8,708 matches
-
buni deopotrivă pentru colecționat și pentru depozitat pliculețe de ceai sau mărunțișuri. „Cred că asta se întâmplă fiindcă atunci când lucrez cu hârtia încerc să redau o oarecare nostalgie. Cumva ceea ce simțim când găsim o jucărie veche la un târg de antichități. În plus, cred că designul meu e foarte simplu, ușor de înțeles chiar și de către cei care nu știu nimic despre artă sau design.“ Inspirație găsește peste tot. Inclusiv pe stradă. „Brazilia se confruntă cu probleme sociale grave, iar străzile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Mimica și gestualitatea Prof. psihopedagog Coca Marlena Vasiliu Prof. psihopedagog Ady Cristian Mihailov Grup Școlar ,,Vasile Pavelcu” Iași Încă din Antichitate, definițiile omului au cuprins întotdeauna o mențiune obligatorie la aptitudinea acestuia de a utiliza limbajul articulat. A existat și există un consens asupra principiului că ființa umană nu poate fi concepută în absența capacității de a-și formula și exprima
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
nouă și în fazele de lună plină. Cele din urmă au fost chiar asociate cu o creștere importantă a comportamentelor negative cum ar fi violența, alcoolismul sau crizele de nervi. Credința în influența lunii asupra stărilor de dispoziție datează din Antichitate. Adjectivul «lunatic» își trage de altfel denumirea de la Luna, zeița romană a lunii. Dichev și Janes (2003Ă au încercat să determine dacă fazele lunare au impact asupra piețelor bursiere. Ei au urmărit performanțele diferiților indici americani cu privire la ultimii 100 de
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
migrației oamenilor dintr-o zonă geografică în alta. În analiza istoricului gesturilor și a constituirii științei despre comunicarea nonverbală (în a doua jumătate a secolului al XX-lea), putem delimita o bogată preistorie a rolului și descifrării limbajului corporal, din Antichitate până spre sfârșitul secolului al-XIX-lea, și o foarte scurtă istorie a acestei științe, în cadrul căreia amintim precursorii de până la jumătatea secolului XX (Ch. Darwin, D. Efron, E. Kretschmer, W. H. Sheldon), fondatorii, între anii 1950 și 1980 (R.L. Birdwhistell, J.R.
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ca expresie a sentimentelor sau ca procedeu retoric"4. Această definiție ne duce cu gândul la fiecare criteriu de prezentare a corpului omenesc formă, înălțime, forță, dimensiune, mobilitate, culoare, miros care au fost valorizate din plin în retorică. Încă din Antichitate apare convingerea legată de rolul gesturilor în retorică, în persuadarea publicului și prezentarea spectacolului (discursului public), prin faptul că limbajul gestual care acompania întotdeauna limbajul verbal se adresa emoțiilor și nu rațiunii ascultătorilor. În acest sens, Marcus Fabius Quintilianus (c
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
from a sociocultural perspective, Routledge, Londra, 2011. Birdwhistell, Ray L., Introduction to Kinesics. An Annotation System for Analysis of Body Motion and Gesture, Editura University of Louisville Press, Louisville, 1952. Bremmer, Jan, Roodenburg, Herman, O istorie culturală a gesturilor. Din antichitate și până în zilele noastre, traducere de T. Avacum, Editura Polimark, București (A Cultural History of Gesture. From Antiquity to the Present Day, Polity Press, Cambridge, UK.), 1994/2000. Bădulescu, Rita, Educație plastică, Editura Humanitas Educational, București, 2000. Campisi, Emanuela, Özyürek
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dată ale capitolului cu același titlu, constituie o abordare critico-retorică a cărei tradiție se originează în dramatismul lui Kenneth Burke, a cărui ilustrare tocmai am parcurs-o, împreună, în subcapitolul anterior. Cu toate că narațiunea, ca tehnică retorică, e cunoscută din vremea antichității și reapropriată, ca atare, din perspectiva criticismului neo-aristotelian, Walter F. Fisher, "părintele" orientării critico-retorice narative, o conceptualizează diferit. Pentru Fisher, povestea sau narațiunea reprezintă un element fundamental al comunicării umane, grație capacității sale de a oferi structură experienței oamenilor, în timp ce
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în lecturarea studiului său. Mărturisesc că anticipez cu nerăbdare și curiozitate momentul respectiv. În primul paragraf al piesei sale, profesorul McKerrow atrage atenția asupra caracterului marginalizat, îndeobște, al demersului retoric, în general. McKerrow identifică momentul inițial al acestei practici în antichitate, mai concret în dialogurile platoniciene, care, cum știm, discută locul retoricii în contextul general al abordării, de către om, a lumii fenomenale din jur. Cum ne amintim, desigur, în Gorgias și Phaidros, Platon distinge retorica sa de a predecesorilor (sofiști), propunând
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în general sau contextual. Vezi, de exemplu: * scrierea cu majusculă a numelor sărbătorilor laice naționale și internaționale: 1 Decembrie, 1 Iunie etc., a sărbătorilor religioase: Paște, Crăciun, Duminica Tomei, Înălțare, a marilor epoci istorice, a unor evenimente istorice sau actuale: Antichitate, Reforma, Simpozionul... etc.; * scrierea cu inițială mică a unor cuvinte provenite din substantive proprii: un don juan, un adonis, un păcală; * scrierea cu majusculă sau cu inițială mică, în funcție de context, a unor cuvinte precum: Facultate(a de Psihologie și Științe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prin faptul că unele dintre acestea își schimbă și valoarea lexico-gramaticală (ceea ce, la drept vorbind, ar indica mai degrabă un procedeu de formare a cuvintelor), deci cu o figură de stil, un trop pe care unii îl numesc, încă din antichitate, elipsă, iar alții îl redenumesc absorbție. "Ca figură de stil, (...) elipsa permite ca o expresie să fie vivace și concisă (...). Un adjectiv poate deveni substantiv prin elipsă: une [voiture] automobile, une [section] conique" (Wikipedia.fr., s.v. Ellipse [rhétorique]). Unii autori
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
1.4. Educația nutrițională „Mâncăm pentru a trăi și nu trăim pentru a mânca.” Campionii olimpici constituie un model de disciplină în viață (programul zilnic de antrenament, atitudinea în competițiile sportive și față de activitățile de timp liber, alimentație etc.). În Antichitate, pregătirea sportivilor pentru Jocurile Olimpice presupunea o dietă strictă, un program sever de antrenament, refacere și alimentație, sub îndrumare specializată (antrenori, medici, maseuri, nutriționiști), fără de care, sportivului nu i se admitea intrarea în arena sportivă. Necesarul zilnic de alimente, pentru fiecare
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
excursii tematice, tabere etc.) oferă posibilitatea de a se întâlni cu adversarul/partenerul, dar și de a își depăși propriile limite, de a efectua exercițiul fizic în aer liber în funcție de preferințe (locație, ambient, anotimp, ramură de sport etc.). Încă din Antichitate, Olimpismul s-a caracterizat și prin latura artistică și culturală. Astăzi, prin Educație olimpică, se pot valorifica aptitudinile artistice în timpul liber (dans, muzică, sculptură, literatură, teatru, pictură, fotografie etc.). Ambasadori siguri, campionii olimpici constituie modele pentru tânăra generație, iar întâlnirile
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
legilor, naturii și societății, fondarea întrecerilor sportive olimpice. Olympeion -cel mai vechi și mai mare templu din Atena dedicat lui Zeus Olimpianul. În spatele templului se afla stadionul, modernizat ulterior și placat cu marmură albă. Olimpian -care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp; (fig.) maiestos, măreț, impunător. Olympionikes -învingător la Jocurile Olimpice antice. Kalokagathon -principiul omului armonios, un complex de calități morale caracterizat prin frumusețe și bunătate, în Grecia antică. -În Grecia, educația tinerilor era bazată pe principiul kalokagatiei, expresie filosofică
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
expus la Muzeul Jocurilor Olimpice moderne din Olympia - Grecia. -armistițiu - suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord încheiat între părțile beligerante; -înțelegere între părțile beligerante de a înceta temporar operațiile militare. Agôn luptă, întrecere publică; concurs, nume generic dat în antichitatea greacă manifestărilor cultural-artistice și sportive spectaculare, ce aveau ca scop desemnarea învingătorului; este însăși temelia oricărei educații; cele mai populare agones erau jocurile panelenice. Periodos ciclul de patru ani, perioadă ce include cele patru jocuri panelenice: olimpice, pythice, isthmice și
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
etc.) Prin introducerea Educației olimpice la nivel preuniversitar, sub diversele sale forme de implementare, se poate demonstra, nu numai teoretic, ci mai ales practic, impactul ce îl are educația în spirit olimpic străvechi, cu conotații moderne, căci se împletește înțelepciunea antichității cu performanțele tehnologiei moderne. 1.3.2. Obiectivele Educației olimpice Obiectivul educațional al tinerei generații nu constă doar în acumularea anumitor cunoștințe și valori, ci de punere în practică a acestora, de formare a capacității de adaptare continuă, pe baza
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
lungul timpului, monitorizarea propriilor activități etc. Motivațional, de practicare a sportului Dezvoltarea capacității de a practica exercițiul fizic în mod independent, de a conștientiza efectele sale benefice (mai ales în aer liber), atitudinea față de frumos și armonie - ideal educațional al antichității grecești, uitat în zilele noastre, este obiectiv prioritar al Educației olimpice. Educația olimpică, înființarea cercurilor olimpice școlare pe bază de voluntariat, completează și diversifică oferta educațională, oferă posibilitatea organizării unor diferite competiții, ceea ce impulsionează, motivează tinerii în formare spre practicarea
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
stăpânul universului - este cel în onoarea căruia s-au instituit Jocurile Olimpice antice, celui ce i se ofereau ofrande, cel ce întruchipa perfecțiunea, celui căruia i se dedicau victoriile olimpice. Olympia, „orașul sfânt” așezare la confluența râurilor Kladeos și Alpheios (în Antichitate era navigabil), în Peloponez, oraș situat într-o vale fertilă, unde în partea nordică se înalță să vegheze dealul Kronion (Cronos) care avea să devină simbolul lumii antice grecești, loc de pelerinaj întru olimpism. Olympia, prin celebrarea Jocurilor Olimpice, a promovat
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
edificiilor. La distrugerea de către om a vestigiilor, s-au adaugat numeroase jafuri (statuia lui Zeus a fost dusă la Constantinopol), furia naturii (cutremure, inundații, alunecări de teren) care, împreună, au așternut liniștea uitării, peste un univers sportiv ce a impresionat Antichitatea, până în secolul XIX, când omenirea redescoperă o parte din valorile sale educaționale. Jocurile Herei În Antichitate, Jocurile Olimpice se adresau doar bărbaților, dar societatea greacă nu excludea exercițiul fizic din viața femeilor. Astfel, Jocurile Herei sau Heraia constituiau un eveniment sportiv
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
fost dusă la Constantinopol), furia naturii (cutremure, inundații, alunecări de teren) care, împreună, au așternut liniștea uitării, peste un univers sportiv ce a impresionat Antichitatea, până în secolul XIX, când omenirea redescoperă o parte din valorile sale educaționale. Jocurile Herei În Antichitate, Jocurile Olimpice se adresau doar bărbaților, dar societatea greacă nu excludea exercițiul fizic din viața femeilor. Astfel, Jocurile Herei sau Heraia constituiau un eveniment sportiv dedicat femeilor, care se desfășura tot în Olympia, la un interval de 4 ani, dar se
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
să proiecteze și să înființeze chiar el construcția, în Atena, a unui complex expozițional, denumit “Stabilimentul Olimpicelor”, cunoscut apoi sub numele de Zappeion. Deși dorința sa era ca Jocurile Olimpice să se organizeze la un interval de patru ani (ca în Antichitate), acestea nu au urmat acest drum, anii 1870, 1875, 1888 și 1889 au constituit următorii ani în care Jocurile Olimpice ale elenilor s-au desfășurat fiind organizate de către urmașii lui Evanghelie Zappa, ca mai târziu acestea numindu-se jocuri preolimpice sau
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
dorit ca simbolurile și ritualul de desfășurare a Jocurilor Olimpice moderne să exprime și să transmită unitatea, cooperarea și pacea prin sport, acordând o deosebită importanță acestora, reușind să realizeze cea mai mare competiție sportivă a lumii moderne așa cum și în Antichitate era a lumii grecești. Drapelul olimpic conceput de Pierre de Coubertin încă din anul 1913, a fost confecționat la magazinul “Bon Marche”, situat în apropierea locuinței sale. Primul drapel olimpic era lung de 3m și lat de 2m, de culoarea
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
care ne permite să respirăm. Pentru apele care ne dau de băut. Pentru soarele care ne dă lumină și putere.” Flacăra olimpică Ritualul aprinderii flăcării olimpice. Aprinderea flăcării olimpice constituie momentul culminant al festivității de deschidere a Jocurilor Olimpice moderne. În Antichitate, pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice, ardea o flacără, pe altarul lui Zeus, în cinstea căruia erau organizate. Flacăra sacră se aprindea direct de la soare, de aceea era considerată pură și imaculată, cu ajutorul unui vas concav, denumit skaphia, așezat în așa fel
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
aprinde prima torță, face invocația rituală și, în final, după ce se aprinde torța, o înmânează celui dintâi alergător care va deschide drumul ștafetei flăcării. Aducerea focului sacru în orașul gazdă a Jocurilor Olimpice moderne continuă acțiunea solilor de pace, care în Antichitate duceau în toate colțurile Eladei mesajul de începere a acestora la Olympia și de încetare a oricăror ostilități. Astăzi, simbolizează ideea de universalitate și continuitate. Ritualul aprinderii flăcării olimpice, de un grup de tinere grecoaice la Olympia, direct de la soare
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
răbdare, putere de convingere, competență, dar care oferă multiple satisfacții; c) ambele variante sunt adevărate. 85. Pacea sacră, armistițiul olimpic, focul sacru, făclia olimpică, jurământul olimpic, ramura de măslin sunt: a) însemnele unei neagresiuni, cultivată metodic de către Mișcarea Olimpică din Antichitate până azi; b) bunuri spirituale ce reflectă armonia și împăcarea tuturor, cel puțin pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice; c) ambele variante sunt adevărate. 86. Ce simbolizează Flacăra Olimpică? a) nu simbolizează nimic b) lumina soarelui c) spiritul de jertfă de voință
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
puțin pe perioada desfășurării Jocurilor Olimpice; c) ambele variante sunt adevărate. 86. Ce simbolizează Flacăra Olimpică? a) nu simbolizează nimic b) lumina soarelui c) spiritul de jertfă de voință 87. Cei ce au acordat cea mai mare atenție învingătorilor olimpici în antichitate au fost: a) egiptenii b) cetățenii Eladei c) fenicienii 88. Dimensiunile olimpismului sunt complexe și greu de surprins, deoarece acest fenomen: a) începe în cultura/educarea fizicului, trece prin religie și sfârșește în filozofie b) începe în Antichitate, trece prin
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]