7,050 matches
-
o lectură pe care o considerăm excelentă sau perfectă, nu putem exclude posibilitatea ca altcineva sau chiar același recitator, dar cu altă ocazie, să redea poemul într-un mod foarte diferit, scoțând în evidență la fel de bine alte elemente ale acestuia. Analogia ou interpretarea muzicii ne este din nou utilă : interpretarea unei simfonii, chiar și de către un Toscanini, nu este simfonia însăși, deoarece ea este în mod inevitabil colorată de individualitatea interpreților și adaugă detalii concrete de tempo, rubato, timbru etc. care
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
că ea reprezintă "o rămășiță" și un "exponent" 'al senzației. *5 De la imaginile văzute ca rămășițe și exponente ale senzațiilor putem trece cu ușurință la cea de-a doua linie ce străbate întregul domeniu de care ne ocupăm - anume linia analogiei și comparației. Chiar și imaginile vizuale nu trebuie căutate exclusiv în poezia descriptivă; și numai puțini dintre cei (are au încercat să scrie poezie "imagistică" sau "fizică" au izbutit să se limiteze la imaginile lumii exterioare. De fapt, nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
acestor versuri ține în întregime de ureche și este legat de noțiunile de plugar, lăptăreasă și păstor. *6 248 în toate aceste afirmații, accentul cade mai mult pe caracterul particular al imaginii și pe asocierea unor lumi diferite (pe calea analogiei, de pildă, alegoria ; sau pe calea "unificării unor idei disparate") decât pe elementul senzorial. Imaginea vizuală este o senzație sau o percepție, dar în același timp ea reprezintă, se referă la ceva invizibil, la ceva "lăuntric". Ea poate fi, simultan
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poeziei. Elementul comun în toate aceste accepțiuni curente îl constituie probabil ideea unui element care înlocuiește, care reprezintă un alt element. 249 Dar verbul din limba greacă, care înseamnă a alătura, a compara, sugerează că la origine a existat ideea analogiei dintre semn și obiectul desemnat. De altfel ea se niai păstrează în unele dintre accepțiunile moderne ale termenului. "Simbolurile" algebrice și logice sunt semne convenționale ; dar simbolurile religioase sânt bazate pe o relație intrinsecă între "semn" și obiectul desemnat, o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
atenția lingviștilor. Richards a protestat vehement împotriva prezentării metaforei ca o abatere de la limba normală, and, de fapt, ea este un mijloc caracteristic și indispensabil al acesteia. In expresii ca "piciorul" scaunului, "brațul" fluviului și "gâtul" sticlei se dau, prin analogie, numele unor părți ale corpului omenesc părților unor obiecte neînsuflețite. Aceste extensiuni au fost însă asimilate de limbă și, în general, nu mai sânt concepute ca metaforice, nici chiar de cei sensibili la literatură și la limbă. Ele sânt metafore
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de lucruri asemănătoare. Trecând de la originea metaforei lingvistice si rituale la teleologia metaforei poetice, trebuie să ne referim la ceva mult mai cuprinzător - la întreaga funcție a literaturii de imaginație, în concepția noastră despre metaforă, patru vor fi elementele fundamentale : analogia, dubla viziune, imaginea senzorială revelatoare a imperceptibilului, proiectarea animistă. Aceste patru elemente nu sunt niciodată prezente în aceeași măsură : atitudinile variază de la națiune la națiune și de la o perioadă estetică la alta. După părerea unui teoretician, metafora greco-romană este limitată
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
senzorială revelatoare a imperceptibilului, proiectarea animistă. Aceste patru elemente nu sunt niciodată prezente în aceeași măsură : atitudinile variază de la națiune la națiune și de la o perioadă estetică la alta. După părerea unui teoretician, metafora greco-romană este limitată aproape numai la analogie (constituind un paralelism cvasüegal), în timp ce das Bild (simbolizarea prin imagine) este o figură de stil specific germanică. *32 Această diferențiere a culturilor pe baza figurilor de stil cu greu s-ar putea însă aplica la poezia italiană și franceză, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
caracterul ei mai cuprinzător, gustul pentru ornamentația bogată în detrimentul purității, preferința nu pentru monofonie, ci pentru polifonie. Trăsăturile mai specifice sânt dorința de a surprinde, de a șoca dogma creștină a incarnării ; apropierea pedagogică a noțiunilor îndepărtate sau elevate prin analogii cu lucruri din viața de toate zilele. Până acum ne-am ocupat de natura limbajului figurat, punând accentul îndeosebi pe metonimie și pe metaforă; și am arătat că de la un stil de epocă la altul aceste figuri de stil pot
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unui proaspăt trandafir roșu și unei melodii bine cântate este frumusețea și caracterul atrăgător ; toate sânt, în felul lor, perfecte. Nu obrajii trandafirii fac ca femeia să fie ca un trandafir, nu vocea ei dulce o face asemeni unei melodii (analogii care ne-ar da imagini decorative) ; ea se aseamănă cu un trandafir nu prin culoare, prin materie sau prin structură, ci prin valoarea ei. Imaginea intensivă a lui Weus este o imagine pe care cititorul și-o poate ușor reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
all. * * Căci oamenilor le-a fost scris / Nu doar să vină-aici, ci și să plece. S-ajungi la împlinire-i totul. Ripeness - pârgă, maturitate, împlinire - este o imagine voalată, luată din viața livezilor și câmpiilor. Ea sugerează existența unei analogii între ciclurile naturale ale vegetației, care se succed cu inevitabilitate, și ciclurile vieții. O generație neoclasică ar putea considera ".mixte" unele dintre imaginile ascunse ale lui Shakespeare : O how can summer's honey breath hold out Against the wreckful siege
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Einfühlung-Mlui, care la rândul lui este sub-împărțit în Einfühlung "mistic" și Einfühlung "magic". Exemple de metafore mistice găsim mai multe în operele misticilor decât în ale poeților, în aceste metafore elementele anorganice sânt tratate simbolic ; nu ca simple noțiuni sau analogii noționale, ci ca reprezentări care sânt și prezentări. Metafora magică este privită în spiritul istoricului de artă Wilhelm Worringer, ca fiind o "abstracțiune" din lumea naturii. 271 Worringer a studiat arta Egiptului, Bizanțului și Persiei, arte care reduc natura organică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în permanență, modificată datorită cunoașterii si judecării altor poezii concrete). Implică oare teoria genurilor literare ideea că fiecare operă aparține unui gen ? După câte știm, această întrebare n-a fost pusă în nici un studiu. Dacă ar fi să răspundem prin analogie cu lumea naturală, am răspunde cu certitudine "da" : căci chiar și balena și liliacul pot fi incluse într-o clasificare ; și admitem că există făpturi care reprezintă stări de tranziție de la un regn la altul. Am putea încerca o serie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să fie bazată (ca și legătura stabilită de Van Tieghem între epopeea homerică și romanele din seria Waverley ale lui Walter Scott, și între romanul de curte și romanul psihologic modem, legătură între opere separate în spațiu și tâmp) pe analogii existente în tendințele autorilor si publicului - quelques tendances primordiales. Dar Van Tieghem se abate de la acest mod de stabilire de analogii pentru a observa că aceste legături nu reprezintă les genres littéraires proprement dits. *33 Desigur, pentru a susține succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Scott, și între romanul de curte și romanul psihologic modem, legătură între opere separate în spațiu și tâmp) pe analogii existente în tendințele autorilor si publicului - quelques tendances primordiales. Dar Van Tieghem se abate de la acest mod de stabilire de analogii pentru a observa că aceste legături nu reprezintă les genres littéraires proprement dits. *33 Desigur, pentru a susține succesiunea și unitatea genurilor, trebuie să putem demonstra existența unei continuități formale stricte. Este tragedia un singur gen? Recunoaștem existența unor tragedii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de didactic ca acela al "rangului fix". El se poate exprima uneori ca un "generationist" doar din spirit de contradicție sau din dorința de a aborda și a înțelege un scriitor din trecut prin prisma pe de-a-ntregul adecvată a analogiei acestuia ou un scriitor din 'prezent. El va afirma însă că valoarea astfel descoperită este efectiv sau virtual prezentă în opera literară - că ea nu este inventată sau "atribuită" acesteia prin asociație, ci este într-adevăr constatată grație unui stimulent
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
desigur, dificultățile ei speciale. Spre deosebire -de un tablou, care poate fi văzut dintr-o singură privire, opera literară nu este accesibilă decât înăuntrul unui anumit răstimp și de aceea este mai greu de sesizat ca un întreg coerent. Dar analogia cu forma muzicală dovedește că ne putem crea o imagine,, chiar dacă aceasta nu se formează decât în timp. Mai există, afară de aceasta, unele dificultăți speciale. In literatură există o trecere treptată de la simpla relatare la opera literară cu organizare complexă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de evoluție literară în unul din aceste două sensuri ? Ferdinand Bruneuère și John Addington Symonds au susținut că ambele accepțiuni biologice ale noțiunii de evoluție pot fi aplicate și în literatură. După părerea lor, genurile literare pot fi tratate prin analogie cu specule din natură. *14 Brunetière considera că genurile literare, după ce ating un anumit grad. de perfecțiune, trebuie să se veștejească, să lâncezească si, în cele din urmă, să dispară. Mai mult chiar, după părerea sa, genurile literare se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mult, că aceleași emoții sau emoții similaire ar fi fost exprimate mai întâi în predici, și mai târziu în poezia lirică, sau că poate ambele genuri s-ar fi pus în slujba unor idealuri sociale identice sau similare. 339 Dacă analogia dintre dezvoltarea literaturii și procesul biologic evolutiv de la naștere la moarte - o idee care nu a fost nicidecum înlăturată si care, recent, a fost reînviată de Spengler și de Toynbee - trebuie respinsă, cea de-a doua accepțiune a noțiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
generală ține de domeniul științelor generalului. Înțeleasă în sensul său real, ea reprezintă o știință care procedează inductiv. Domeniul său de activitate îl constituie limbile identificate și delimitate "preștiințific" una de cealaltă; sarcina să principala este aceea de a identifica analogiile și punctele comune dintre diversele limbi și apoi de a opera generalizări inductive. Că disciplină de sine stătătoare, lingvistică generală se situează la nivelul generalităților empirice" (Coșeriu, 2011, p. 39). (2) Teoria limbajului: "Asemenea lingvisticii generale, și teoria limbajului face
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
știm ce anume vizează ONOMATOLOGIA (→ numele propriu) și (2) bănuim că termenul "proposițiune" desemnează ceva mai mult decat propoziția avută în vedere de gramatică actuala, referindu-se, probabil, la o unitate similară enunțului (incluzând, deci, si frază), atunci tot prin analogie putem conchide că locul gol se cuvine să revină FRAZEOLOGIEI. Este vorba, desigur, de o frazeologie în sens larg, al cărei obiect ar corespunde, mai degrabă, conceptului de discurs repetat din lingvistică integrală coșeriană, o frazeologie care să se ocupe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cheamă afasie, adecă a acelei stări morbide în care omul, perzând memoria cuvintelor fără a perde facultatea de a cugeta, cugeta fără cuvinte, si totusi cugeta. Avem dara drept resumat: Notele editorului [1] Metaforele (în sens larg, incluzând comparația sau analogia) de acest tip, cum este și cea a lui Gerland, erau curente în epoca. Se știe că Saussure utilizează din abundență analogii; la fel si Pușcariu (vezi Munteanu 2011). Nici Hașdeu nu le evita. Iată una foarte extinsă: "Linguistica se
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cuvinte, si totusi cugeta. Avem dara drept resumat: Notele editorului [1] Metaforele (în sens larg, incluzând comparația sau analogia) de acest tip, cum este și cea a lui Gerland, erau curente în epoca. Se știe că Saussure utilizează din abundență analogii; la fel si Pușcariu (vezi Munteanu 2011). Nici Hașdeu nu le evita. Iată una foarte extinsă: "Linguistica se aseamănă cu un călător de-naintea căruia se aștern două căi, menite a-l duce la una și aceeași țintă: o cale
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
265-266. [2] Hașdeu era foarte atent la termenii utilizați; vezi, de pildă, locul unde discuta despre etimologie (Hașdeu, 1881/1984, p. 92). [3] Chiar și cei care resping din principiu apropierea lingvisticii de științele naturii nu se pot abține de la analogiile cu lumea botanicii; vezi, de pildă, așa ceva chiar și la E. Coșeriu (2004c, p. 231). [4] În afară de faptul că, prin lingvistică aplicată, Hașdeu anticipează aici etnolingvistica (despre care am discutat în studiul introductiv; de altfel, Hașdeu a și făcut unele
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
întâi copilul cu deficiență de auz doar recunoaște, descrie, analizează progresiv, el trebuie învățat să explice cauzele, să interpreteze datele observate, să reprezinte grafic rezultatele, sau dacă corespund sau nu cu unele idei, să aplice și alte situații, create prin analogie. Problematizarea: reprezintă una din cele mai utile metode didactice prin potențialul ei euristic și activizator. În problematizare, cel mai important este crearea situațiilor problematice și mai puțin punerea unor întrebări. O situație problemă este o situație contradictorie, conflictuală ce rezultă
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
matematicii are ca rezultat formarea unor deprinderi și care devin utile în activitatea practică a omului. Astfel, în rezolvarea acestor deprinderi, se are în vedere pentru învățarea copilului surd o serie de atitudini: - a gândi personal și activ; - a folosi analogii; - a analiza o problemă. Învățarea matematicii contribuie la dezvoltarea personalității umane pe plan rațional, afectiv, volitiv, având o contribuție importantă la formarea omului ca om. Efortul solicitat de activitatea matematică duce la formarea unor trasături pozitive de voință și caracter
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]