8,321 matches
-
știa că trenurile sunt controlate și că la graniță se dăduse semnalmentele sale, încît ar fi fost oprit. Refugiul cel mai sigur, provizoriu, erau localurile Legației germane. Folosindu-se îndeosebi de Tudorel, Gavrilcea avu neplăcerea să constate că, într-o aparență discretă, intrările acestor localuri erau sever supravegheate. Înainte de a ajunge pe trotuarul respectiv ar fi fost prins și ridicat ca un simplu răufăcător, fără ca trecătorii să dea importanță cazului. Fosta Legație austriacă fiind într-un centru animat, de unde putea să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
parodie, întrucît avea și ea "un veritabil Salvator Rosa". Sultana se verifică și geloasă. Demirgian, dată fiind poziția intolerantă a soției sale, socoti că-i îngăduit a căuta distracții extraconjugale. Într-o zi Sultana îl surprinse cu o domnișoară, după aparență vânzătoare de la un magazin de pe Calea Victoriei sau funcționară comercială. Demirgian strecura pe mâna fetei o brățară orientală, ieftină, din care se aflau în vitrină, spre a atrage și clientela de obiecte mai mărunte. Sultana nu zise nimic, însă după plecarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că publicul nu se mai dezinteresează de stilul monumentelor. S-a ivit o conștiință edilitară, cu voința de a cenzura ororile de gust. Ca demnitar nu pot decât să mă bucur de acest fenomen. Astfel Pomponescu, sustrăgîndu-se cu grijă oricărei aparențe de participare, se consola cu speranța unui scandal public crescând; deși în sinea lui simțea că nu este elegant ce face, o ură incoercibilă îl împiedica să se reprime. Campania i se părea prea platonică, incapabilă a rade de la pământ
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un arhitect și acesta putea să fie Ioanide. Gaittany se prezentă deci la Pomponescu cu o hârtie. . - Să trăiți, domnule ministru! Și cu mâna bătu iar în lemnulbiroului, spre a atesta excelenta sănătate a lui Pomponescu. . - Aș! răspunse gestului Pomponescu. Aparențe! Mă simtobosit. . - Nu vreau să vă rețin atunci! Aveam o idee... . - Ne-am gândit la Casa de Artă să facem o secție specială permanentă de evocare a arhitecturii Bucureștilor, pe secole și pe arhitecți. În felul acesta, donația dumneavoastră ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
religiozitatea intrând în politica oricărui apartenent la o clasă privilegiată. În imaginația sa, ținută secretă, vedea pe Dumnezeu și pe sfinți ca pe niște călugări de o igienă dubioasă. Ideea morții nu-l afecta decât social. Așa de popular în aparență, Hangerliu semnala îndată modificarea socială produsă prin decesul unui aristocrat. Știa precis dacă o familie mai are sau nu urmași în linie directă masculină sau feminină, ce ramură vine la rând în locul uneia stinse, ce domenii intră în patrimoniul unei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu, însă acesta nu vrea să plece, iar presupunând că se retrage sau moare, e în stare să lase un membru al familiei. Nu este altă cale decât să se pună bine cu Conțescu, să intre în familia lui. - În aparență, conchise Gonzalv, faci un sacrificiu, dar salvezi viitorul copiilor, dintre care unul e al tău. Dacă izbutesc să capăt locul ce mi se cuvine, atunci ei vor fi copiii profesorului universitar Gonzalv Ionescu, vor avea o stare civilă ca lumea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum sunt, dar nu sfătuiesc pe o fată să nu se mărite. O căsătorie rea e mai bună decât celibatul. Ioanide, melancolic, distrat, trecea din când în când pe la Her-got ca să stea de vorbă. Spunea lucruri cu totul indiferente în aparență, trădând însă preocupările sale interioare. Astfel, odată zise: G. Călinescu - Câinele meu Ștolț are adesea ochii tot așa de profunzi ca și ai lui Shakespeare! Într-o astfel de vizită, întrebă fără nici o maliție pe Erminia: - E adevărat că vrei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi putut ridica de sub lovitură, deci pentru generația veche, căreia îi aparținea, soarele apusese. O singură nădejde să se facă uitat ca om politic, să-și reia activitatea sa de arhitect, de mult abandonată, ridicând o operă mai modestă în aparență, dar mai trainică. Întorcîndu-se acasă, Pomponescu avu impresia că Gonzalv Ionescu, trecând prin preajma lui, a întors înadins capul, ca să nu-l salute. Cu patru zile înainte, același individ aștepta în anticameră intervenția lui Pomponescu în chestiunea doleanțelor Asociației Doctorilor în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zicea ea, maman se grăbește. Orice ministru după demisie așteaptă în opoziție să se uzeze noul guvern. În curând însă Jean își va lua inițiativa. Părerea aceasta i se păru lui Pomponescu și mai lipsită de bun-simț, tocmai fiindcă avea aparență rezonabilă, în vreme ce mamă-sa bâiguia inveteratele ei ambiții copilărești. După atâtea asasinate și execuții, după ce nu ținuse seamă de preavizul lui Gavrilcea, care vorbise desigur în numele unei puteri mai considerabile, nu mai era nimic de sperat. Era un timp nou
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alături moralmente de cineva e de a-l gândi ca trăind. Despărțirea diurnă nu constituie o separație, dimpotrivă, un prilej de dezvoltare de la distanță a relațiilor." Știind că Elvira, Pica, Tudorel sunt în căminul lui, Ioanide dusese o viată în aparență nepăsătoare, din cauza calmului pe care i-I procura conștiința că ceilalți membri ai familiei lui sunt o realitate. Dezechilibrul venea acum din faptul că Ioanide și Elvira știau că Tudorel și Pica nu mai sunt. Energiile altădată îndreptate subteran spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cei care au remarcat lipsa suportului epic al romanului n-au observat că tocmai timpul istoric, riguros determinat de romancier, imprimă cărții ritmul lui. Mulți s-au înspăimîntat de compoziția stufoasă a cărții, dar intelectul e turburat să descopere dincolo de aparențe schematismul clasic al marilor romane. Cartea nu e un acvariu, un posibil dosar de existențe, ci pinacoteca umanității unei epoci, o incursiune monografică în sufletul unor oameni eterni, studiați pe latura lor categorială de prototipuri, de numeni. În acest sens
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
forță artistică, atinge mult maibine obiectivul propus printr-un procedeu contrar: el înfățișează aristocrația în posesia deplină a "virtuților" ei tradiționale. Ridicolul personajelor din mediul nobiliar nu-și are, la el, ca la înaintași și confrați, sursa în contradicția dintre aparență și esență, între ceea ce personajele vor să pară și ceea ce sunt ele în realitate. Aparența nu contrazice esența lor, ci o acoperă și o exprimă. Ridicole sunt de astă dată virtuțile înseși. Aristocrația nu e condamnată pentru că, pierzîndu-și "virtuțile", s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
posesia deplină a "virtuților" ei tradiționale. Ridicolul personajelor din mediul nobiliar nu-și are, la el, ca la înaintași și confrați, sursa în contradicția dintre aparență și esență, între ceea ce personajele vor să pară și ceea ce sunt ele în realitate. Aparența nu contrazice esența lor, ci o acoperă și o exprimă. Ridicole sunt de astă dată virtuțile înseși. Aristocrația nu e condamnată pentru că, pierzîndu-și "virtuțile", s-a înstrăinat de sine, ci, fiindcă păstrîndu-le cu sfințenie, a rămas ea însăși. E condamnată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin contrast, purtătoare ale unor mari valori umane. Un accident absurd face să fie ucis nu un ins oarecare, ci doctorul Hergot, întruchipare a omeniei și delicateței sufletești. E ucis, în același mod, un ostatic care ni se dezvăluie, în pofida aparențelor generate de comportarea sa în materie comercială, o fire profund umană, sensibil la suferințele aproapelui și acționând în direcția alinării lor. Un alt ostatic ucis e un mizantrop, vorbind în maxime și parabole, care pare întruchiparea înțelepciunii însăși și care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
distincție pe care n-o mai putem eluda: dreptatea aparentă și dreptatea adevărată. Aceasta este distincția cu care Valentin Mureșan își construiește două din cele patru consistente capitole ale comentariului său la Republica lui Platon. Cum face saltul Platon de la aparența factuală la esența contrafactuală? Evident, schimbănd metoda de cercetare. Dialectica este înlocuită cu metoda pe care comentatorul invocat o numește modelare contrafactuală, îl citez pe Valentin Mureșan: „Metoda lui Platon e validă și asemănătoare celei a matematicienilor, care formulează ca
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
sunt contextuale. Valorile se construiesc mental, cer aderența întregii noastre ființe, care este și pasională, și volitivă dar și nobil rațională. Dacă ne lăsăm pradă pasiunilor, poftelor, cădem într-un factual pe termen lung se degradează, se golește de substanță. Aparența, identificată în goana noastră după imagine, fără să avem și preocuparea pentru conținut, aduce impas sau cum nu mai obosim să spunem, criză. Cum s-ar cuveni să trăim? Urmăndu-l pe Platon, am putea spune că neuitănd că putem fi
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
mai toate discuțiile din politică, Nicolae Iorga l a întrebat odată pe Ionel I. C. Brătianu: „În definitiv, ce poate să învețe un istoric ca mine de la un inginer ca dumneata?” - „Măsura, domnule profesor, măsura”, i-a răspuns Brătianu. Dincolo de orice aparență seducătoare, de gestică sau de limbaj, iată o cheie semnificativă de interpretare și filtrare a realității: măsura! Vom încerca, în cele ce urmează, să privim prin acest filtru al măsurii atăt școala, elevul și profesorul, căt și măsura însăși. În
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
într-un țesut asociativ dens. Convivialitatea care rezultă din SEL și care vine să îmbogățească rețeaua preexistentă este așadar cea dintâi satisfacție a acestora. Din acest moment, SEL nu poate fi înțeles altfel decât ca un mim care deplasează în aparență structurile dominante ale pieței pe baze substitutive, analogice sau metaforice. El reprezintă o simulare a autonomiei care se inspiră din monedele non-capitaliste, făcând în același timp să persiste afectele și raporturile care dirijează universurile relaționale capitaliste. Într-adevăr, se manifestă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
care le implică într-o optică de reducere a costului muncii constituie condițiile obiective ale unei reveniri a retoricilor culturale referitoare la o întreprindere pentru care depășirea se joacă de acum în cadrul pieței. O asemenea conjugare nu este decât în aparență paradoxală: de fapt, logicile culturaliste au fost asociate din punct de vedere istoric în Occident cu dominația colonială. În alte contexte, ele se prezintă ca un invariant al efortului de legitimare a grupurilor dominante. Un motiv major în examinarea noțiunii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
invocând o enigmatică "rentabilitate socială"114. Pot fi observate așadar diferitele regimuri de înscriere a raporturilor comerciale și de reconstrucție a logicilor financiare în câmpurile muncii și ale întreprinderii, dar și într-un ansamblu de sfere de inserție socială în aparență rupte de domeniul economiei. În general, ele arată o transformare a modurilor de dominare (și deci de supunere, de legitimare, de contestare) atât în plan național, cât și la nivel mondial. Aceste procese, care înșiruie în combinații logice noi o
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
foamea și lipsa pământului cele două cauze ale stagnării și ale mizeriei maselor rurale din Asia și din America Latină nu există în această regiune, și aceasta tocmai datorită dispersiei extreme a populației. Să fie acesta un element favorabil dezvoltării? În aparență, da. Dezvoltarea economică, prin urmare ridicarea nivelului de trai al acestor 195 000 de persoane, nu mai pare a fi decât o chestiune de organizare, de creștere a prețurilor de cumpărare și mai ales de ameliorare a mijloacelor de comunicație
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
etichetă pusă pe o marfă. Acest dictat comercial este insuportabil pentru niște oameni prinși într-un univers sociologic construit încă în mare măsură pe raportul personal. Odată cu negustorul ambulant, schimbul comercial se personalizează în lungi negocieri, cumpărarea devine un dialog (aparență de dialog mai exact, dar nu vom dezvolta această problemă esențială pentru tehnicile de vânzare). Când, în 1957, a dispărut constrângerea care apăsa asupra piețelor alimentare, a apărut un dublu dinamism: • în majoritatea cazurilor, piața liberă s-a substituit pieței
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
satului. Simplă celulă a sistemului de exploatare colonială într-un prim moment, el posedă o structură care îi este proprie, care scapă acestei șefii despotice, acestui colectivism servil impuse din afară prin forță. Apare acum dihotomia fundamentală a satului: o aparență exterioară și o structură internă, străine una de cealaltă. Etnologul, ca reacție împotriva sistemului colonial, va căuta să descopere acest univers ascuns al vieții de la sat situându-se dincolo de masca oficială. Iată cele două elemente constitutive ale celei de-a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de o anume dialectică a camuflării sacrului În profan, a spiritului În materie, ori a fantasticului, În „realul absolut”. Exemplară este cortina din nuvela fantastică „Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu pot trece de ea, iar cei de pe scenă sunt Înrădăcinați În sacralitate. „Incongnoscibilitatea transcendentului” reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care sacrul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a fost produs un lucru oarecare, cum a Început el a exista (a fi ), mitul este solidar cu ontologia. De aceea, mitul care povestește o ontofanie sacră devine model exemplar pentru orice activitate umană, căci numai el revelează realul. Contrar aparențelor și, mai ales contrar mentalității colective moderne (inclusiv aceea a oamenilor de știință), omul primordial nu era, spiritualicește, un om „primitiv”. Eliade insistă pe această idee și, În final, toată demonstrația lui În Istoria ideilor și credințelor religioase și În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]