge secular, tăcere, pare a fi bine), Poemă finală. Lectura lui Bacovia se menține, dacă pot spune așa, la un „grad zero”, care exclude postùrile și efectele interpretative. Amprenta vocii sale - în care se disting oboseală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mi-a adresat o privire atît de rugătoare, încît n-am putut să refuz și ne-am așezat pe o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
putut să refuz și ne-am așezat pe o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suspiciune justificată 1. Opere, p. 425. 2. Ibidem, p. 436. 3. H. Sanielevici, ,,O convorbire cu d. ministru Garoflid”, în ,,Curentul nou”, 1, nr. 22, 27 iunie 1920, p. 337. 4. Loc. cit., 2, nr. 10, octombrie 1926, p. 260. ,,Amurg” 1. Opere, p. 127. 2. Apud: I. I. Stoican, ,,Ca-n China!...”, în ,,Bacăul”, 15, nr. 778, 31 august 1936, p. 1. Stoican nu-l numește pe autorul cărții din care citează. 3. Eugen Relgis, Umanitarismul și Internaționala intelectualilor, Ed.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Apud: I. I. Stoican, ,,Ca-n China!...”, în ,,Bacăul”, 15, nr. 778, 31 august 1936, p. 1. Stoican nu-l numește pe autorul cărții din care citează. 3. Eugen Relgis, Umanitarismul și Internaționala intelectualilor, Ed. Viața Romînească, 1922, passim. 4. ,,Amurg”, loc. cit. 5. Printre scriitori și artiști, Ediție de Simion Bărbulescu, Ed. Minerva, 1988, p. 109. Dincolo de scepticism 1. Vezi: Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii romînești, vol. 8, Ed. Muzicală, 1988, p. 23. 2. Cf. Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-aș zice) din Scîntei galbene: „Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg”! Avertisment și ațîțare. Vestire a unui gol cosmic, mai teribil decît „golul istoric”. Venit în redacție, Marcel Marcian mă întreabă dacă cred întradevăr că a ofensat memoria poetului cu atribuirile sale. (L-a declarat pe Bacovia autorul prozelor semnate Clement
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
peste, fizic, Bacovia era absolut insignifiant printre domnii eleganți și „voinicii idioți” (cum le zicea arhimandritul Scriban sportivilor) care ocupau promenadele în anumite zile, mai ales spre seară. Evitîndu-i, poetul a putut, în schimb, să contemple ceea ce aceia nu vedeau: amurgurile! înainte de eșecul definitiv, „Ateneul cultural”, revista lui Tabacaru și Bacovia, clachează ca revistă literară. Pentru contemporani, literatura era partea ei superfluă, prima la care se putea renunța, - și s-a renunțat. Mai susțin totuși o vreme revista doar pentru articolele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca profeție. Se impune deci o disociere: Bacovia a fost un „cugetător”, un autor de „gîndiri” - cu rezonanțe sentimentale, sociale, morale -, dar nu un „filosof ”, cum uneori el însuși se percepe (vezi „Amurg” din Cu voi...). „Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputînd comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, cînd găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lor compun „literatură”. Din cauza afectării, textele par șiraguri de vorbe sonore și nu poeme. Prea multă retorică și prea puțină sinceritate. în opera lui Bacovia, primul poem ocazional se consideră a fi cel dedicat amintirii lui Ștefan Petică. însă și „Amurg” (Trec corbii - ah, „Corbii”) a fost folosit într-un scop similar, fiind plasat, în revistă („Arta”), sub un articol despre Tradem al lui C. Săteanu. întrebarea mea e dacă ideea de a-l folosi astfel i-o fi venit acestuia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le adreseze confraților din vremea sa îndemnul: „Dați-ne monografiile scriitorilor noștri!’”, îndemn reluat (căci încă li se resimțea lipsa) de istoricii literari la începutul anilor ’60 ai secolului trecut. Una din multele glose la versul „O lume leneșă, cochetă” („Amurg violet”) ar putea fi, cred, această frază din portretul satiric „Ocupatul în permanență” (1910) de George Panu: „Nu merge iute, căci aceasta nu este cum se cade; merge cu pașii liniștiți, dar fără să se uite la cineva”. (Pagini alese
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-mi schițez cîteva gînduri, nu găsesc tonul evocator, singurul - se crede - potrivit într-o asemenea ocazie. Nu pentru că aș fi iritat de faptul că azi, odată cu prima serie de oaspeți, ghid turistic improvizat, a trebuit să răspund dacă la Bacău amurgurile sînt în mod frecvent violete, dacă aci toamna e abundent și continuu pluvioasă sau dacă predomină culoarea gri, așa cum a afirmat poetul într-un interviu, ci pentru că imaginea «marelui sfios al literaturii romîne» nu se potrivește cu retorica evocărilor, sonoră
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]